Din Cluj, în Kibera, pentru copiii străzii: Un centru educațional, proiectul unei românce în cea mai mare mahala urbană din Africa

Credit foto: Benson Manyunyu Barthel

Un centru educațional pentru copiii străzii din Kibera, Kenya, acesta este visul pe care vrea să îl transforme în realitate o tânără din Cluj-Napoca.

Având ca punct de plecare principiul potrivit căruia lumea este mult prea mare pentru a ne limita la niște granițe, Rimona Buruiană a intrat în contact cu civilizația continentului african în urmă cu un an și, de atunci, cea mai mare parte a timpului și a gândurilor ei îi este orientată în acel colț de lume.

Datele arată că mahalaua Kibera găzduiește peste un milion de suflete și jumătate din această populație este reprezentată de copii. Jumătate dintre acești copii sunt abuzați, alții sunt abandonați, sau trăiesc în condiții inimaginabile de sărăcie. Rimona și prietenii pe care a reușit să îi strângă în jurul cauzei sale știu că nu vor putea pe cont propriu să schimbe mediul în care trăiesc acei copii și de aceea și-au propus să îi scoată pe micuți din mahala și să construiască pentru ei un centru educațional unde să trăiască și să învețe într-un mediu sigur, să se bucure în condiții normale de copilărie și să devină, în acest fel, adulții responsabili de mâine.

Credit foto: Benson Manyunyu Barthel

Deși a prins contur doar în urmă cu un an, povestea acestui proiect a început cândva demult, cu prima dorință a Rimonei de a vizita Africa. Ceea ce a determinat-o cu adevărat pe tânăra din Cluj să își cumpere bilet în acea zonă, în 2017, a fost o problemă de sănătate, peste care din fericire a trecut atunci cu bine, dar care a convins-o să nu mai amâne prea mult călătoria la care visa dintotdeauna. Astfel, a plecat în scop turistic să viziteze Tanzania și Zanzibar, pentru ca mai apoi să facă o oprire și în Kenya. Aici lucrurile aveau să se schimbe.

„Eu nu sunt cea mai curajoasă persoană de pe Pământ și simplele călătorii cu matatu (microbuz) erau pentru mine o aventură. În acele zile mi-a fost furat și telefonul pe stradă chiar din mână. Între timp mă documentasem despre Kenya și citisem întâmplător despre Kibera, această mahala cu un milion de suflete și m-am gândit că ar fi putut fi pentru mine o oportunitate să-mi înving fricile. Când am ajuns acolo am intrat într-o altă lume și în doar câteva ore am văzut, cred, toate fazele degradării societății lor”, precizează Rimona.

De câte ori trebuie să vorbească despre Kibera și comunitatea săracă de acolo, tânăra din Cluj simte o adâncă durere. Pe măsură ce avansa în mahala, totul devenea mai murdar, mai strâmt, mai noroios. Cuvintele nu au cum să le facă dreptate acelor oameni și poate, tocmai de aceea, Rimona preferă să vorbească despre zâmbetele copiilor și momentele de fericire pe care le au aceștia chiar și în acele condiții imposibile.

Credit foto: Benson Manyunyu Barthel

În vizita ei în Kibera, în acea zi, Rimona a vizitat și centrul educațional Inua Mimi Rescue Center, coordonat de doi oameni dedicați, mamă și fiu (Paschalia Nduku-Shosho ​și Benson Manyunyu Barthel) unde erau găzduiți copii de pe străzi care nu aveau altă șansă la educație. Sentimentul a fost unul copleșitor pentru tânăra din Cluj în momentul în care, într-una dintre pauze, copiii au alergat spre ea cu brațele deschise strigând într-un glas „mzungu, mzungu” (mzungu sau muzungu, în limba bantu înseamnă persoană albă).

„Deși sunt crescuți în lipsuri, nu vezi copii nemulțumiți. Ce mănâncă toată ziua e un fel de făină de mămăligă, foarte dură. Uneori mai beau ceai negru. Chiar îmi povesteau că ei o duc bine atâta timp cât își permit să pună lapte în ceai. Le-am dat ochelarii mei de soare și m-am gândit că nu îi voi mai recupera vreodată. La plecare au fugit după mine  și nu s-au certat o secundă care dintre ei să îi păstreze. Marea majoritate care învață acolo sunt copii ai căror părinți nu își permit să plătească taxe la școli mai bune. E foarte greu pentru acei copii să aibă acces la educație. Și la acest centru sunt anumite taxe, dar strict pentru plata profesorilor care sunt absolvenți de liceu, de obicei. Învață Swahili, limba populației bantu, engleza pentru că e limbă oficială și matematică. Nu au acces la internet. Doamna de la centru are un telefon, dar în rest nu au acces la informație”, explică Rimona.

În acea primă zi pe care și-a petrecut-o în Kibera și în care a făcut turul mahalalei, Rimona a văzut inclusiv așa-numitele „flying toilets-toalete zburătoare”, mai exact acele pungi în care locuitorii își aruncă excrementele în lipsă acută de toalete și a văzut goana constantă a oamenilor dintr-o parte în cealaltă a mahalalei pentru a-și procura hrană.

„În timpul zilei, o parte dintre locuitori muncesc. Femeile gătesc în stradă, mai vând pește sau ouă, bărbații transportă apă dintr-o parte în alta. Trăiesc într-un mare morman de gunoi și nu au nicio șansă să facă agricultură. Nu vezi animale, nu vezi păsări în zonă. Sunt câini ai străzii și atât. Vegetație există, dar foarte puțină comparativ cu cât de întinsă este zona. Educație sexuală nu se face deloc, vezi familii cu foarte mulți copii, sunt mame singure bune și mame singure mai puțin bune. Sunt foarte multe persoane infectate cu virusul HIV. Ce m-a determinat pe mine să încerc să fac ceva pentru acea comunitate sunt poveștile copiilor. Am cunoscut o fetiță de patru ani care fusese adusă la centru după ce tatăl ei o violase. Cazul acestei fetițe este unul fericit pentru că s-a aflat despre situația ei. Dar despre majoritatea cazurilor nu se află. Sunt și cazuri de băieți care trec prin situații similare și este incredibil de comun pentru copii să treacă prin astfel de atrocități”, povestește Rimona Buruiană.

Credit foto: Benson Manyunyu Barthel

În momentul în care i-a venit ideea de a construi un centru educațional, Rimona știa că nu are resurse și background pentru asta.

„Nu am făcut până acum charity work sau fundraising, sunt o persoană căreia îi este foarte greu să ceară ceva de la cineva sau să recunoască faptul că care nevoie de ajutor. Copiii din Kibera, însă, mi-au schimbat total perspectiva și pentru a-i ajuta pe ei trebuia să fiu și eu dispusă să cer ajutor oamenilor din jur. Cred foarte mult în impactul pe care îl are mediul asupra ta, cred în diferențele dintre oameni în funcție de oportunitățile pe care le au. Ca urmare, nu este imposibil ca din acea zonă să iasă oameni funcționali și măcar o parte dintre copiii pe care i-am cunoscut acolo ar putea avea o șansă”, consideră Rimona.

Astfel, un prim pas în demersul ei a fost să găsească terenul potrivit pentru ridicarea centrului educațional. A revenit în țară cu acest gând, s-a întors la locul ei de muncă în mediul corporatist și împreună cu o colegă care a rezonat imediat cu propunerea ei s-au gândit să vină cu ideea unei campanii de strângere de fonduri și cu mai multe evenimente care să promoveze campanie. Au intitulat campania Build a future for Kibera și din decembrie 2017, pe platforma Gofundme.com, au început primile donații.

„Eu, între timp, îmi luasem bilet pentru a merge din nou în Kibera, în luna noiembrie 2017, pentru cinci săptămâni. Când am plecat aveam strânși în jur de 1000 de dolari. În acea perioadă, situația în Kenya era foarte nesigură. În 2007, din cauza alegerilor, partea săracă a populației s-a răsculat împotriva rezultatelor. Au murit atunci foarte mulți oameni. În august anul trecut au avut din nou alegeri, ale căror rezultate au fost anulate și reprogramate alegerile pentru perioada în care și eu trebuia să ajung acolo. De la Ambasadă m-au sfătuit să nu merg. Totuși, am mers. Simțeam că sunt într-o zonă de război. După ce s-au liniștit lucrurile încă simțeam că nu pot să respir de la gazele lacrimogene din zilele anterioare. Se auzeau toată noapte focuri de armă și oameni țipând”, povestește Rimona.

Atunci, spune Rimona, și-a dat seama că s-ar putea să fie prea „mică” pentru dimensiunea proiectului său. A început să caute terenuri, dar toate depășeau prețul de 20.000 de dolari.

„Am avut norocul să cunosc un brazilian la centrul din Kibera care împărtășea o viziune similară cu mine și împreună cu el și cu alți prieteni de-ai lui, care au inițiat o campanie similară în Brazilia, am reușit să dăm în luna ianuarie a acestui an un avans pentru teren de 15.000 de dolari din totalul de 23.000 de dolari. În momentul în care proprietarul terenului a văzut că sunt implicați și albi în proiect a mărit avansul cu încă 3000 de dolari, bani pe care nu îi aveam în acel moment nici eu, nici prietenii din Brazilia”, povestește Rimona Buruiană.

Credit foto: Benson Manyunyu Barthel

Ca urmare, la întoarcerea în România, tânăra din Cluj trebuia să se gândească la o nouă metodă de a strânge suma de 3000 de dolari. O parte a reușit să o strângă din bazarul pe care l-a organizat în Cluj, la HASH Bar în luna februarie, precum și din campania de strângere de fonduri pe Facebook care a funcționat foarte bine prin donații de 5 dolari. În plus, o donație generoasă a primit din partea unei persoane din SUA care a fost sensibilizată de proiect.

„Când m-am întors în Kibera, am fost nevoită să umblu cu cei 3000 de dolari în rucsac și cu laptopul de serviciu, ceea ce însemna aproape moarte sigură în acea zonă. Trebuia să mă întâlnesc cu proprietarul terenului și între timp nu aveam unde să țin acei bani. Până la urmă totul s-a rezolvat. Îmi doream să facem și măsurătorile terenului pentru ca arhitectul de acolo să facă un plan și să estimeze costurile pentru construcție, dar bineînțeles că măsurătorile s-au tot amânat până la plecarea mea. Din fericire, în urmă cu câteva săptămâni, mi-au fost în sfârșit trimise”, povestește Rimona.

Terenul unde va fi ridicată construcția este plasat undeva în apropiere de Nairobi, la o distanță de o oră de mers cu mașina. În acea zonă aerul este curat, terenul este fertil și copiii se vor putea bucura de multă liniște. „Mi-aș dori ca acest centru să se autosusțină la un moment dat, dar nu aș vrea să depindă la nesfârșit de donații. Totuși, pentru a reuși să strângem mai ușor fonduri ne gândim să înființăm o organizație. Și aș mai vrea ca măcar pentru perioada de început să mă mut acolo. Mă simt foarte inadaptată când revin în România. E foarte apăsătoare viața aici. Suntem obișnuiți să ne reținem adevăratele porniri și ne gândim mereu ce crede lumea despre noi. Acolo mult mai puțin contează aparențele”, spune Rimona.

[stextbox id=’custom’]

Stories from Kibera

Următorul pas pentru proiectul Build a future for Kibera este evenimentul Stories from Kibera, organizat în data de 30 aprilie, de la ora 19.00, la Centrul de Cultură Casino din Cluj. Este vorba despre o expoziție de fotografie care aduce mai aproape poveștile oamenilor din acea parte de lume. Fotografiile sunt realizate de Benson Mutisya Muteti, nativ din Kibera, Kenya. Vizitatorii vor putea să facă donații la fața locului pentru construirea centrului educațional, în plus, publicul poate dona și prin cumpărarea pozei cu care rezonează cel mai mult. Expoziția va putea fi vizitată până în data de 7 mai.

[/stextbox]

„Simt urgența și de aceea vreau să demarez cât mai repede lucrurile. Deocamdată nu am apelat la corporații mari pentru donații. Dar am reușit și cu oameni «mici» să facem primii pași. Lumea este prea mare să ne limităm la niște granițe. Dimensiunea la care au ajuns lucrurile în Kibera este îngrijorătoare. Nu voi schimba eu viața oamenilor din acea mahala, dar copiii care vor învăța în centrul ridicat de noi vor avea toate șansele să o facă”, Rimona Buruiană

Distribuie:

Postaţi un comentariu