Eugen Pănescu, arhitect: Cum s-a modernizat Clujul și cât a scăzut calitatea locuirii

Foto: Dan Bodea

Al cui este orașul, cum se iau deciziile de transformare a orașului și cât mai contează calitatea locuirii în Cluj-Napoca au fost principalele teme pe care arhitectul și urbanistul Eugen Pănescu le-a adus în discuție vineri, 16 noiembrie, la a doua ediție a evenimentului Creative Leaders-Future Cities and Communities.

Eugen Pănescu este partener fondator al biroului de arhitectură și urbanism româno-german Planwerk și a participat la generarea de strategii urbane, planuri urbanistice generale și zonale, concepte de dezvoltare și regenerare urbană, strategii și proiecte de reabilitare a spațiilor publice. Majoritatea colaboratorilor săi au fost autorități publice locale, mai ales din Transilvania.

Cu ocazia evenimentului organizat de Romanian Design Council, arhitectul a făcut o trecere în revistă a transformărilor prin care a trecut orașul Cluj-Napoca în ultimii 15 ani, respectiv ce a adus libertatea câștigată după „era Funar”, cum s-a modernizat orașul și binele pe care îl aduc discuțiile despre calitatea locuirii.

„Orașele nu sunt o afacere. Decât pentru unii. Orașele ar trebui să funcționeze într-o altă logică. Nu este nimic greșit să vrei să trăiești într-un oraș normal, chiar dacă pentru a ajunge să trăiești în normalitate este nevoie să te folosești de nemulțumire și conflict, două dintre cele mai generoase resurse pe care le poți avea la dispoziție”, a precizat Eugen Pănescu la întâlnirea Creative Leaders.

O problemă fundamentală a orașelor din România și a altor orașe europene, a spus arhitectul, a fost construcția lor pe baza perspectivei funcționalismului modernist când după primul Război Mondial oameni influenți din Europa s-au gândit să reinventeze lumea cu totul. Un exemplu a fost Le Corbusier (Charles-Édouard Jeanneret-Gris, cunoscut sub pseudonimul de Le Corbusier pe care l-a adoptat  a fost un arhitect, urbanist, decorator și scriitor elvețian, naturalizat cetățean francez, faimos, pentru contribuțiile sale importante la curentele arhitecturale ce astăzi poartă numele de modernism, brutalism sau stilul internațional în arhitectură) care a schimbat cu totul modul în care erau construite orașele europene, respectiv printr-o separare fizică a locului unde ne petrecem momentele vieții. Așa au apărut cartierele dormitor, cartierele unde se muncește, locuri de recreere sau de culturalizare. Aceste împărțiri se aflau la baza gândirii planificării urbane de atunci, în defavoarea orașelor mixte care îți ofereau totul în proximitatea locuinței.

„În perioada comunistă, modernizarea a avut loc accelerat și planificat pe bază de date sociologice și economice, mai exact în baza unui plan de țară, așa cum era orice economie planificată. Opinia era un delict, ceea ce a avut un efect devastator pentru ocupația de planificator urban. Generația noastră a început însă să descâlcească evenimentele de atunci și să vadă de fapt care e sursa unor probleme, dar și beneficiile acelei situații. Marele câștig a fost libertatea”, a explicat Eugen Pănescu.  

Foto: Dan Bodea

 „Al cui e orașul? Cum se iau deciziile de transformare a orașului? În ultimii 30 de ani, deciziile s-au luat complet aleatoriu, după bunul plac. Am făcut multe planuri pentru orașe, în mare parte pentru orașele din Transilvania în ultimii 20 de ani și pentru câteva dintre ele am făcut și analize de calitate, în special cu referire la calitatea locuirii. A reieșit că în privința calității locuirii, cartierele de blocuri comuniste au scorul cel mai bun, de departe. Tot ce s-a făcut în termeni de locuințe în ultimii 30 de ani de libertate a obținut scoruri catastrofale, ceea ce înseamnă că se locuiește prost”, a precizat arhitectul.

Un mare câștig este, totuși, faptul că tema locuirii revine în discuția publică.

Arhitectul a dat exemplul „cartierului autonom Republica Florești” unde condițiile de locuit sunt nemulțumitoare prin adăugarea a tot mai multor piese într-un puzzle pe care de fapt nu îl dorim completat. Toate imobilele sunt făcute la un standard mult scăzut față de cele din socialism și nu din perspectiva materialelor, ci a contextului care oferă, sau nu oferă unei familii calitatea locuirii.

„Blocurile de locuințe din socialism în România și în blocul de Est s-au vândut rapid în anii 90, pe bani puțini, celor care erau chiriași și asta ne-a transformat într-o națiune de proprietari care din păcate nu pot să își întrețină proprietățile la standardele necesare acum. Locuirea ar trebui să fie responsabilitatea statului și nu ar trebui lăsată la bunul plac al zonei private. Această responsabilitate a fost însă abandonată total, ceea ce a creat mari oportunități în zona privată, dar și probleme din care este tot mai greu de ieșit. Dar, desigur, reluarea construirii de locuințe și acordarea lor pe anumite criterii în funcție de posibilități ne-ar duce direct cu gândul la alte vremuri”, a spus Eugen Pănescu.

După standardele UE, dacă îți cheltui mai mult de 40% din venitul propriu pe cheltuielile legate de locuire (chirie, întreținere, credit la bancă pentru locuință) ești în prag de sărăcie. La Cluj-Napoca, media este undeva la 70% dintr-un venit mediu, ceea ce te face să te întrebi de ce stai aici când chiriile în alte orașe din Europa sunt comparabile?. Din fericire, astăzi nu mai avem situația de acum 20 de ani când nu puteai să discuți aproape cu nimeni relațiile de vecinătate. Astăzi avem programe de bugetare participativă ceea ce este un semn de sănătate pentru oraș, a mai subliniat arhitectul.

După „eliberare”

O altă temă importantă adusă în discuție de Eugen Pănescu a fost cea a nevoii strategiei în administrație care atrage după sine politica de inovare urbană.

„Am revenit din Germania înainte de 2005, în anii «tricolori» ai Clujului, deci înainte ca orașul să înceapă să crească din punct de vedere al calității vieții. Eu și colegii mei ne doream o strategie pentru oraș și pentru asta trebuia să ne adresăm reprezentaților din administrație. Sectorul ONG era reprezentat de noi și de încă o asociație din București, deci practic zona civilă era aproape inexistentă. Segmentul profesional era înspăimântat de discuțiile la nivel strategic. Viața comună era văduvită complet de tema gândirii în viitor și noi tocmai cu asta veneam atunci. Am făcut totul pas cu pas, intuitiv. Ne-am străduit să atragem parteneri în discuție și să ne folosim 70% din timp în afara biroului. Veneau primii bani europeni spre România și atunci am început să avem discuții și mese rotunde strategice în Primărie, un succes enorm la acea vreme. Temele noastre au fost însă refuzate și am hotărât să ne retragem din cursa asta, dar să rămânem în zona îmbunătățirii calității vieții. Ne-am făcut o firmă pentru a putea să participăm la licitații publice pentru proiecte de urbanism, aproape inexistente atunci în 2003 și am început să aducem în discuție tema spațiului public, o temă care nu preocupa pe nimeni. Spațiul public era un spațiu de parcurs pentru a ajunge dintr-un loc în altul. Din fericire, tema spațiului public a început să devină interesantă după mandatul domnului Funar, când au venit alte energii la conducere. A fost ca după eliberare”, a precizat Eugen Pănescu.

Mai departe, schimbarea de gândire în administrație a venit după ce s-a adus în discuție un studiu de trafic profesionist și au fost testate scenarii în care segmente de străzi sau de piețe se închid traficului total sau parțial. Au mai trecut încă cinci ani pentru ca Primăria să adune suficient curaj și să transforme primul spațiu public din Cluj. S-a început cu pavarea unei străzi cu piatră cubică. A fost un succes total și așa au apărut toate străduțele din partea centrală a orașului, inclusiv Piața Muzeului care este greu astăzi să ne-o imaginăm altfel. S-au organizat și concursuri pentru piața centrală și pentru Bulevardul Eroilor cu miza fluidizării traficului și a transformării miezului orașului. S-a simțit tot mai mult nevoia unui spațiu comun în centru și, cu toate acestea, închiderea laturii vestice a Pieței Unirii a venit abia după 11 ani.

Puteam să avem mult mai repede aceste schimbări, la fel cum puteam să avem și copaci cu frunze și coroană pe strada Eroilor, nu niște «mături» care au fost plantate în ciuda caietelor de sarcini care spuneau altceva. Toate detaliile dau calitate utilizării. Chiar și așa, sunt elemente de progres în Cluj destul de mari. Piața Gării a fost transformată, dar din păcate transformarea nu a fost completă. Opera Maghiară, strada Horea au fost și ele transformate, la fel și Piața Mihai Viteazu și urmează și alte transformări cum este Parcul Feroviarilor sau Dealul Cetățuia. Este un plan de care cineva se ține. S-a intrat într-un făgaș de normalitate, pornind de la conflict”, a afirmat arhitectul Eugen Pănescu.

Foto: Dan Bodea

Proiecte verzi

O altă temă de actualitate pe marginea căreia Eugen Pănescu a exprimat câteva idei a fost cea legată de spațiile de recreere din oraș. Singura speranță pentru ca acest oraș să aibă un parc de dimensiuni corecte, a spus arhitectul, este aceea de a amenaja Parcul Est din Gheorgheni. În acest sens, Primăria Cluj-Napoca, prin Centrul de Inovare și Imaginație Civică Cluj (CIIC) a început o serie de consultări publice a cetățenilor interesați cu privire la proiectul viitorului Parc Est. Astfel, ca primă etapă în seria de consultări publice, clujenii sunt invitați să participe la un chestionar electronic pentru a răspunde unor întrebări generale cu privire la felul în care consideră potrivit să fie abordate funcțiunile acestui nou proiect verde, de amploare, al orașului, înainte de a se intra în detaliile tehnice ale proiectării sale.

Clujul nu are un parc la ora actuală după standardele de calificare pentru spații comune verzi. Toate sunt square-uri. Zona Parcului Est este singura șansă cu potențial a orașului de a avea un parc în adevăratul sens al cuvântului. Această zonă are marele avantaj și dezavantaj de a fi total necunoscută. Este zonă spectaculoasă și poate fi foarte ușor făcută accesibilă. Desigur, provocarea și pericolul este de a nu o face foarte accesibilă și de a-i păstra caracterul natural.

„30 de ani par foarte mult timp și poate de aceea unii dintre noi au plecat dezamăgiți din țară pentru că lucrurile nu se întâmplă destul de repede. La discuția despre oraș fiecare putem participa și poate e timpul să nu mai credem că această discuție e rezervată doar celor care ar trebui să se ocupe de oraș. Cred că toți trebuie să ne batem mai mult capul, chiar dacă alegem să criticăm de la început. Critica, dacă este făcută constructiv, poate aduce un plus de valoare și uneori e singurul motor care împinge lucrurile din spate. Bunăvoința și laudele, foarte prețuite la Cluj, nu au același efect. În același timp, este bine să ne reamintim, din când în când, că nu suntem fiecare răspunzători pentru tot”, a concluzionat Eugen Pănescu la întâlnirea Creative Leaders găzduită de Steelcase.

Distribuie:

Postaţi un comentariu