Cu Adina Lazăr, de la actorie, la regie și „durerea” de a fi femeie în România: „Abia generația noastră începe să tragă niște semnale de alarmă”

Serena Secară și Andreea Șovan/Foto: Arhiva personală

Șase povești legate între ele despre durerea de a fi femeie și reunite într-un spectacol prezentat în vremuri „tulburi” pentru România, într-o perioadă în care femeile par să își piardă tot mai mult din identitate, unde o dată la patru ore o femeie este violată, unde lipsește educația sexuală, iar avortul este considerat mijloc de contracepție. „Nu este un spectacol despre victimizarea femeii și în nici un caz un spectacol feminist. Ce am încercat să facem a fost să identificăm anumite vicii din modul nostru de gândire”, atrage atenția regizorul spectacolului „Pena”, Adina Lazăr.

„Pena” se va juca în zilele de 18 și 19 noiembrie la sediul Create.Act.Enjoy, de pe strada Moților nr.39 și este propunerea regizoarei Adina Lazăr pentru ceea ce reprezintă primul ei spectacol „neînregimentat”.

Dublu licențiată în actorie și regie la Facultatea de Teatru și Televiziune din Cluj-Napoca, la clasa profesorilor Ionuț Caras și Gelu Badea, Adina Lazăr face teatru din… plăcere. Înainte de spectacolul de licență, “Orchestra Titanic”, de Hristo Boicev, pe care l-a prezentat anul acesta pe scena Teatrului de Nord Satu Mare, Adina Lazăr a mai făcut  asistență de regie la spectacolele „Organic” de Saviana Stănescu și „Cutia Pandorei” de Katalin Thuróczy, ambele în regia lui Andrei Măjeri. „Pena” este primul spectacol dintr-un șir lung pe care Adina Lazăr le propune pentru scena de teatru din România. Va face teatru atâta timp cât îi va plăcea și atâta timp cât va avea ceva important de spus. Când nu va mai avea nimic de spus, va face…agricultură. Spune despre meseria de actor sau regizor că este una proprie oamenilor orgolioși și crede că premiul suprem pentru un spectacol este să fie jucat cât mai mult și să aibă public nou la fiecare reprezentație.

Foto: Arhiva personală/Pena

Foto: Arhiva personală/Pena

Dar de ce această reorientare de carieră?De ce dorința de a deveni din actor, regizor? În cazul Adinei Lazăr răspunsul este foarte simplu. Pentru că a știut din primul an de actorie că destinul ei va fi împlinit nu pe scenă, ci în spatele ei. Astfel, odată acceptată „chemarea”, Adina a dat la regie. Din cei trei ani de actorie păstrează astăzi iubirea pentru actori, dar regia a fost dintotdeauna ceea ce a căutat. Urmărește cu atenție ce se întâmplă pe scena independentă de teatru, apreciază efortul colegilor ei de generație de a „supraviețui” în condiții nu foarte ușoare și este determinată să contribuie, la rândul ei, la familiarizarea publicului cu problemele reale din societatea românească.

„Rolul teatrului independent este precum cel pe care îl are un stick USB când îl inserezi în computer și aștepți să se descarce informația”, spune Adina Lazăr.

Tânăra regizoare crede că în România există în continuare idei preconcepute despre teatru, despre cum ar trebui să fie, sau cum ar trebui să arate o sală de spectacole. Crede că publicul de o anumită vârstă este interesant să vadă aceleași nume mari pe scenă și nu este interesat de „experimente”, sau de ceea ce ar putea să ofere scena independentă de teatru.

„Îl am exemplu pe tatăl meu care nu cu mult timp în urmă m-a întrebat când fac și eu o «Chiriță»?În plus sunt oameni care nu vor să «vadă» anumite probleme din societate, sau care le neagă și este mai comod să meargă să stea într-un fotoliu de catifea și să vadă un teatru clasic, cu decoruri frumoase, decât să meargă să vadă doi actori cum scuipă în fața lor, la 30 de centimetri distanță, sau cum vorbesc despre violuri și lesbiene bătute”, precizează Adina Lazăr.

În prezent, Adina Lazăr este foarte interesată de apărarea drepturilor persoanelor LGBT și consideră că printre problemele „sensibile” din societatea românească la momentul actual se află violența, în general, față de persoanele din jurul nostru și discriminarea față de comunitatea LGBT.

„Nu înțeleg cum cineva își dorește să fie fericit alături de o persoană pe care o iubește și în același timp să judece și să condamne pe altcineva care vrea același lucru. Mulți se cred Feți-Frumoșii României și se tem că dacă se legalizează parteneriatele civile între persoane de același sex, vor fi asaltați de propuneri. Nu va fi așa. Din păcate însă, în România nu se va schimba prea curând percepția. Oamenii sunt interesați de cancan-uri și acest subiect este un cancan pentru mulți dintre ei. Nu știu cum poate România să facă trecerea la a nu o mai interesa cine ce face în intimitatea lui”, a precizat Adina Lazăr.

Teatrul de comedie «Adina Lazăr»

În ceea ce privește spectacolul tragicomic „Pena”, cuvânt care în limba spaniolă înseamnă «durere», «bătaie de cap», acesta s-a concretizat după o intensă muncă de cercetare. Spațiul în care este reprezentat spectacolul fiind destul de mic, permite celor două actrițe, Serena Secară și Andreea Șovan să facă treceri rapide de la un personaj la altul. Spectacolul semnalează, printre altele, lipsa educației sexuale din societatea românească, dar atinge și problema cultelor religioase reunite sub cele trei milioane de semnături prin care s-a cerut modificarea Constituției, astfel încât să scrie negru pe alb, că definiția căsătoriei, este uniunea dintre un bărbat și o femeie, și nu dintre soți. De asemenea, două dintre cele șase povești sunt cazuri reale, rescrise, în care o femeie vorbește despre cum este bătută de soț, dar cum continuă să îl iubească, sau povestea unei fete care este bătută de vecinii ei în momentul în care aceștia află că este lesbiană. Adina Lazăr nu a vrut să realizeze un spectacol despre cât de frumos este să fii femeie, ci despre mai multe realități dureroase de a fi femeie în România.

„Dacă ne uităm pe listele electorale vedem că majoritatea candidaților sunt bărbați, vedem că în mediul rural în continuare este normal ca femeile să fie dominate de bărbat, agresate sau „puse la locul lor”. Abia generația noastră începe să tragă niște semnale de alarmă, să nu accepte să stea în relații abuzive sau în relații în care femeile nu sunt recunoscute ca fiind egale bărbaților. Dacă până acum aproximativ zece ani era o chestiune universal acceptată că femeile au rol mai mare în familie, în casă, astăzi s-a creat ideea de egalitate și se susținea această egalitate, dar se creează o discrepanță între ceea ce ni se prezintă ca fiind oficial și ce se întâmplă de fapt”, a precizat Adina Lazăr pentru Transilvania Reporter.

Adina Lazăr,   alături de Andrei Măjeri/Arhiva personală

Adina Lazăr, alături de Andrei Măjeri/Arhiva personală

Ceea ce își propune regizoarea Adina Lazăr în perioada următoarea este să meargă cu spectacolul „Pena” în festivaluri, să fie jucat de ce nu, și în limba engleză și poate chiar să realizeze o continuare a lui. Cât privește tematica pe care și-ar dori să o abordeze în viitoarele ei spectacole, Adina Lazăr este interesată de zona religioasă românească, mai exact de absurdul ei și i-a găsit chiar și un nume acestei zone: cel de „teatru ecumenic”. Își mai dorește să lucreze și în celelalte locații de teatru independent din Cluj și se gândește să continue buna colaborare pe care o are cu regizorul Andrei Măjeri. „Admir determinarea lui, capacitatea de a se impune ca regizor și siguranța pe care o are”, mărturisește Adina Lazăr. Nu în ultimul rând, mai în glumă, mai în serios, și-ar dori să aibă, cândva, propriul ei teatru de comedie. „Cum ar suna oare Teatrul de comedie «Adina Lazăr»?”, se întreabă, zâmbind, regizoarea.

„În general cred că rolul regizorului ar trebui să fie acela de a da o formă unor lucruri existente deja. Nu cred că mai putem vorbi despre regizorul autoritar. Nu știu dacă în cazul spectacolului Pena este vorba despre o creație colectivă, ci mai mult de a accepta ideile actorilor din fața ta. Vreau să fiu acel tip de regizor în fața cărora actorii să vină cu propuneri mai bune, dacă nu sunt de acord cu propunerea mea. Sunt dispusă oricând să ascult opinia lor și voi aprecia întotdeauna seriozitatea actorului, în fața așa-zisului talent”, Adina Lazăr, regizor

„România mai are mult până să ajungă o patrie de intelectuali. Românul se simte mult mai bine în maieu, pe balcon, mănâncând semințe, decât în balansoar citind o carte de Liiceanu”, Adina Lazăr, regizor

 

 

 


Publicitate

Postaţi un comentariu