Dan Lungu, la Cluj: „În România poți să scrii ce vrei, pentru că nu trăiești din asta. Scrii de amorul artei”

Cititorii din Cluj au avut ocazia să îl cunoască și să-i adreseze întrebări unuia dintre cei mai citiți și traduși prozatori români contemporani, cunoscut mai ales pentru romanele „Raiul găinilor (fals roman de tratate și mistere)” și „Sînt o babă comunistă!”, carte ecranizată în 2013.

Scriitorul Dan Lungu a răspuns invitației Book Corner Librarium de a se întâlni vineri, 29 ianuarie, cu publicul din Cluj, pentru a vorbi despre „Fetița care se juca de-a Dumnezeu”, cel mai recent roman al său, apărut în 2014 la Editura Polirom. Cartea se dezvoltă de la lumea și limbajul copilăriei, spre fenomenul emigrației, care a marcat și marchează, încă, România de astăzi.

La întâlnirea cu Dan Lungu, moderată de Valentin Derevlean, a fost prezent și criticul literar Cosmin Borza, care a evidențiat motivele pentru care cărțile lui Dan Lungu au intrat nu doar în programa universitară, ci și în cea preuniversitară. „De ce Dan Lungu și nu Mircea Cărtărescu? Pentru că romanele lui Dan Lungu îndeplinesc condiția  canonicității și anume ele au adeziunea criticii profesioniste, dar și a publicului larg. Din Mircea Cărtărescu, publicul larg citește textele care nu sunt reprezentative pentru universul lui epic. În plus, Dan Lungu tratează problematici care se leagă de lumea în care trăim, cum este și romanul de față. Problematica emigrației ajunge prin acest roman și în literatură”, a precizat la întâlnirea de la Book Corner, criticul literar Cosmin Borza.

În continuare, prozatorul, totodată director al Muzeului Literaturii Române din Iași și manager al Festivalului Internațional de Literatură și Traducere (FILIT), și-a exprimat opinia cu privire la ce înseamnă o carte bună și mai puțin bună, sau ce impresie i-a lăsat filmul Sînt o babă comunistă!. De asemenea, scriitorul i-a pus în temă pe cititorii din Cluj cu situația nerezolvată încă în cazul FILIT, eveniment care în 2015 s-a desfășurat doar într-o formă simbolică în urma neînțelegerilor dintre organizatori și Consiliul Județean Iași.

Despre întâlnirile esențiale din viața lui, îndeosebi cu spiritul generației ’80, care l-au ajutat să-și găsească propria voce în literatură, Dan Lungu a precizat: „De la Mircea Nedelciu am învățat să scriu pe vremea când mergeam în acele tabere naționale de creație organizate de Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist. Nedelciu făcea cu noi exerciții foarte inteligente și după ce înțelegeai cum stă treaba cu proza, când îți reciteai textele, ți se făcea rușine. Mărturisesc că am visat toată viața să fiu poet și pentru mine esența literaturii era poezia. Scriam poezie pentru că, fiind din Botoșani, era imposibil să nu scrii poezie. Acolo poezia este sport național. Dar mergeam la Nedelciu pentru că deja «știam» să scriu poezie și îmi doream să învăț și proză. De la Nedelciu am învățat foarte multă tehnică și, cu timpul, mi-am găsit propria voce. Pare ușor să scrii o pagină de literatură, dar Nedelciu ne-a învățat că este foarte multă muncă inginerească în spatele unui text. Dar vocea ca scriitor ți-o construiești singur, în funcție de lecturile tale și de viața ta”, a precizat Dan Lungu la Cluj.

fetita-care-se-juca-de-a-dumnezeu_1_fullsizeProzatorul a explicat că pe lângă tematică, romanele sale au și o miză tehnică. „Fiecare carte are o altă construcție și experimentează altceva. Cine e atent la compoziția cărților mele, va vedea că fiecare are un model al ei. În general sunt modele din afara artelor, respectiv din științele sociale sau din matematică. Pariul tehnic în «Fetița care se juca de-a Dumnezeu» a fost să văd dacă pot să prind limbajul, naivitatea și inocența copiilor și să reconstruiesc lumea prin ochii lor. Așa am început romanul, dar pe măsură ce scrii, libertatea ta ca scriitor scade și romanul începe să te stăpânească. În ceea ce privește vocile din roman, acestea se construiesc ca în cazul personajelor dintr-un film. E o construcție foarte atentă și rațională”, a spus Dan Lungu.

Scriitorul este de părere că o societate în care scriitorul poate trăi din scris construiește, inevitabil, o literatură foarte legată de piață, pe când, într-o societate cum este estul Europei, libertatea scriitorului este totală. „În România poți să scrii ce vrei, pentru că nu trăiești din asta și o faci de amorul artei. Scrii pentru că vrei să scrii. Dar într-o țară bine reglementată și cu o piață mare, oamenii scriu pentru a câștiga un ban. Fac o literatură onestă, care se vinde și din care pot trăi. Asta nu înseamnă că scriu doar bestseller-uri. Ei pot trăi decent din romane pe care noi le-am considera mediocre. În România acest tip de scriitor nu există pentru că tipul nostru de literatură nu este nici de stat, nici de piață”, a explicat Dan Lungu.

Prozatorul a răspuns și curiozității publicului de a afla condițiile de care are nevoie pentru a scrie.„Când scriu propriu-zis, doar asta fac. Scriu 10-12 ore și a doua zi o iau de la capăt. Am nevoie de un computer, de liniște și de o cameră care să îmi permită să fac ture”, a spus Dan Lungu, provocat, de asemenea, să își spună părerea despre rețeaua de socializare Facebook și despre eventualitate de a scrie o carte cu această tematică. „Facebook îl iau ca pe un flux de știri despre oamenii și prietenii răspândiți în întreaga lume. E fascinant facebook-ul. Poate deveni temă de roman, dar e important să găsești o construcție care să servească foarte bine subiectul. Eu țin ca o carte să aibă tensiune stilistică, adică să îți vină să dai pagina mai departe. Dacă mizezi doar pe tensiunea care ține de poveste, nu mai ai motiv să recitești o carte. Dacă nu simți nevoia să revii la o carte citită, eu cred că este o carte proastă. Un scriitor trebuie să experimenteze foarte mult și să riște foarte mult. Eu asta încerc în fiecare carte pe care o scriu”, a mărturisit Dan Lungu.

„Când am văzut prima dată filmul (Sînt o babă comunistă!, n.r.), nu mi-a plăcut. Dar după ce am înțeles că filmul nu e cartea, că e o ilustrație a ei, a început să-mi placă. Cartea e un pretext și trebuie să îi acorzi regizorului libertatea de creație cel puțin egală cu a ta, ca scriitor. La scenariu nu am vrut să contribui pentru că am preferat să îmi dedic timpul unei cărți pe care o scriam la acel moment”, Dan Lungu, scriitor

Cu privire la situația incertă a organizării Festivalului Internațional de Literatură și Traducere (FILIT) de la Iași, Dan Lungu a declarat că, după scandalul de anul trecut, reprezentanții CJ Iași continuă să refuze înființarea unei fundații culturale care să organizeze festivalul, deși au existat promisiuni de înființare a acesteia încă din luna octombrie 2015. După exemplul marilor festivaluri internaționale din Europa și din România, o astfel de fundație ar asigura un cadru independent și ar facilita atragerea de fonduri suplimentare pentru dezvoltarea FILIT. „Cea mai bună formulă pentru a nu mai exista controlul politic ar fi să facem o fundație cu o echipă stabilă care să se ocupe doar de FILIT la un standard ridicat pe care l-am impus în primele două ediții. Am făcut statutul fundației și l-am propus pentru discuții în plen în octombrie, apoi în noiembrie și în decembrie. Nici atunci nu a intrat pe ordinea de zi a CJ. În 28 decembrie am trimis o atenționare că în bugetul CJ pentru 2016 trebuie cuprinși bani pentru înființarea fundației și pentru organizarea FILIT. Nu am primit niciun răspuns până în ianuarie, când mi s-a spus că nu se poate înființa fundația, dar în schimb vom primi bani în contul Muzeului Literaturii Române, bani pe care i-am refuzat. În cursul zilei de astăzi, 29 ianuarie, aflu că s-a votat în plenul CJ ca Muzeul să primească un buget pentru FILIT. Eu nu pot să cheltui acei bani pentru că asta ar însemna să organizăm un FILIT doar la jumătatea potențialului său”, a precizat Dan Lungu.


Publicitate

Postaţi un comentariu