Din Montréal, la Cluj. Cu dirijorul Andrei Feher, despre revigorarea concertelor de muzică clasică și plăceri nevinovate

Foto: Dan Bodea

La vârsta de șase ani a început studiul viorii, la 14 ani s-a mutat cu părinții în Canada, la 22 de ani a devenit cel mai tânăr dirijor asistent al Orchestrei Simfonice din Québec și astăzi, la vârsta de 26 de ani, urcă pentru prima dată pe scena Filarmonicii din Cluj în calitate de dirijor al unei lucrări în audiție absolută semnată de compozitorul clujean Ciprian Gabriel Pop. Pe lângă vioară și plăcerea de a dirija, mai are cel puțin două plăceri nevinovate: fotbalul și vinul francez.

„Este greu să cânți partituri contemporane în sălile de concerte pentru că muzicienii sunt aproape tot timpul cu piciorul pe frână. Există întotdeauna un risc la partiturile noi. De unele îți dai seama că nu vor deveni mari piese, dar trebuie încercat foarte mult. Ca urmare, ar trebui să vedem mai des muzică contemporană. La fel ca în cazul lui Beethoven sau Brahms, dacă muzicienii și dirijorul încearcă să scoată ce e mai bun dintr-o partitură, oricare ar fi ea, e imposibil să nu rezulte ceva extraordinar”, spune dirijorul Andrei Feher.

Foto: Dan Bodea

Născut la Satu Mare, Andrei Feher este unul dintre tinerii muzicieni români a cărui ascensiune a început de foarte devreme, deși recunoaște că pasiunea pentru muzică nu a avut-o dintotdeauna.

„Mai mult familia mea a venit cu pasiunea. Tata cânta la contrabas la Filarmonică în Satu Mare, mama a fost profesoară de chimie și fizică, dar făcuse pian înainte, iar bunica mea făcuse multă muzică și mai dirijează și astăzi corul la biserică. Eu la început făceam muzică pentru că așa își doreau părinții, la fel cum faci un sport și vezi ce funcționează. Ce m-a ajutat, probabil, era faptul că mergeam aproape în fiecare joi seara la concert. Șase ani la rând vedeam concerte în fiecare săptămână și probabil s-a prins ceva de mine. Ca pe orice copil, mă plictiseau uneori concertele și în timpul lor făceam numai prostii cu prietenii mei, dar cu timpul am înțeles că e nevoie de multă disciplină dacă alegi această cale”, a precizat Andrei Feher pentru Transilvania Reporter cu o zi înainte de concertul pe care îl va dirija pe scena Filarmonicii clujene. 

A început să studieze vioara de la șase dar își amintește că, în cazul lui, pasiunea nu era atât de mare încât să vrea să stea toată ziua cu vioara în mână. Era totuși obligat să studieze pentru a nu rămâne în urmă. La vârsta de 14 ani Andrei urma să plece în Canada alături de părinții lui, ceea ce i-a dat ocazia să cunoască sistemul educațional canadian și astfel să-și consolideze studiile de vioară.

„Un alt lucru care m-a ajutat mult în evoluția mea a fost că am nimerit la o școală foarte bună în Montreal, când ne-am mutat în 2004. Nu erau multe ore individuale de instrument, ci făceam mult ansamblu: într-o zi făceam cor, în altă zi orchestră simfonică și în altă zi orchestră de coarde. Așa am devenit interesat de dirijat, începând să deschid și partiturile”, explică Andrei Feher.

Partea cu dirijatul a venit într-o zi în care un profesor de-al lui n-a putut să facă o repetiție în timpul zilei și s-a regăsit foarte bine în postura de a lua el bagheta în mână. Atunci și-a dat seama că i-ar plăcea să dirijeze. Partea bună a fost, povestește astăzi Andrei, că la Conservatorul din Montréal putea să studieze în paralel și vioara și dirijatul. Cânta în orchestră în fiecare săptămână, iar la clasa de dirijat își dirija colegii. „Aveam astfel ambele perspective: știam ce așteptări trebuie să am de la mine și ce trebuie să nu fac”, spune tânărul.

Relația dintre un dirijor și membrii orchestrei ar trebui să se bazeze pe respectul dintre ambele părți, consideră dirijorul Andrei Feher.

„Societatea nu mai funcționează ca acum 30-40 de ani când în muzică era foarte multe autoritate și, de aceea, cred că oamenii trebuie încurajați întotdeauna pozitiv. Trebuie să știi cum să ajungi la ceea ce îți dorești de la un instrumentist. Aceste lucruri le înveți pe scenă. Am avut ocazia să observ și să asist foarte mulți dirijori, atât în Paris, cât și în Quebec și, dincolo de anumite decepții pe care le-am avut de la unele nume mari despre care aveam o anumită imagine, dar care nu erau ceea ce dădeau impresia că ar fi, am învățat foarte multe despre arta dirijatului. Există mulți profesori care își doresc ca studenții lor să dirijeze cum o fac ei, dar fizionomia și morfologia corpului nostru nu este la fel. În Montreal aveam un profesor extraordinar Raffi Armenian și pe el nu îl interesa cum faci, atâta timp cât ceea ce făceai funcționa cu ce era scris pe partitură”, povestește Andrei Feher.

Până astăzi, Andrei a avut colaborări cu dirijori de renume mondial, ca Zubin Mehta, Valery Gergiev, Christoph von Dohnányi, Thomas Hengelbrock, Jaap van Zweden, Michael Francis şi Alexander Shelley, dar şi cu solişti ca Radu Lupu, Emanuel Ax, Janine Jansen, Jennifer Larmore, Alina Pogostkina şi Nicolas Altstaedt. În septembrie 2014, Andrei Feher a fost numit asistent al directorului muzical al Orchestre de Paris, Paavo Järvi, dirijând orchestra în cadrul seriei de concert „Young Public” la Philharmonie de Paris.

Andrei Feher, în timpul repetițiilor pe scena Filarmonicii de Stat Transilvania/Foto: Dan Bodea

„Este greu să descriu ce simt pe scenă, dar știu că un concert este partea cea mai ușoară din tot procesul. Cel mai greu este întotdeauna la prima repetiție cu un ansamblu nou pentru că nu există conexiunea între dirijor și orchestră. În al doilea rând, mai este și aspectul legat de ce mai înseamnă astăzi muzica clasică, având în vedere că în zilele noastre aceasta pierde tot mai mult public. Oamenii nu mai au vreme să își ia două-trei ore să stea, să se oprească. Asta am văzut peste tot. Probabil pentru mine asta înseamnă muzica: ea te duce în altă parte și nu ai cum să nu crezi în ceva mai mare ca tine. Sentimentul acesta, de a lucra în slujba a ceva superior îți dă o anumită smerenie și modestie”, precizează Andrei Feher.

Printre dirijorii pe care Andrei îi admiră cel mai mult se numără canadianul Yannick Nézet‑Séguin, pe care l-a înlocuit la pupitrul Orchestrei Métropolitan din Montréal, într-un program cu muzică de Richard Strauss în 2014. „Cea mai mare calitate a lui este modul în care comunică cu oamenii. Tot timpul încurajează pozitiv și de la el am învățat că poți să faci miracole cu oameni care poate nu au un nivel ridicat de profesionalism. În fiecare orchestră sunt tensiuni și rivalități, orgolii, probleme de relații, acestea le vezi peste tot. Dar dacă este cineva care poate schimba ceva este dirijorul. Dacă impui o atmosferă agreabilă în care toată lumea are chef să lucreze, poți să schimbi multe”, declară Andrei.

Muzica clasică pierde teren peste tot în lume, spune tânărul dirijor, chiar și în țările cu tradiție, iar soluția de a revigora acest tip de concerte nu depinde doar de „oamenii de marketing”.

„Dacă mergi la un concert de muzică pop-rock și vezi ce se întâmplă pe scenă realizezi că oamenii aceia își dau viața acolo, la fiecare concert. La muzica simfonică foarte rar vezi asta. Cred că asta lipsește în acest moment în relația dintre interpreții de muzică clasică și publicul din sală. Oamenii trebuie să vadă că te afli pentru ei acolo pe scenă”.

Foto: Dan Bodea

În România, Andrei vine destul de rar și de fiecare dată are un sentiment „ciudat”, de nostalgie.  La Cluj a mai fost în urmă cu șase ani la un recital de vioară, însă nu crede că se va întoarce în țara în care s-a născut mai mult decât o face deja prin concertele la care este invitat.

 „Cum mi-am trăit anii de adolescență în Canada, mi-am făcut niște prieteni foarte buni, părinții îmi sunt acolo și îmi place foarte mult orașul Montréal. Probabil nu aș fi început dirijatul dacă mă aflam în România și m-aș fi limitat să studiez vioara. Este clar că în Canada mi s-au oferit mult mai multe oportunități și expunere, decât ceea ce li se oferă tinerilor muzicieni aici”, precizează tânărul dirijor.

În stagiunea 2015/2016, Andrei a activat la Orchestra Métropolitan şi la Orchestra Simfonică din Québec şi a dirijat Orchestre de Paris în concerte cu Spărgătorul de nuci de Ceaikovski, Petrică şi Lupul de Prokofiev şi Till Eulenspiegel de Richard Strauss. A fost invitat la pupitrul ansamblului Orchestre de Pau Pays de Béarn pentru premiera mondială a lucrării Soleil noir de Pierre Jodlowski (pe care a dirijat-o apoi la Toulouse, în noiembrie 2016) şi pentru Verklärte Nacht de Schönberg, eveniment în urma căruia Andrei Feher a fost reinvitat de această orchestră în stagiunea 2017/2018, în cadrul căreia va debuta şi cu Les violons du Roy.

În această stagiune, Andrei Feher debutează cu Orchestra Simfonică din Montréal, cu Orchestra Simfonică din Kitchener Waterloo, cu Orchestra de Cameră din Lausanne (cu care va realiza producţia în premieră mondială a operei Les Zoocrates de Thierry Besançon) şi cu Orchestra Filarmonicii din Monte Carlo.

„Îmi place viața aceasta pe drumuri și încep să înțeleg că e din ce în ce mai greu să găsești echilibrul între familie și carieră. Dar, în ceea ce mă privește, s-au întâmplat foarte multe în ultimii doi-trei ani și nu am închis ușa la nimic. Am lăsat și las în continuare toate oportunitățile să vină. Important este să știi ce vrei și să știi să arăți ce vrei”, spune Andrei Feher.

 Vineri, 24 martie 2017, ora 19.00

Colegiul Academic

Orchestra Filarmonicii de Stat „Transilvania”

Andrei Feherdirijor
Oxana Shevchenko pian
Ciprian Gabriel Pop 

Ragnarok, p.a.a.

Serghei Prokofiev
Concertul nr. 2 pentru pian, în sol minor, op. 16
Igor Stravinski
Suita baletului Pasărea de foc (varianta din 1919)


Publicitate

Postaţi un comentariu