Criț-Bunești-Viscri, pe bicicletă: Descoperind colinele Transilvaniei

Foto: Cristina Beligăr

O zi, două biciclete, rucsaci cu strictul necesar și o informare fugară cu privire la destinația noastră: unul dintre traseele de bicicletă din zona Brașov, mai exact din reţeaua de trasee Transilvaia Bike Trails Network (TBTN ) administrată de Fundaţia ADEPT. Citisem pe mai multe site-uri și bloguri despre aceste trasee de pe raza satelor săsești din regiune, pe o distanță de aproximativ 100 de kilometri, despre efortul unor oameni pentru a le amenaja și plecasem cu gândul de a parcurge cât putem din ele într-o singură zi. Desigur, înainte de plecare, nu am luat în considerare că vom fi furate de frumusețea peisajului și de acea zonă și că o singură zi nu este suficientă pentru a ne bucura pe deplin de experiență. Atât cât a fost, însă, putem să spunem că a meritat fiecare kilometru și fiecare strop de ploaie pe care l-am „încasat” în timpul furtunii deloc prietenoase care ne-a prins pe traseu.     

Foto: Cristina Beligăr

Plecarea din Cluj am făcut-o cu mașina în jurul orei 8 dimineața, în direcția Târgu Mureș-Sighișoara, cu oprire în satul Saschiz, din județul Mureș, unde la Centrul de Informare Turistică aveam să aflăm mai multe despre opțiunile noastre. Am fost îndrumate să apelăm la reprezentanții fundației ADEPT, al cărei sediu se află în apropierea Centrului de Informare Turistică și împreună cu ei ne-am hotărât că cea mai bună alegere pentru noi ar fi să parcurgem un traseu de bicicletă scurt și destul de ușor, cu plecare din satul Criț în direcția Bunești-Viscri. Din Viscri, în funcție de timpul pe care îl mai aveam la dispoziție, traseul ar fi putut fi prelungit până în Meșendorf.

Specialistul în dezvoltarea afacerilor agricole din cadrul Fundației ADEPT din Saschiz, Ben Mehedin, declara în luna martie pentru Agerpres că acest traseu de mountain bike, început în 2011 dintr-o economie făcută la un proiect finanțat prin Inovation Norway și finalizat printr-un grant din partea Elveției prin intermediul Contribuției Elvețiene pentru Uniunea Europeană Extinsă, a pus bazele unui model de turism durabil în zonă, unic la acea dată în România. Potrivit lui Ben Mehedin, traseul parcurge atât zone special amenajate din rețea, cât și dealuri cu iarbă, drumuri forestiere, ulițe din satele vechi, curțile bisericilor fortificate, în această rețea fiind cuprinse satele Viscri — Bunești — Criț—Meșendorf — Cloașterf — Saschiz — Archita — Daia, punctul final fiind orașul medieval Sighișoara.

Foto: Cristina Beligăr

Foto: Cristina Beligăr

Cu o zi înainte, cazarea pentru o noapte ne-am asigurat-o la pensiunea Dominic Boutique, din satul Cloașterf, comuna Saschiz și putem spune că a fost cea mai bună alegere posibilă. Ne-a plăcut în mod deosebit atenția pe care proprietarii au acordat-o amenajării întregului complex de căsuțe. Zidurile anume lăsate netencuite dau tot farmecul locului, în curte este foarte plăcut să stai la umbră sau la soare, în jur multa vegetație, ciripit de păsări pe care nu îl auzi în parcurile din oraș și, în rest, multă liniște. Am descoperit că acest loc de cazare este perfect pentru cine își dorește o vacanta liniștită și confortabilă. Din Cloașterf se poate merge la plimbare cu bicicletele pe traseele din zona și se poate reveni seara la pensiune pentru a lua cina, sau a sta în jurul focului, în hamac sau pe iarbă. Există și internet wireless însă, cumva, locul te face sa uiți să mai verifici atât de des telefonul.

Ne-am despărțit destul de greu de locul în care am fost cazate, atât de primitor și răcoros și am plecat în jurul amiezii spre satul Criț de unde aveam să parcurgem, pe bicicletă drumul, până la Viscri, în jur de 12 kilometri. În Criț a fost nevoie de încă un apel telefonic către cei de la Fundația ADEPT pentru a ne lămuri de unde începe poteca pietruită care avea să ne ducă până în satul Bunești. Este vorba despre o potecă de câțiva kilometri care se parcurge relativ ușor pe marginea unui pârâu. Iarba de pe marginea potecii era proaspăt cosită și nu am întâmpinat probleme. Din Bunești, drumul l-am continuat pe asfalt până în Viscri și a fost, din nou, relativ accesibil ca dificultate. În privința mașinilor nu trebuie să vă faceți griji pentru că trec la intervale destul de rare.

Drumul dintre Criț-Bunești/Foto: Cristina Beligăr

Drumul dintre Criț-Bunești/Foto: Cristina Beligăr

Foto: Cristina Beligăr

Foto: Arhiva personală

Satul Viscri nu cred că mai are nevoie de vreo prezentare. Despre această zonă se spune că poate fi comparată în frumuseţe cu Toscana sau Provence, chiar dacă este un alt tip de privelişte…mai sălbatică. Consacrarea satului ca destinație turistică majoră a venit după ce  biserica fortificată din sat a fost inclusă în patrimoniul mondial UNESCO, iar Prințul Charles a cumpărat acolo o casă. Ne-am aprovizionat cu apă de la barul din sat și am hotărât să vizităm și Biserica Fortificată dacă tot se afla în apropiere. Norii amenințători care se formaseră între timp au început să se răzbune. Pe durata unei ore am vizitat frumoasa așezare și am admirat împrejurimile din două dintre cele cinci turnuri. În jurul orei 18.00 am decis să plecăm din Viscri, înapoi spre Criț pentru a ajunge în sat înainte de lăsarea întunericului. Din păcate, exact în direcția în care mergeam noi se formase o furtună pe care am simțit-o din plin pe parcursul a zece kilometri. Fulgere în dreapta, fulgere în stânga, vânt din față și stropi de ploaie grei și reci ne-au însoțit tot drumul, dar am preferat să pedalăm în continuare chiar și așa. Cu siguranță nu ar fi fost cea mai bună idee să ne adăpostim sub plopii bătrâni care străjuiau drumul, de-o parte și de cealaltă.

Oprire în Viscri/Foto: Cristina Beligăr

Foto: Cristina Beligăr

În satul Bunești am luat decizia să ieșim pe drumul național pentru a evita poteca noroioasă care leagă Bunești de Criț și care, în condiții normale, este ideală pentru biciclete. Cred că nu mai este necesar de menționat că la sosire în Criț ploaia s-a oprit și a ieșit din nou soarele. Cu hainele ude, dar cu cele mai curate biciclete la care puteam visa, am continuat drumul până în Cloașterf, la locul de cazare. A fost de ajuns o aerotermă pornită, un ceai fierbinte în mână și amintirea unei zile în care am descoperit frumusețea unei regiuni de poveste, pentru a adormi cu gândul la următoarea aventură a noastră pe două roți descoperind colinele Transilvaniei. 


Publicitate

Postaţi un comentariu