Expoziţie de cămăşi vechi de 100 de ani, la subsolul Bisericii Studenţilor din campusul Haşdeu

Foto: Cristina Beligăr

Cămăşi vechi româneşti cu tehnici de realizare dificile au fost expuse vineri la subsolul Bisericii Studenţilor din campusul Haşdeu. Expoziţia este organizată de asociaţiile ASCOR şi “Zestrea” şi cuprinde cămăşi din 15 zone geografice din România: Rupea, Topliţa, Bicaz, Ţara Făgăraşului, Mărgău, Rucăr-Bran, Ţinutul Pădurenilor, Valea Agrijului etc. Cămăşile expuse erau purtate de oameni în zilele de sărbătoare şi majoritatea sunt realizate din fire de cânepă sau in, cusute cu aţe vopsite în culori naturale.

Foto: Cristina Beligăr

Foto: Cristina Beligăr

“Cămăşile le-am obţinut de la persoane în vârstă din diferite regiuni care din păcate foarte rar mai poartă porturi populare. Degeaba se spune că în Maramureş se poartă costumul popular. Adevărul este că şi acolo s-a pierdut tradiţia şi atunci când revine este într-o formă prost înţeleasă, nu este o continuitate firească. Foarte multe piese le-am găsit în grajduri, în poduri, în saci, în lăzi, mucegăite, pline de mizerie. Ţăranii le purtau şi pentru funcţia estetică, dar şi pentru cea apotropaică, un fel de protecţie simbolică în faţa duhurilor. De aceea mulţi preferau să fie înmormântaţi în aceste costume”, a declarat pentru Transilvania Reporter, Sebastian Paic. Tânărul a început din liceu să colecţioneze porturi tradiţionale, din satul bunicilor săi, Drăgăşani, şi în ultimii cinci ani şi-a completat colecţia cu numeroase cămăşi populare româneşti. De curând a înfiinţat asociaţia studenţească Zestrea.

Foto: Cristina Beligăr

Foto: Cristina Beligăr

Printre cele mai vechi piese din expoziţie se numără o cămaşă din zona Huedin-Mărgău, cu ciupag şi o cămaşă din zona Sălajului. “În zona în care am umblat sunt extraordinar de rare astfel de cămăşi şi e făcută mai mult ca sigur înainte de primul Război Mondial. Cipagul se făcea cam în tot Ardealul de la jumătate în sus: Valea Mureşului Superior, Bistriţa, Ţara Lăpuşului, Sălaj, Huedin-Mărgău, Valea Arieşului şi chiar moţii purtau astfel de cămăşi. Ciupagul este realizat prin încreţirea pânzei şi era foarte multă muncă. În toate zonele etnografice există costume vechi şi costume de tip nou. Tehnica de realizare este foarte dificilă. Era o cămaşă cu cel mai mare ciupag la acea vreme. În general cămăşile bărbăteşti vechi nu aveau manşete. Manşeta este o influenţă urbană care a apărut în secolul al 19-lea”, a precizat Sebastian Paic.  Un element important al expoziţiie îl constituie şi o cămaşă ardelenească din Moldova, din Bicaz, judeţul Neamţ. Geografic provine din Moldova, dar etnografic zona este una de interferenţă. La fel poate fi admirată şi o cămaşă cu altiţă, moldovenească, din Ardeal.

Foto: Cristina Beligăr

Foto: Cristina Beligăr

7

Vineri, 26 septembrie, de la ora 13:30, la sediul central al Muzeului Etnografic al Transilvaniei, str. Memorandumului nr. 21,   cercetătorul Ioan Augustin Goia va prezenta estetica portului de sărbătoare şi aspectele tehnice legate de evoluția acestuia, cu exemplificări din colecția muzeului. De la ora 18:00 va avea loc prima parte a șezătorii, la sediul ASCOR de la subsolul Bisericii Studenţilor din campusul Haşdeu.

4

Sâmbătă, 27 septembrie, începând cu ora 11:00, în foişorul (dugeana de joc) din Parcul Etnografic Romulus Vuia (str. Tăietura Turcului) se va desfăşura cea de a doua parte a șezătorii, în cadrul căreia fiecare participant va fi invitat să lucreze la propria iie sau să asiste la discuţiile purtate pe această temă. Ca la orice sezătoare, munca se va împleti cu voia bună, veselia fiind urzită de invitaţii de onoare Maria Leşe, ceteraşii de la Frata, Suzana şi Daciana Vlad, dar şi de cântecele de șezătoare ale gazdelor.


Publicitate

Postaţi un comentariu