Fenomenul Caritas se întoarce în Cluj, pe scena de la Reactor: „Teatrul trebuie să își recâștige vocea în marile dezbateri socio-politice”

Foto: Bogdan Botaş

Reactor de creație și experiment prezintă o nouă premieră în cadrul proiectului „Exerciții de democrație. Investigarea istoriei recente”, de data aceasta un spectacol care are ca punct de plecare cel mai mare joc piramidal din România și fenomenul care a luat amploare în jurul acestuia în anii ’90.

„Cine va intra în jocul firmei noastre, va fi un câștigător cert și garantat”, preciza într-un anunț al vremii Societatea Caritas, cea care a ajuns să provoace isterie într-o țară cuprinsă de dorința îmbogățirii rapide. Mărturiile persoanelor direct implicate în această poveste, dar și efectele fenomenului au fost surprinse în spectacolul regizat de David Schwartz la Reactor, unde tânărul regizor a propus subiectul în continuarea preocupării pe care o are pentru perioada de tranziție și pentru ceea ce a însemnat schimbarea de sistem în România, respectiv trecerea de la sistemul socialist la sistemul capitalist.

„Dacă nu înțelegem ce s-a întâmplat cu noi în anii ’90, dacă nu înțelegem cum s-a destructurat societatea socialistă și cum s-a restructurat noua societate capitalistă, este foarte greu să înțelegem ce avem de făcut pentru a schimba lucrurile. Începutul anilor ‘90 reprezintă momente pe care trebuie să le revizităm mai ales noi, cei care eram foarte tineri atunci și care suntem, cred, primii în măsură să aducem astăzi o perspectivă mai puțin emoțională și mai mult analitică asupra societății de atunci”, a precizat David Schwartz pentru Transilvania Reporter.

Caritas reproduce în micro o situație generală a societății românești a momentului respectiv, un proces de spoliere și de delapidare, cum îl numește David Schwartz, prin care de fapt tot capitalul investit s-a concentrat în mâinile a foarte puțini oameni.

„Patru milioane de oameni au depus atunci bani, probabil câteva zeci de mii au câștigat și maxim câteva mii sunt cei care au avut marile câștiguri de pe urma jocului. De fapt asta reproduce ceea ce s-a întâmplat în general în societatea românească în care toată proprietatea de stat a fost privatizată în interesul celor puțini”, a subliniat regizorul.

Pentru a juca la Caritas, oamenii și-au vândut apartamentele și s-au mutat în chirie, sau în garaje, iar unii au rămas pe stradă. Pe atunci au apărut și primii oameni fără adăpost. Mulți și-au vândut animalele, terenurile, au adus banii rudelor din străinătate, au făcut împrumuturi la bancă, dar foarte mulți români au depus bani cash pe care îi adunaseră înainte de 1989 și care reprezentau, de fapt, economiile lor de o viață.

Documentarea pentru Miracolul de la Cluj a început în lunile martie-aprilie și a presupus implicare din partea întregii echipe a spectacolului.

„Ne-am informat din cărți scrise despre Caritas, inclusiv din cărți scrise de Ioan Stoica, controversatul patron al jocului. Ne-am documentat și din ziarele vremii, în special din ziarul care publica listele cu câștigători și am început să căutăm oameni care au jucat la Caritas. Astfel, am luat legătura cu redactori de la Mesagerul Transilvan, cu casierițe, cu un bodyguard. Este foarte greu să cuprinzi toată informația documentată într-un spectacol de o oră și treizeci de minute. De aceea am încercat să livrăm o poveste cât mai coerentă despre ce a însemnat Caritas. De ce Caritas a fost un fenomen?Pentru că în România au existat peste 300 de jocuri piramidale în acea perioadă, însă doar Caritas a avut un asemenea succes”, a precizat dramaturgul Petro Ionescu.

Credit foto: Bogdan Botaş

Realizatorii spectacolului au încercat să deconstruiască magia din jurul jocului pentru a vedea care sunt uneltele prin care s-a construit „miracolul”. Fenomenul este observat din perspectivă istorică și urmărește cum a ajuns Ioan Stoica să câștige un asemenea capital de încredere, care este ideologia care l-a făcut să aibă succesul pe care l-a avut și cine au fost cei care l-au susținut.

„A fost atunci un întreg context în care elitele s-au coalizat pentru ca în final să-și primească fiecare partea. Vom vedea astfel cine este câștigătorul principal din acest joc”, precizează David Schwartz.

Caritas a fost momentul în care banul a câștigat definitiv lupta cu orice altceva ca ideal suprem în societate, remarcă David Schwartz. „Acest lucru s-a materializat în prezența fizică a atâtor munți de bani, dar și în aspirațiile și în tipul de gândire a oamenilor. Ioan Stoica are un citat care îmi place mult și care apare și în spectacol. El spunea că în comunism se considera că numai munca este o valoare, când de fapt banii se obțin și din șansă și din risc. Acest lucru este specific pentru întreaga gândire capitalistă care spune că cine riscă este valoros, cine este inovator este valoros. O abordare care vede succesul economic ca fiind egal cu succesul în general este specifică schimbării de sistem și specifică ideologiei care face ca sistemul capitalist să funcționeze în continuare”, declară regizorul.

[stextbox id=’custom’]Miracolul de la Cluj va fi prezentat la Reactor de creație și experiment (strada Petöfi Sándor, nr. 4) în 27 septembrie, ora 20:00 (avanpremiera) și în 28 septembrie 2017, ora 20:00 (premieră). Spectacolul se va juca în data de 1 octombrie și la București, la MACAZ – Bar Teatru Coop, iar în 5 octombrie la Sala Studio a Teatrul Național din Târgu Mureș.[/stextbox]

„Miracolul de la Cluj” nu este doar o relatare a ceea ce s-a întâmplat la începutul anilor ‘90, ci vine cu o perspectivă critică asumată, ceea ce îl definește, de fapt, ca teatru politic.

„Este un teatru care își asumă un discurs critic la felul în care s-a constituit schimbarea de sistem politic și raportul dintre câștigătorii și pierzătorii jocului. Teatrul trebuie să își recâștige rolul de contributor la marile dezbateri sociale, politice și filozofice ale epocii în care trăim. Teatrul a avut întotdeauna rolul acesta în istorie, chiar și înainte de 1989. Spectacolele erau atunci într-un permanent dialog cu regimul politic, chiar dacă era un dialog contondent. Chiar și în cele mai non-politice spectacole, se puteau citi lucrurile și în cheie politică. După 1990, teatrul s-a închis într-un fel de bulă și s-a transformat în divertisment și într-o legitimare a statutului unei clase intelectuale. Teatrul politic vine să recupereze funcția socială și politică a teatrului”, explică David Schwartz.

Din distribuția spectacolului fac parte actorii Oana Mardare, Lucia Mărneanu, Denisse Moise și Doru Mihai Taloş, echipa fiind aleasă înainte de scrierea textului, inclusiv în funcție de disponibilitatea pe care au avut-o de a face și muncă de documentare și de gândire critică. Echipa mai este formată din: Anda Pop (scenografie), Krisztina Sipos (muzică), Lucia Mărneanu (ilustrații), Daniel Răduțu (video).

Scena de teatru politic în Cluj

„Lucrurile sunt interesante și dinamice și cred că în ultimii cinci-șase ani a apărut o generație de dramaturgi și regizori tineri interesați de o abordare socio-politică a teatrului și cred că este și meritul festivalului Temps d’Images care a adus diverse spectacole de teatru politic din alte părți. Poate într-o anumită măsură este și meritul facultății de teatru, dar important este că s-au creat contexte, au venit oameni să susțină ateliere. Anul acesta eu am ținut al patrulea atelier în Cluj din ultimii patru-cinci ani. Se poate construi un nou public pentru astfel de spectacole. Și este o ocazie bună pentru teatru să intre în dezbaterile intelectuale despre situația lumii de astăzi. Întoarcerea în trecut este foarte importantă și este esențială pentru a ne construi viitorul. Trebuie să știm de unde vin conflictele pe care le trăim acum, de unde vine toată dinamica aceasta”, David Schwartz.

Petro Ionescu a contribuit la conceptul și dramaturgia mai multor spectacole de teatru socio-politic prezentate pe scena Reactor în ultimii ani, printre care „Provizoriu” (2015),  „Nu cred că o să îmi treacă vreodată”, (2015), „În viitorul apropiat” (2016), „Refugii” (2016), „via negativa” (2016).

Anul acesta David Schwartz a realizat spectacolul „Corp străin”, la Teatrul Evreiesc din București, iar la Teatrul Macaz a regizat spectacolul 90”.

[stextbox id=’custom’]Miracolul de la Cluj a fost realizat în cadrul proiectului Exerciții de democrație. Investigarea istoriei recente, un proiect care și-a propus realizarea a două spectacole de teatru documentar pornind de la întâmplări semnificative din istoria recentă a României. Un prim spectacol a fost prezentat la Reactor de creație și experiment în luna mai. M.I.S.A.PĂRUT a adus în discuție atunci drepturile și libertățile personale pornind de la cazul real al unei yoghine din organizația MISA.[/stextbox]

Distribuie:

Postaţi un comentariu