Cum se vede Clujul de la Iași: E-o cale-atât de lungă…

Foto: Dan Bodea

Este evident că deja, de câțiva ani, Clujul a devenit un punct de atracție important pentru tinerii ieșeni. Fără ca observația să aibă vreo pretenție sociologică, am constatat că tot mai mulți cunoscuți sunt din ce în ce mai optimiști în privința viitorului lor dacă urmează studiile universitare sau dacă își găsesc un loc de muncă în Vestul țării. Cei care au plecat spre Cluj nu au făcut-o cu inimă ușoară, dar atunci când revin vorbesc de parcă ar reveni acasă dintr-o altă țară. Nu e nimic de neînțeles – la această vârstă perspectivele de carieră sunt mai importante decât iubirea de „glia natală”. Sunt însă sigur că dacă ar începe să audă vești tot mai bune din Iași, s-ar gândi foarte serios să se și întoarcă. Or, tocmai veștile astea, deocamdată, nu vin.

Deși se recomandă adeseori drept al doilea centru urban al României prin prisma numărului de locuitori, Iașiul nu a ținut pasul în privința dezvoltării economice și a vieții urbane și e normal ca o generație care nu a apucat încă să se lege de credite ipotecare pe 30 de ani să fie mult mai mobilă. Și nu se îndreaptă doar spre alte centre dezvoltate ale țării, dar pleacă masiv și în străinătate. Cu o excepție – a celor care lucrează în industria IT.

La nivel local, politicienii își explică lipsa de viziune prin faptul că Iașiul (ca și Moldova în ansamblul său) nu a beneficiat de aceleași alocări bugetare pentru investiții în infrastructură precum orașele din Ardeal. Orice comparație cu Clujul se izbește de marota banilor pe care i-a „cărat” spre orașul său Emil Boc în vremea în care a fost prim-ministru. De la mare distanță (ea pare uriașă în lipsa unor curse aeriene directe Iași-Cluj sau a unei autostrăzi care să treacă munții),  se vede o mai mare solidaritate la nivelul elitelor din Cluj, inclusiv a celor politice. Întotdeauna am avut impresia că politicienii care au ajuns în funcții la București s-au considerat mai întâi clujeni, iar mai apoi guvernanți. Isprăvile ieșenilor la vârful administrației centrale au ajuns uneori pe prima pagină a gazetelor, dar probabil niciodată într-o cheie pozitivă, ci mai degrabă în cea a cancan-ului. Mai mult, foarte puțini au avut capacitatea de a pune pe agenda centrală teme care să privească Iaşiul.  În mod paradoxal, deși se autoproclamă oraș cultural, Iașiul a avut o prea lungă istorie a dărâmării evenimentelor culturale. De la Bienala de Artă „Periferic”, la Festivalul de Teatru „Avram Goldfaden”, Festivalul „EuroDans” – toate au fost povești de succes cu o viață foarte scurtă. Orașul a pornit de la o efervescență importantă în plan cultural la finele anilor ’90 şi a ajuns înapoi la Festivalul Berii în zilele noastre.

Circulă pe Facebook o campanie cu afișele marilor festivaluri de la Cluj şi mesajul „ar fi putut avea loc la Iași, dar tu ai votat altceva”. Nu știu dacă e o forță politică în spatele acestor mesaje în logica de precampanie electorală pentru locale, însă sunt destui aceia care reclamă faptul că orașul nu a avut măcar „alternanță” la guvernarea locală, opoziția fiind adeseori una de fațadă, complice a „epocii Nichita”. Dar poate cel mai dureros lucru pentru Iași este că centrul universitar începe să piardă serios teren în fața Clujului. Județele din Moldova, un bazin „natural” de studenți pentru marile universități din Iași, au început exporturi masive spre Cluj și București. Și tot în mod paradoxal, facultățile care ar trebui să asigure absolvenți pentru marile firme de IT care își deschid puncte de lucru la Iași sunt incapabile să se adapteze unei realități care ar putea oferi orașului o bază solidă de dezvoltare: nu există suficiente cadre universitare pentru a fi mărit numărul de studenți.

Din păcate, în interiorul acelorași granițe, știm destul de puține unii despre alții. Părinții află despre Cluj de la copiii lor care revin acasă pentru vizite scurte. În schimb, presa locală găzduiește destul de des comparații din care Iașiul nu iese niciodată bine.  Pare că în fața unei bătălii între marile centre urbane ale României, orașul străbătut de Bahlui a depus deja armele, prea ocupat să rezolve chestiuni ce țin de banalitatea urbanistică.

Text semnat de George Onofrei, realizator la RadioHit, Iași

Citiți și:

Economia judeţului Cluj: câteva repere

Clujul ia faţa Timişoarei

Vedere din Timișoara de la regizorul Florin Iepan: „Clujul este un oraș participativ și o zonă importantă pentru dezbatere”

Ce-i lipseşte Clujului pentru a evolua pe termen lung

De ce e astăzi Clujul „fruncea” provinciei

 Complex sportiv unic în România


Publicitate

Postaţi un comentariu