Din India, în Transilvania pentru a schimba lumea: Sunt fericit să recreez o variantă a motorului Google la Cluj

Se află de zece ani în Cluj-Napoca şi este unul dintre cei mai informaţi analişti ai pieţei financiare mondiale. Este fondatorul, Orpheus Risk Management Indices şi al motorului de căutare EconoHistory care în următorii ani ar putea revoluţiona World Wide Web-ul şi ar putea oferi noi soluţii de vizualizare a datelor. Mukul Pal s-a stabilit la Cluj cu gândul de a schimba lumea cu ideile sale originale. „De ce nu?”, spune inventatorul, autorul şi oratorul Mukul Pal care într-o altă viaţă nu exclude posibilitatea să fi fost transilvănean. A scris mai bine de zece ani editoriale pentru Business Standard, publicaţie financiară de primă mână din India şi a conferenţiat peste tot în lume, din Mumbai până în Bucureşti şi în SUA. Despre India şi Cluj, dar şi despre modul în care ideile originale pot schimba lumea am stat de vorbă cu Mukul Pal.

Reporter: Povestiţi-ne despre locul în care v-aţi născut. Ce amintiri păstraţi din anii copilăriei?

Mukul Pal: M-am născut în New Delhi şi amintirile pe care le am despre acest oraş, de atunci, diferă destul de mult de New Delhi de acum. În anii ’70 oraşul nu era la fel de aglomerat cum este astăzi. Am amintiri de când eram foarte mic şi ţin minte perioada când mergeam la şcoală. Am avut o copilărie normală şi participam la multe activităţi şi tabere şcolare. Delhi fiind şi atunci ca şi acum una dintre cele mai verzi capitale din lume îmi amintesc de uriaşele parcuri de acolo în care te puteai pierde. Eram fascinat de mormintele mogule din parcuri, iar tata fiind arhitect aveam şi eu interes pentru arhitectură. Într-unul dintre parcurile în care mă plimbam era şi o frumoasă grădină de trandafiri. Delhi e un oraş minunat. Astăzi a devenit foarte aglomerat şi comercial, nu mai este aşa confortabil acum să mergi în plimbare până în parc. Îmi este dor de acel Delhi din copilăria mea. Am fost crescut într-una dintre cele mai bune şcoli private şi învăţam într-un mediu foarte competitiv chiar şi atunci. Făceam parte şi din corul şcolii, îmi plăcea să desenez, primisem şi câteva premii la un moment dat pentru schiţele pe care le făceam.

R.: Care sunt lucrurile care vă amintesc de casă aici în România?Existe similitudini între România şi India?

M.P.: Când mă gândesc la India mă gândesc la instituţia familiei. Acolo nu vei duce lipsă de afecţiune şi acelaşi lucru l-am simţit şi în România, în Transilvania. Ca urmare, ceva mă ţine în continuare aici şi după zece ani. O altă asemănare ar fi poate clima. Când lumea se gândeşte la India, se gândeşte la un climat cald. Cu toate acestea în New Delhi avem iarna zero grade, purtăm haine groase şi mănuşi. Există părţi în India unde ninge. Când mă aflu la Cluj uneori îmi amintesc de iernile din Delhi. De asemenea, fiind vorbitor nativ de limbă engleză mă simt foarte bine aici. Delhi fiind un oraş unde se vorbeşte mult limba engleză şi mai puţin hindi, aici la Cluj nu simt o foarte mare schimbare.

R.: Cât de des mergeţi astăzi în India?

M.P.: În prezent merg în India o dată pe an sau uneori o dată la doi ani. În restul timpului călătoresc foarte mult, iar în ultimii ani am călătorit mai mult decât mi-am propus, în special în America de Nord şi Londra. De câte ori merg în SUA stau o perioadă acolo deoarece avem clienţi în Toronto şi atunci încercăm să găsim o soluţie temporară între Canada şi SUA. Întotdeauna am privit New York-ul ca fiind un mediu destul de aspru şi m-am bucurat că am reuşit să consolidăm un alt mediu de lucru în Toronto. Întotdeauna m-am focusat pe Nordul Americii am fost pentru prima dată în 2011şi apoi tot mai mult am călătorit acolo. Sunt  mulţumit de modul în care am evoluat.

R.: Conduceţi din 2005 compania de soluţii de business Orpheus Capitals şi vă împărţiţi timpul între SUA, Londra şi Cluj. De curând aţi reînceput şi studiile.

M.P.:  Da. Urmez un program masteral la FSEGA, în Cluj-Napoca, de fapt este o încercare şi o provocare pentru mine, pe specializarea Econometrie şi statistică aplicată. M-am înscris la acest master deoarece vroiam să angajăm oameni din Cluj la compania noastră, însă domeniul în care aveam nevoie de oameni era foarte elitist şi specific mai mult pregătirii din India. Nu puteam să angajez oameni din Londra sau SUA pentru că ar fi fost foarte scump şi iniţial am angajat oameni din India. Eu îmi doream însă ca echipa de cercetători să mi-o construiesc aici, la Cluj. M-am interesat şi am văzut că există acest program masteral şi de la a fi interesat să angajez oameni, am ajuns să mă înscriu şi să studiez. Cursul era predat în limba română şi presupunea un test de admitere însă le-am spus să îmi dea întrebările în limba engleză. Astfel, am trecut examenul şi acum încerc să ţin pasul.

R.: Pagina de socializare about.me spune despre dumneavoastră că sunteţi inventator, autor şi orator. Care dintre acestea vă defineşte cel mai bine?

M.P.: Pentru mine întotdeauna cercetarea o asociez cu scrisul. Nu puteam deveni cercetător dacă nu aş fi scris şi, pentru a scrie, trebuie să citeşti. Aşa că am fost obligat să citesc pentru a scrie. Din fericire pentru mine am fost crescut într-un mediu progresiv, în care eram pus să gândesc şi provocat să pun întrebări. Cu timpul mi-am dat seama că există conexiuni între anumite teme şi subiecte şi pentru a expune o opinie trebuie să înţeleg anumite lucruri. Cercetarea şi scrisul m-au făcut să găsesc idei pe care să le pronunţ. Nu îmi doream neapărat să mă numească cineva inventator. Este adevărat că avem în proces de a ne fi acordate zece brevete pentru ideile companiei noastre.

În ceea ce priveşte eticheta de orator, am ţinut discursuri şi ţin discursuri unde sunt invitat. Prima dată am ţinut în Mumbai, apoi am activat la bursa de valori, am predat la o şcoală de business aşa că de mult timp am fost obişnuit cu discursul public. Astfel am obţinut vizibilitate fiind foarte tânăr. Îmi place să împărtăşesc şi altora ceea ce ştiu şi ca trainer am pregătit echipe de la Morgan Stanley, una dintre cele mai mari și importante bănci de investiții din lume, sau oameni de la alte companii de tehnologie din lume care aveau nevoie să cunoască piaţa financiară pentru a-şi crea propriile modele. Sunt şi preşedintele Market Technicians Association, Inc pe Europa Centrală şi de Est şi toate aceste funcţii şi conjuncturi m-au obligat într-un fel să devin un bun orator.

R.: Cât de greu a fost să vă daţi seama când eraţi tânăr ce carieră doreaţi să urmaţi?

M.P.: Ştiu că îmi plăcea să scriu. Scrisul a fost cel care m-a condus la ceea ce fac acum. Când eram student specializarea mea era ştiinţele exacte şi matematica, nicidecum economia. La vârsta de 21 de ani aveam deja o mică afacere. În 1993 mi-am dat seama că vreau să studiez economia. Din background-ul meu face parte şi o perioadă în care am practicat jurnalismul economic, mai precis timp de 14 ani am scris editoriale pentru o publicaţie economică. Cu toate acestea, nu mă simţeam foarte bine doar raportând despre pieţele financiare, îmi doream mai mult deşi mi se spunea că rolul meu este de a transmite, nu de a-mi exprima opinia. Aşa am făcut trecerea la domeniul unde îmi puteam exprima opinia şi iată-ne acum schimbând lumea.

R.: Chiar credeţi că puteţi schimba lumea?

M.P.: Nu văd de ce nu. Aţi văzut că sunt catalogat drept inventator, ceea ce înseamnă că propun idei originale, iar ideile originale schimbă lumea. Ideea noastră este chiar foarte importantă şi pleacă de la faptul că toate datele au un ADN şi nu contează de unde provin pentru că ADN-ul rămâne acelaşi.

Ceea ce facem noi este să simplificăm cunoştinţele.  Există multe soluţii şi nu putem înţelege nimic fără date, pentru că totul se bazează pe date. Nu are importanţă dacă sunt date financiare sau nu. Am construit ceva pentru industra financiară, bazată pe date, la fel putem construi ceva pentru industria non-financiară folosind date non-financiare. Ceea ce construim la Cluj este un motor de căutare care va concura cu Google şi care se va raporta la datele World Wide Web într-un mod diferit. Google nu înţelege că totul este conectat. Motorul nostru va avea o singură bară de căutare care va înţelege în mod cognitiv ce cauţi. Dacă vei căuta ceva anume îţi va da alternative la ceea ce ai putea căuta, la fel ca Google, dar când dai click te va duce la un instrument vizual, respectiv un infografic care îţi oferă informaţie la ceea ce cauţi. Astfel vei obţine un fel de anticipare, anumite trenduri care îţi vor indica cum ceea ce cauţi va schimba, va stagna, va evolua. Este un sistem de generare a soluţiilor. Nu căutăm să creăm conţinut, ci să folosim tehnologia şi statistica pentru a afişa aceeaşi informaţie într-un mod mai bun. Oamenii vor ajunge prin noi la motorul Google. În prezent lucrăm la acest proiect şi vrem să lansăm o aplicaţie numită EconoHistory, respectiv versiunea noastră la ceea ce oferă acum Google Finance.

„Orice simplitate este o complexitate rezolvată”

R.: Cât de complicată este piaţa financiară şi cum ne puteţi rezuma acest domeniu?

M.P.:Piaţa financiară este complicată sau simplă în funcţie de cât vrei tu să fie. Complexitatea  este acolo pentru a fi rezolvată. Cum spunea Brâncuşi: „Orice simplitate este o complexitate rezolvată”. Ordinea şi haosul, simplitatea şi complexitatea, toate sunt conectate. La fel se întâmplă şi în mediul de business. A apărut Google, a apărut Facebook, apar noi idei care simplifică şi oferă soluţii.

R.: Cum rezolvăm astăzi problema timpului. Cum vă raportaţi la timp?

M.P.: Cred că atunci când faci ceva din plăcere timpul se manageriază singur. Gânditorul şi scriitorul transilvănean László Barabási vorbeşte în cărţile sale despre lucrurile care se prioritizează singure. Viaţa noastră este un sistem complex care se rezolvă de la sine şi de aceea cred şi eu că timpul se manageriază singur.

R.: Cum vedeţi România în următorii zece ani?Vom putea vorbi despre un boom economic până în 2020?

M.P.: Pentru a mă gândi la România în viitor trebuie să mă raportez la trecut. În 2004 nu exista restaurantul unde ne aflăm acum. Lucram vizavi pe strada Horea, la SSFI Broker SA, într-un sediu unde nu exista foarte mult spaţiu. India este o ţară unde se bea foarte mult ceai şi mai puţin cafea şi când am venit prima dată la Cluj nu eram foarte obişnuit să beau espresso. Primele cafele ţin minte că le-am băut la cafeneaua Urania. Despre oraş mi se spunea că ar fi un anticlimax pentru cariera mea. A fost o perioadă grea, dar încet am crescut şi am început să lucrez în bănci şi să îmi încep afacerea.

Cred în acest oraş şi de aceea şi persistenţa mea de a-mi dezvolta afacerea aici. Văd schimbările din 2004 până astăzi şi sunt foarte optimist cu privire la această ţară. Am mai povestit asta şi o repet că poate am fost singurul indian care a fost într-o altă viaţă transilvănean care îşi încălzea casa cu o sobă şi îşi gătea puiul picant undeva într-o casă pe un deal. Clujul este un oraş minunat şi nu doar din punct de vedere al afecţiunii pe care o am eu faţă de el. România este pe calea cea bună din punctul de vedere al consumului, al agriculturii, al serviciilor, al pieţei de capital. Industria locală are mare potenţial. Ungaria nu este aşa avansată pentru că nu foloseşte limba engleză ca un atu, însă România o face. Sunt fericit să recreez o variantă a motorului Google aici, la Cluj.