De la Oradea, la Cluj, despre Visual Kontakt: Galeria în care arta este regină

Foto: Dan Bodea

„Arta este regină și știe face de toate. Arta înseamnă luptă, înseamnă să creezi mereu ceva și asta se va întâmpla până va cădea și ultima stea de pe cer. Oriunde, în cele mai îngrozitoare medii”. Cuvintele artistului și președintele Galeriei Visual Kontakt, Gabriel Miloia spun ceea ce tânărul crede cu foarte mare convingere. Îl interesează ca artist să se joace cu concepte filozofice și să stârnească reacții prin acțiune, în timp ce în calitate de președinte de galerie de artă este interesat să pună la dispoziția artiștilor infrastructură pentru dezvoltarea a cât mai multor proiecte. În ultimul an, Galeria Visual Kontakt s-a extins de la Oradea și la Cluj, pe strada General Traian Moșoiu, nr.41, a găzduit până în prezent șase expoziții și se pregătește pentru un amplu proiect curatorial în noul an, precum și pentru un program de rezidențe.   

„Galeria Visual Kontakt am deschis-o la Oradea în 2009 când în oraș nu exista aproape nimic la nivel de infrastructură. Se instituise sistemul de învățământ Bologna și foarte mulți artiști terminau facultatea fără să aibă certitudinea afirmării. Erau artiști care făceau stagii în țări străine și lucrau cu artiști occidentali și era extraordinar să poți gândi proiecte, să ți le asumi și să le expui. Dar nu aveai unde. Puținele galerii existente făceau selecții, dar în principiu ceea ce prezentau era orientat ori comercial, ori politic. Se practicau foarte multe compromisuri de conținut, compromisuri tehnice și era absurd să îți spună galeristul că nu ai voie să bați cuie în pereți, nu ai voie să modifici sistemul de lumini”, spune Gabriel Miloia. 

Alături de colaboratorii săi, Gabriel s-a gândit să creeze un spațiu în care artiștii sunt liberi să-și realizeze proiectele, bineînțeles asumate curatorial. Spațiul era gândit să răspundă nevoilor artiștilor, astfel că după fiecare show galeria avea să fie reabilitată complet și pregătită pentru următorul artist. Selecția lucrărilor era realizată atunci, printre alții, de Andrei Ciurdărescu, el fiind și unul dintre membrii fondatori ai galeriei. Galeria a fost creată și din dorința de a da artiștilor care tranzitează orașul motiv pentru a rămâne, pentru a se conecta cu locul. Astfel, a apărut un program de rezidență pentru ei și în același timp o schemă curatorială cu mai multe proiecte, inclusiv un proiect care se întinde deja de câțiva ani al fondatorului galeriei și o revistă care în prezent este coordonată de la Berlin. Între timp a fost pus în practică și proiectul de mare anvergură, MAZIPOS. Mai mult, împreună cu partenerii mai vechi ai galeriei, Gabriel Miloia are în plan înființarea unui program de terapie prin artă pentru persoane autiste.

MAZIPOS

În următoarea perioadă, la Oradea, colecția permanentă a galeriei va consta într-un proiect de salvare a fondului de carte existent în oraș, de a cărui coordonare se ocupă deja un muzeograf, iar în spațiile temporare va alterna colecția MAZIPOS și recolta de la rezidența de gravură.

„În Oradea sunt două facultăți de artă, una dintre ele specializată pe tipar, print, grafică și mi-ar plăcea ca studenții, pe baza unei colaborări, să vină să facă stagii de restaurare. Vom alcătui și niște programe de vizitare, de atelier de lucru. Anul viitor vom primi vizita lui Carlos Carmonamedina din Washington pentru a organiza niște workshop-uri cu studenții”, precizează Gabriel Miloia.

În cadrul proiectului MAZIPOS (prescurtare pentru mail/zine/poster), un proiect non-comercial aflat în desfășurare, artiștii sunt invitați să realizeze câte o lucrare care se printează în tiraj de 25 de bucăți, cu dimensiunea A2. Cinci exemplare revin artistului, cinci revin galeriei și restul sunt arhivate. Pe site-ul proiectului se pot face diferite comenzi și fiecare galerie din țară sau din lume își poate face propria expoziție cu lucrările alese.

„În fiecare trimestru facem o selecție de 25 de lucrări. Din cele cinci lucrări deținute de galeria noastră, una o păstrăm și în timp, pe măsură ce se completează colecția, restul exemplarelor vrem să le donăm muzeelor din România sau din regiune. Avem deja o discuție cu Muzeul Regional din Oradea, care se va muta în noul său sediu și vrem să le furnizăm un tiraj MAZIPOS pe an”, precizează Gabriel Miloia.

Prima recoltă MAZIPOS se află deja la Oradea și începând din ianuarie 2017 galeria Visual Kontakt va inaugura expoziția de șase luni în jurul căreia se vor țese mici activități care să țină vie expoziția. Colecția MAZIPOS este alcătuită din lucrări ale artiștilor din multe țări din lume și merge în toate aceste țări, Oradea fiind unul dintre locurile unde sunt expuse toate lucrările și unde se centralizează. „Scopul conceptului Mazipos este să ajutăm acele galerii care se află în situația mizerabilă în care ne aflam noi la început. Dacă atunci ni s-ar fi oferit un proiect ca Mazipos, ar fi fost de mare ajutor. Dacă cineva din Cluj va cere proiectul vreodată, îl aducem. Da, avem două galerii, dar mi s-ar părea deplasat să mutăm lucrări dintr-o galerie în alta, doar de dragul de a le arăta mai multor oameni. Ca urmare, ne dorim ca fiecare spațiu să vină cu propuneri proprii”, spune Gabriel Miloia.

Foto: Dan Bodea

 

Visual Kontakt Cluj

Extinderea galeriei spre Cluj a venit într-un moment în care, potrivit lui Gabriel, activitatea echipei s-a dezvoltat prea mult pentru Oradea.

„Există proiecte ca Muian care sunt concepute să «bântuie» comunitatea locală, dar un program de rezidențe într-un oraș mic atinge un plafon. Am mutat la Cluj programul de rezidențe, am mutat programul curatorial și am păstrat la Oradea un spațiu aproximativ la fel de mare ca cel din Cluj care va cuprinde activități în așa fel încât să se preteze mai bine pe nevoile comunității. Este și o anumită lipsă pe zona de gravură, presele sunt puține, materialele puține și ele, trebuie uneori negociat cu artiștii care au presă. Astfel, o rezidență de gravură ar fi de ajutor pentru gravorii din zonă, nu doar din Cluj și vom pune la dispoziție trei prese pentru ei. Ne-am gândit mult la nevoile orașului. În Oradea oamenilor le plac lucrurile ușor muzeale și interactive. Am descoperit că orădenii sunt înnebuniți după chestii interactive. Dacă se poate să pună mâna, să atingă, să tragă. La Cluj, după un an, încă nu simțim chiar așa de bine mediul social. De la bun început au venit în galerie persoane cunoscătoare care au, sau au avut, de-a face cu arta. Apoi au început să vină persoane înstărite. La Oradea îmi place că încă de la început era o atmosferă mult mai strânsă de comunitate. Veneau toate categoriile sociale sau de vârstă. Au început să socializeze. Genul acela de rumoare mi-ar plăcea să o cristalizez și la Cluj”, precizează Gabriel.

Liviu Bulea (foto stânga) și Gabriel Miloia (foto dreapta)Foto: Dan Bodea

Liviu Bulea (foto stânga) și Gabriel Miloia (foto dreapta)Foto: Dan Bodea

De Galeria Visual Kontakt din Cluj se ocupă artistul și curatorul Liviu Bulea, în colaborare cu lectorul UAD, Olimpia Bera și cu alți curatori.

În primul an al galeriei au fost organizate șase expoziții, cu lucrări și proiecte atât ale artiștilor români cât și ale unor artiști internaționali. De exemplu, expoziția „THIS IS NOT A COOKBOOK!” a prezentat o parte din colecţia de cărţi publicate în număr limitat de editura PogoBooks din Berlin, în timp ce în luna noiembrie expoziția „A journey through slavic prints”, curatoriată de Liviu Bulea și Rada Niță a cuprins lucrări a peste 40 de artiști din țări slave, inclusiv profesori universitari din Polonia, Ucraina, Cehia. În prezent, până în data de 22 ianuarie, Galeria Visual Kontakt de din Cluj găzduiește expoziția SMEE, a artistei Annei Olenicenco, din Republica Moldova.

„Nu vrem să avem neapărat o identitate cum au multe galerii, de altfel. Galeria noastră merge pe linia orașului, un oraș foarte tânăr și viu, cu multe idei. Ce va urma în 2017 în galerie  va fi la fel de divers ca până acum. Majoritatea artiștilor care expun anul viitor vor veni în urma unui open call pentru rezidențe. Am primit deja numeroase aplicații de peste tot, inclusiv din țări precum Pakistan sau Thailanda. Am ales cinci artiști și până în toamnă vom avea șase proiecte, patru în galerie și două în grădina casei unde avem galeria. Și vom avea și un proiect curatorial extrem de mare la care lucrăm acum. Un alt proiect în desfășurare la Cluj este înființarea unei biblioteci cu volume de artă, dar și graphic design, multă teorie pe queer, feminism, arhitectură. Multe dintre aceste cărți sunt colecționate de mine și de Gabriel și puse la dispoziția publicului”, precizează Liviu Bulea.

Foto: Dan Bodea

Ambele galerii, atât cea din Cluj, cât și cea din Oradea, sunt concepute să creeze structuri pentru artiști, astfel încât să se simtă cât mai în largul lor.

„Arta este regină și știe face de toate. În măsura resurselor materiale și, bineînțeles, biologice, aș vrea să putem lucra pe cât mai multe niveluri. Trebuie să existe biblioteci, trebuie să existe rezidențe, curatorii trebuie să «curatorieze», artiștii trebuie să creeze, studenții trebuie să citească, copiii autiști trebuie «terapizați». Arta înseamnă luptă, înseamnă să faci mereu ceva, să creezi și asta se va întâmpla până cade ultima stea de pe cer. Oriunde, în cele mai îngrozitoare medii”, precizează Gabriel Miloia.

La rândul său, Liviu Bulea consideră că tot ceea ce s-a întâmplat în galeria Visual Kontakt din Cluj s-a întâmplat cu un motiv. „De ce facem noi toate lucrurile astea?Răspunsul e foarte simplu: Pentru că încă găsim plăcere în ceea ce facem. Uneori este extrem de greu să găsești oameni în care să ai încredere. M-am luptat să găsesc oameni în care să am încredere că pot duce la final un proiect, sau altul. Din păcate sunt oameni capabili, dar care își termină ideile în Insomnia, la o bere. Li se pare, dintr-o dată, că totul devine prea solicitant. Există momente maxime de stres și atunci unii preferă să abandoneze. Dar există și persoane capabile și cu astfel de oameni facem lucrurile să se întâmple”, precizează Liviu.

„Regia înseamnă acțiune”

În ceea ce-l privește pe artistul Gabriel Miloia presa locală din Oradea îl numește „un excentric” și cine cunoaște puțin evoluția proiectului Muian, început în 2012 de Gabriel, poate să le dea dreptate jurnaliștilor orădeni. Gabriel a absolvit Academia de Arte Dramatice în Germania, la specializarea regie de teatru și a studiat și puțină filozofie, însă…nu unde trebuia. „ Eu am terminat liceul în Elveția și în cantonul unde locuiam, filozofia era o disciplină obligatorie și însemna că și examenul de final trebuia să îl dăm cu o componentă din filozofie. Dirigintele nostru era profesor de filozofie, dar și profesor de istoria artei și făceam în jur de șase ore de filozofie pe săptămână. Mai târziu, când am dat la Filozofie în Cluj, mi s-a părut bizar că în liceu aflasem mai multe despre filozofie decât în facultate și m-am văzut obligat să renunț”, povestește Gabriel.

Foto: Dan Bodea

Regia are multe fețe, spune tânărul artist și proiectul Muian, început în 2012, este una dintre fețele acestea.

„Prima parte a proiectului Muian, cel cu graffiti-ul, a fost un act de manipulare publică. Ne-am strâns trei persoane, eu, un curator și un jurnalist și am început să dezinformăm publicul pe marginea unui eveniment absurd, petrecut într-o perioadă politică tensionată. Jurnalistul își manipula colegii de la alte publicații, le pasa mici provocări ca să pară că e ideea lor să scrie despre asta. Asta a avut loc în 2012, când domnul Victor Ponta era foarte important. Toată lumea era obsedată de alegeri, de campanii, de dimensiunea mistică a politicianului salvator sau distrugător. De fapt proiectul a fost un fel de campanie electorală inversă. Politicienii vor să fie iubiți, să fie văzuți că sunt iubiți. Caută mereu o propagandă pozitivă pentru ei, caută să fie văzuți cât sunt de buni, cât sunt de nobili, cât de inteligenți și reparatori a tot și toate. Și am luat asta și am inversat-o. Promovarea s-a făcut în regimul unei campanii electorale în care să găsea demonul vinovat pentru toate, într-o perioadă deja bântuită de demoni și frustrări. A fost ceva magic”, precizează artistul.

Pe scurt, ceea ce a făcut Gabriel, a fost să-și deseneze portretul pe faţadele a zeci de clădiri din Oradea, sub forma unui act de vandalism. „Un stencil aplicat pe zidurile Oradei, un autoportret, a stârnit un scandal mediatic, controverse despre ceea ce este și nu este arta, despre ce ar trebui să facă sau să nu facă arta”, preciza curatorul Alina Staicu în descrierea proiectului. „Al cui este spațiul public.?Orașul este al nostru, al tuturor, sau al nostru, al fiecăruia? Nu degeaba am ales imaginea aceea care seamănă atât de bine cu Victor Ponta și nu degeaba a ajuns imaginea să participe activ în campania electorală. A fost probabil cel mai mediatizat și absurd scandal din istoria orașului”, mărturisește artistul astăzi.

După „Muian street-art”, a urmat a doua parte a proiectului, care a vorbit despre artă ca armă și care a provocat din nou controverse și reacții aprinse la Oradea. A implicat atacuri la propria persoană, insulte și renunțarea la multe reguli.

„Muian este un proiect conceptual foarte filozofic și foarte complex pe care îl voi încheia în 2018. Galeria Visual Kontakt îmi susține acest proiect la nivel de infrastructură și logistică, dar este un proiect personal care mă reprezintă ca artist. La finalul lui voi publica și o carte de analiză socială și concepte filozofice pe temele care m-au interesat. Proiectul nu se va încheia previzibil. Ceea ce e acum, e palid în comparație cu ce va fi la final”, concluzionează Gabriel Miloia.


Publicitate

Postaţi un comentariu