„Evadare” pe la intrarea actorilor: Opt deținute de la Gherla, în spectacol pe scena Teatrului Național din Cluj

Foto: Nicu Cherciu

Opt femei private de libertate de la Secția Exterioară Cluj-Napoca a Penitenciarului de Maximă Siguranţă Gherla sunt protagonistele celui mai recent spectacol propus de regizoarea Andreea Iacob și de Teatrul Național din Cluj, ca parte a mai multor spectacole realizate în cadrul Penitenciarului Gherla, începând din 2009. „Selfie” va avea avanpremiera la sfârșitul acestei săptămâni și se bazează pe un scenariu original creat din poveşti reale din viaţa femeilor din distribuţie, care participă la acest spectacol nu doar jucând, ci şi împărtăşind cu spectatorii fragmente, imagini şi stări din istoria familiilor lor. Astfel, potrivit Andreei Iacob, spectacolul va reuni momente din viaţa bunicilor şi a copiilor acestor femei, poveşti-oglindă din trecutul şi din viitorul lor, care le oglindesc propriile vieţi.

Andreea Iacob a început să lucreze cu deţinuţii de la Penitenciarul Gherla încă din anul 2006, iar din 2009 a colaborat cu deţinutele de la acelaşi penitenciar, dar Secţia Exterioară Cluj. A montat cu ele „Casa Bernardei Alba” de Federico Garcia Lorca în 2009, „Noapte şi zi” (după romanul „Exuvii” al Simonei Popescu) în 2010, „Mă numesc Fernando Pessoa” în 2012 şi „A douăsprezecea noapte” de W. Shakespeare în 2014.

Noutatea în acest an o reprezintă faptul că spectacolul „Selfie” va intra în repertoriul Teatrului Național şi va avea mai multe reprezentaţii, inclusiv în cadrul Festivalului Întâlnirile Internaționale de la Cluj (3-9 octombrie).

„În 2006 am fost pentru prima dată la Penitenciarul din Gherla. Eram studentă la Facultatea de Teatru și la avizier apăruse un bilețel pe care ni se adresa invitația de a ține un atelier de teatru cu deținuți. Am fost interesată și așa a început totul. Prima mea trupă de teatru era formată din 15 bărbați, de la regim închis de executare a pedepselor. Timp de două luni mergeam de două-trei ori pe săptămână până acolo. A fost o experiență extraordinară, mai ales că era prima dată în viața mea când lucram cu actori amatori. Mulți dintre ei nu fuseseră niciodată la teatru și nu aveau multe așteptări de la mine așa că luau de bune lucrurile pe care le povesteam eu, studentă de an întâi”, explică regizorul Andreea Iacob.

Astfel, în primii doi ani scenetele au fost prezentate doar altor deținuți în penitenciar, deoarece conducerea instituției nu vedea utilitatea în astfel de acțiuni. Ulterior, conducerea penitenciarului s-a schimbat, la fel și atitudinea oamenilor de acolo și, în 2009, Andreea Iacob a fost invitată pentru o nouă montare. Între timp apăruse în România și Festivalul de Teatru pentru Deținuți, din inițiativa regretatei Dana Cenușă, organizat de Direcţia de Reintegrare Socială din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, festival care a devenit un fel de mobilizator de teatru în penitenciare. În foarte multe penitenciare din țară proiectele de teatru deja existente s-au dezvoltat sau au început să apară altele noi.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Din 2009, toate spectacolele montate de Andreea Iacob cu deținuți la Penitenciarul Gherla au avut o reprezentație și în Studio-ul Euphorion al Teatrului Național. „După «Casa Bernardei Alba» am început să fac spectacole de autor în primul rând pentru că nu identificam foarte multe texte care să aibă o distribuție exclusiv feminină, în al doilea rând pentru că pe plan personal am gândit acest tip de proiect ca un experiment teatral. Am încercat să experimentez anumite practici teatrale cu aceste femei închise, ceea ce probabil nu aș fi îndrăznit să fac în teatru cu actori profesioniști. Așa că am făcut două spectacole de autor, «Noapte şi zi» (după romanul Exuvii al Simonei Popescu) în 2010 și «Mă numesc Fernando Pessoa» în 2012”, precizează Andreea Iacob. Ambele opere i-au oferit acesteia cadrul să motiveze scenic alegerea femeilor în distribuție ca alter ego-uri ale aceluiași personaj.

„Am intrat în acest proiect din două motive. În primul rând pentru că mi se pare foarte important ca sistemul penitenciar din România să fie dezvoltat din punct de vedere al proiectelor la care deținuții au acces. De asemenea mi se pare la fel de important aspectul de lucru în echipă. Este o investiție de încredere în ele din partea mea, dar și de responsabilizare a lor”, explică Andreea Iacob.

În ceea ce privește femeile din distribuție, o parte care au detenții mai lungi au jucat și în celelalte spectacole ale Andreei, o parte au fost total neinițiate în arta actorului. Cele opt femei au vârste diferite și statut social diferit. Singura dorință a regizorului a fost ca persoanele implicate să își dorească să participe într-un astfel de proiect, fără a fi constrânse să facă asta. Până astăzi, spune Andreea Iacob, cel mai reușit spectacol pe care l-a realizat cu deținuții din penitenciar a fost „Noapte și zi”, după romanul Simonei Popescu unde autoarea chestionează numeroasele înfățișări ale eului nostru. „Am preluat de la Simona Popescu această schemă, pe care am umplut-o cu povești, cu vise, cu amintiri, cu jocuri din copilărie ale fetelor cu care am lucrat și de aceea cred că «Noapte și zi» a fost spectacolul cel mai organic”, declară Andreea Iacob.

selfie

Spectacolul „Selfie, din această stagiune, a necesitat din partea Andreei Iacob o documentare de aproape trei luni, care a inclus întâlniri de grup și întrevederi individuale cu protagonistele.

„A fost un exercițiu foarte greu ca regizor să mă abțin de la a avea un scenariu, dar din mai multe discuții cu doamnele din distribuție a început să apară foarte des tema bunicilor și a copiilor. Ca urmare, «Selfie» este un spectacol despre cine sunt aceste femei și cum se oglindesc ele în trecut, prin bunici și în viitor, prin copii. Spectacolul are opt momente mari, toate fetele sunt tot timpul în scenă, dar fiecare are momentul ei. Am reușit să ridicăm în cinci repetiții a câte trei ore toate cele opt momente. Au aceste fete o disciplină fabuloasă care nu ține de faptul că sunt în penitenciar. Au devenit însă foarte responsabile și au înțeles cât de mult influențează fiecare gest al lor întregul proces. Un actor profesionist îți face ție ca regizor propuneri și știe ce să facă cu propriul lui corp pe scenă. În cazul lucrului cu actori amatori, treaba regizorului se dublează pentru că trebuie să intervină și pe partea de expresivitate, de corectură. Dar îmi place pentru că așa văd și eu ce înseamnă pentru un actor să creeze toate lucrurile acestea”, precizează Andreea Iacob.

Spectacolul cuprinde mai multe montaje audio din care reies poveștile protagonistelor. Chiar dacă distribuția este formată din femei private de libertatea, reprezentațiile pe scenă vor avea loc în regim normal ceea ce înseamnă că vizual nu se va simți prezența gardienilor de la penitenciar, iar fetele vor intra pe scenă, din culise, la fel cum intră orice alt actor.

 „Mi se pare foarte important de dezvoltat în România zona de proiect de teatru comunitar în care joacă oameni obișnuiți. Sunt foarte mulți oameni care își doresc să facă teatru. E grozav pentru ei și pentru spectatori pentru că este o altă formă de relaționare mai ales dacă se dezvoltă un scenariu împreună. Asta nu coboară cu nimic din importanța teatrului profesionist. În plus, cred că zona de teatru comunitar ar merita dezvoltată și pentru că este o formă de terapie indiferent de categoria socială din care facem parte. Teatrul comunitar ar trebui să devină o normalitate și în România”, consideră Andreea Iacob.

Avanpremiera spectacolului „Selfie” va avea loc vineri, 23 septembrie, în Studio-ul Euphorion al Teatrului Național, fiind urmată de o nouă reprezentație miercuri, 5 octombrie.

Distribuie:

Postaţi un comentariu