Clujul copiilor creatori, nu consumatori: Lungul drum pentru schimbarea paradigmei în educație

O societate de creatori nu de consumatori, o societate în care activitățile practice fac parte integrantă din viața copiilor și unde accentul este pus pe învățare prin descoperire. Astfel de societăți nu sunt neapărat utopii, ci devin posibile atunci când nevoia îi împinge pe unii părinți să ia atitudine în privința felului în care vor să își educe copiii.

„Sistemul educațional este unul dintre cele mai eficiente sisteme de conservare a prejudecăților și metodelor de lucru. Profesorii care inovează în acest sistem sunt foarte puțini și nu au atâtea vieți încât să poată produce schimbare”, sunt de părere părinții care au hotărât să pună piciorul în prag și să aducă prin forțe proprii schimbări în modul în care își educă copii și să facă asta nu doar pentru copiii lor, ci și pentru alți copii.

Două astfel de exemple au fost puse în practică la Cluj-Napoca în ultimul an și începutul este promițător dacă luăm în considerare planul pe termen lung pe care îl au inițiatorii lor. Este vorba despre spații sub forma unor hub-uri multidisciplinare unde copiii au liber la imaginație și unde pot să dezvolte, să creeze, să exploreze și să inoveze propriile idei și proiecte într-un mediu sigur, colaborativ și prietenos, lipsiți de presiunea eșecului, având încrederea că atât succesul, cât și eșecul fac parte din procesul cunoașterii.

MakerKid este un spațiu de tip makerspace & STEAM Hub dedicat exclusiv copiilor cu vârste între 3 și 12 ani unde aceștia pot să-și exploreze pasiunile folosindu-și imaginația cu ajutorul unei game variate de materiale, instrumente și echipamente tehnologice, care, în mod normal, nu se găsesc acasă, într-o sală de clasă sau într-un centru educațional. Conceptul este unul internațional, însă în România nu a existat până acum foarte mult interes pentru adoptarea lui. Bianca Balea, Anca Velicu și Monica Barbovschi au făcut acest pas în Cluj și la sfârșitul lunii octombrie au deschis MakerKid pe strada Aurel Gurghianu nr. 29.

Miza principală cu acest spațiu este de a aduce o schimbare de perspectivă în educație și prin plasarea copiilor în centrul activităților educaționale. De obicei, în alte țări, aceste spații, asociate cu activitățile STEAM (știință, tehnologie, inginerie, artă și matematică), sunt de cele mai multe ori publice și se organizează în jurul unor școli, în jurul unor biblioteci sau a unei comunități. Un astfel de spațiu necesită foarte multe materiale și o comunitate de părinți și copii. În România nu există așa ceva. În școli este foarte greu să schimbi lucrurile, programa este uneori aglomerată, profesorii sunt stresați și e greu să încorporeze activități practice în actul învățării. Dacă sunt obișnuiți cu vechile forme de transmitere a informației nu mai încearcă altceva.

„Nu sunt în măsură să critic sistemul educațional, dar pot să observ. Și ceea ce pot să spun este că pentru fetița mea îmi doresc altceva. Nu suntem educatori de profesie, fiecare avem specializarea noastră dar suntem dispuși să investim multă pasiune în lucrul cu copiii. Părinții, în general, își doresc să vadă un nume de atelier, să vadă o finalitate în ceea ce fac și învață copiii. Noi însă încercăm să fugim de această structură. Ceea ce trebuie să știe părinții este că la noi copiii lor își vor petrece un timp de calitate, într-un spațiu sigur, având acces la instrumente și materiale pe care poate nu le au la dispoziție în mediul de acasă sau de la școală. Ne bazăm pe dorința lor de a pune mâna și a face lucruri”, a explicat Bianca Balea pentru Transilvania Reporter.

Astfel, inițiatoarele proiectului MakerKid au încercat să atragă colaboratori care transmit ceea ce transmit și ele. Au identificat un anumit profil de părinți în Cluj care își dau seama că sistemul educațional a scos aproape total activitățile practice din viața copiilor. Sunt părinți care observă cât de repede se plictisesc copiii. Sunt studii care arată că atunci când un copil se implică cel puțin trei zile din șapte în activități ce țin de creativitate, competențele lui academice cresc. Luând adultul din joc, copilul nu mai simte presiunea eșecului. Copilul inovează fără senzația de frică, sau fără sentimentul că poate primi bulină neagră, sau pedeapsă, că i se ia telefonul sau tableta.

„Mi-am dorit foarte mult ca fetița mea să aibă acces la un spațiu cum este acesta, dar în Cluj nu aveam. Palatul Copiilor acoperă o parte din aceste activități, dar nu în totalitate. Există centre educaționale pe parte privată, care oferă cursuri de artă, programare, robotică. Aici nu vor face copiii programare și robotică, ci se vor folosi de roboți pentru a crea ceva. Totul se va face prin descoperire. Tot ceea ce există într-un atelier de creație pentru un adult există și în atelierul nostru, adaptat pentru copii”, a mai spus Bianca Balea.

De profesie sociolog, cu un doctorat axat pe relația copiilor cu internetul și pe modul în care noile tehnologii media afectează viața copiilor, Bianca Balea face parte din echipa EU Kids online România şi este membru fondator al Asociației Digital Lives România. La MakerKid concepe programele educaționale și ține ateliere de storytelling, educație media și educație civică. Având la rândul ei o fetiță de cinci ani pe care o angajează în cât mai multe activități practice, a văzut interesul ei foarte mare, a observat cât de creativi sunt copiii la vârste mici și cât de puțini creativi sunt unii adulți. Astfel a ajuns să o intereseze să fenomenul ajungând la concluzia că lipsa activităților practice din viața copiilor le omoară creativitatea și îi transformă în simplii consumatori. Alături de colegele ei, Bianca a scris un proiect european pentru o finanțare nerambursabilă de 33.000 de euro, a câștigat finanțarea și în această toamnă a găsit și spațiul pentru implementarea conceptului. Ideea spațiului este de a fi un loc în care copilul vine, își găsește materialele de care are nevoie, este asistat de mentori și are libertatea de a alege ce activitate vrea să facă. Dacă le dai alternativa de a alege, creativitatea lor lucrează incredibil de liber.

Spațiul deschis oferă o viziune asupra tuturor echipamentelor în așa fel încât copiii să își poată pună în aplicare ideile. Activitățile sunt indicate copiilor între 6-12 ani, însă și copiii mai mici se pot angaja în activități practice. Toate uneltele și echipamentele au fost achiziționate după o cercetare îndelungată astfel încât să ofere copilului atât independență, cât și posibilitatea să își urmeze instinctele.

„Make&Play cu roboți”, „Make Art”, „Make cu circuite”, „Make o poveste”, „Make bricolaj”, „Make din carton”, „Make și printează 3D”, „ReMake: reciclează” sunt câteva dintre atelierele la care pot participa copiii pe toată durata unei săptămâni, iar tarifele încep de la 35 de lei. Alături de copii se află în permanență doi „makeri”, respectiv traineri care îi supraveghează și coordonează atunci când este cazul, iar părinții pot să rămână și ei la ateliere și chiar să se lase coordonați în activități de copiii lor. Spațiul cuprinde o mică bibliotecă și rafturi dedicate materialelor de diferite tipuri care pot fi folosite în procesul educațional, de la hârtie, carton, și textile, la creioane, pensule, culori și lut. Piesa de rezistență este, desigur, imprimanta 3D.

Pe termen lung, inițiatoarele MakeKid vor să cerceteze, să observe și să documenteze traseul copiilor și impactul activităților asupra creativității lor și a dorinței lor de a inova.

Experiența D’Imago

Într-o altă zonă a orașului, de data aceasta în Incubatorul de afaceri Tetarom 1, alți părinți s-au văzut puși în situația de a veni „în ajutorul” sistemului educațional și al elevilor. Și-au adus contribuția prin înființarea D’Imago, un hub gândit de Mihaela și Bogdan Diaconu Moga care printre alte experiențe și-a propus să faciliteze elevilor învățarea prin descoperire și chiar prin eroare. Proiectul a fost implementat tot în urma unei finanțări nerambursabile de 33.000 de euro și vine în sprijinul unui sistem care de multe ori dă greș în a-i pregăti pe copii pentru lumea reală.

Ceea ce urmăresc fondatorii D’Imago este să îi învețe pe copii cum să devină autonomi, să nu mai simtă nevoia de a fi asistați, să își definească obiectivele, să-și asume responsabilități și riscuri și să realizeze că învățarea implică și greșeli. Dacă avem încredere în copii, dacă le lăsăm libertatea de a descoperi și de a experimenta atunci instinctul îi va duce unde trebuie, consideră cei doi fondatori ai hub-ului.

„Încercăm să scăpăm de ideea învățării prin predare și să proiectăm, în schimb, experiențe prin care să facilităm învățarea prin descoperire. Propunem jocuri individuale sau de grup, jocuri sociale, experimente de dezvoltare personală, inclusiv exerciții de teatru, de scriere creativă și mișcare. Experiențele noastre de învățare presupun activități interdisciplinare. De la logică, matematică, la activități concentrate pe luare de decizii în contexte inedite, individual și în grup, activități care vizează competențe de creativitate. Învățământul românesc este încă prizonier ideilor conservatoare, nu a celor progresiste și inovatoare. Sistemul nu adoptă instrumente moderne de comunicare”, consideră Bogdan Diaconu Moga.

Bogdan a absolvit Facultatea de Automatică și Calculatoare a Universității Politehnice București, Facultatea de Filosofie și programul de master de Filosofie teoretică în cadrul Universității București. Este doctor în filosofie (filosofia științei) al Universității București. Începând cu anul 1999, a predat vreme de aproape zece ani etică în afaceri și etică în administrație publică la Academia de Studii Economice, București. În perioada 2010-2014, a colaborat cu Universitatea Babeș-Bolyai și cu mai multe organizații neguvernamentale în diferite proiecte în domeniul economiei sociale. La rândul ei, Mihaela are o diplomă de licență în limba și literatura franceză / engleză, cu o specializare în analiză lingvistică și pragmatică discursivă, obținută în urma unei burse desfășurate în cadrul Universității din Nantes, Franța. În plus, a urmat și cursurile unui masterat de Comunicare și Relații Publice, la UBB, Cluj.

Un alt lucru complet ignorat în zona de gimnaziu și identificat de fondatorii hub-ului este așa- numitul coaching pentru învățare. Școala, consideră Mihaela și Bogdan, nu te învață să înveți, nu te învață să îți stabilești obiectivele de învățare. Copiii din ziua de astăzi, spun ei, trec gimnaziul, merg la liceu și intră în facultate fără a ști să fie studenți.

„Nimeni nu predă despre CUM, toți avem impresia că știm CUM să facem, toți vorbesc despre ce trebuie să știm, dar despre CUM nu ne vorbește nimeni. În business este vorba despre CUM. Despre CUM abordezi un client, CUM gestionezi un proiect, CUM gestionezi o situație de criză, CUM gestionezi o problemă în echipă. În viața de zi cu zi, nimeni nu îți cere să reproduci informații, ci îți cere să gestionezi o situație particulară, generată de o nevoie particulară. De asemenea, nimeni nu îi învață pe elevi CUM să își gestioneze timpul, CUM să își gestioneze stresul”, precizează Bogdan Diaconu Moga.

O problemă identificată la nivel de sistem educațional de fondatorii hub-ului este cea legată de faptul că elevii încă lucrează la clasă individual, în timp ce societatea și mediul de afaceri, în general, încurajează tot mai mult munca în echipă.

„Ce loc de muncă îți mai poți imagina în care lucrezi de unul singur? Nu există business în care să nu lucrezi în echipă. Profesorul la clasă lucrează cu 30 de elevi în loc să își simplifice ora și să lucreze cu echipe de elevi. A inova nu înseamnă un stres în plus. A inova înseamnă și a-ți simplifica viața și a eficientiza procesul de învățare. Astăzi vorbim despre copiii erei digitale care au nevoie de alte abordări”, spun fondatorii hub-ului D’Imago.

Atelierele propuse de D’Imago se adresează în principal elevilor de gimnaziu care învață la școli din sistemul public. Un astfel de atelier este atelierul „Imaginează-ți”, organizat sâmbăta, pe o durată de patru ore sau mai mult și care cuprinde de fapt activități de grup pentru elevii de gimnaziu pe baza unor exerciții de creativitate și mișcare. Este un atelier semestrial cu cinci traineri implicați. Prețul atelierului este de 300 lei lunar (4 ședințe săptămânale, 4 ore / ședință). La D’Imago există însă și programe individuale care vizează evaluările școlare și pregătirea lor nu neapărat pe baza programei, ci inclusiv pregătirea emoțională a copilului pentru situația de examen.

„Sunt copii care se blochează în momentul în care trebuie să susțină un examen, ceea ce poate să ducă la situații de criză în familie, la depresii și alte situații despre care de multe ori refuzăm să vorbim. Profesorii nu sunt pregătiți să lucreze și cu această zonă de management al timpului, al stresului. Copiii nu știu să dea randament în situații specifice. Evaluarea nu este decât rezultatul unui moment, dar nimeni nu are răbdare să vadă cine ești tu în spatele evaluării, că poate ai resurse pe care nu le-ai pus în valoare, pentru că nimeni nu te-a învățat, sau pentru că nu îți place să ridici mâna”, explică instructorii D’Imago.

În România, profesorii sunt obsedați de conținut, atrag atenția fondatorii D’Imago.

„Programa este foarte bună, există manuale de calitate și, cine știe să aleagă, are de unde. Din păcate însă, profesorii sunt prea obsedați de conținutul pe care trebuie să îl livreze. Își pregătesc o lecție și intră în clasă cu ideea că trebuie să livreze un conținut. Personajul principal nu este conținutul, ci elevul. Profesorul trebuie să creeze o experiență astfel încât în mintea elevului să se pună rotițele în mișcare. Evaluarea trebuie să fie pur secundară. Dacă intru în clasă cu ideea că am de livrat un conținut, am ratat lecția, pentru că elevul nu este o sugativă de conținut. Elevii sunt creiere cu emoții, cu frici, cu nevoi, mai mult sau mai puțin educați sau inspirați. De la nevoile clientului trebuie să pornești, nu de la ideea de produs pe care îl am eu în minte. Trebuie să creez o experiență naturală pentru mintea elevului”, recomandă Bogdan Diaconu Moga.

Una din componentele efortului celor doi instructori este și munca cu părinții. Dialogul cu ei, pentru a afla structura emoțională a copiilor și fricile lor, este esențial. Cea mai importantă lecție pe care cei doi instructori au învățat-o de la copiii care au venit până astăzi la hub-ul D’Imago este nevoia permanentă de a-și reconfigura traseul după nevoile lor, iar următorul pas va fi să dezvolte instrumente pe care să le folosească atât profesorii în procesul predării, cât și părinții în momentul în care își doresc să se implice mult mai activ în educația propriilor copii.

Palatul Copiilor, încă „în trend”

Clujul cunoscut majorității vine și cu oferta „tradițională” de cursuri, activități și cercuri pentru copii desfășurate de aproape 70 de ani sub umbrela Palatului Copiilor. Principalul avantaj este, desigur, regimul gratuit al activităților. Activitățile se desfășoară conform unei programe școlare aprobată de comisia de curriculum a Palatului Copiilor și avizată de Inspectoratul Școlar. Valabilitatea ei este de un an de zile, dar în fiecare an profesorul poate să aducă îmbunătățiri programei, să o adapteze în funcție de nevoi. Și în acest caz, ca în cazul profesorilor din școlile cu regim public, educatorii pot avea mai multă sau mai puțină vocație și pot alege, sau nu, să aducă schimbări în experiența de învățare. Totul depinde de disponibilitatea pe care o au în a veni cu metode inovatoare, adaptate societății digitale și vieții reale, în fața copiilor pe care îi coordonează.

Părinții pot alege activități mult mai multe față de acum zece ani pentru copiii lor și Palatul Copiilor poate fi o opțiune în acest sens. Educatorii sunt specializați și formați pentru a desfășura activități educative și actuala directoare nu își pune problema că Palatul va pierde copii din cauza hub-urilor sau a centrelor educaționale private.

„Încercăm să menținem activitățile pe care le avem și, acolo unde este cazul, suplimentăm numărul de cercuri. Adoptăm strategii pentru ca acele activități care cândva erau dorite și atractive, cum sunt activitățile tehnice, să devină din nou de interes. Pe tot parcursul anului școlar încercăm să vedem unde sunt minusurile. Dar nici nu poți să impui. Trendul e trend și copiii urmează o anumită modă. Părinții aud unii de la alții. Moda este acum pe partea de activități artistice, artă, muzică și dans unde avem foarte mulți copii înscriși. De asemenea, foarte mare interes există pentru limba engleză și pentru limba germană. Avem copii mulți înscriși la toate cercurile sportive, inclusiv la înot, volei, baschet, karate, dar cel mai dorit este bineînțeles cercul de tenis de câmp datorită marilor performanțe ale Simonei Halep”, a explicat Lenuța Mirela Chiș pentru Transilvania Reporter.

La începutul anului școlar s-au înscris în jur de 2.600 de copii la Palatul Copiilor din Cluj-Napoca la cele 50 de cercuri de activități. În ultima perioadă este un interes crescut și pentru informatică și robotică.

„După ce calculatoarele și tabletele au devenit accesibile tuturor am observat că interesul a scăzut. Dar de când robotica și IT-ul este de actualitate a crescut din nou interesul în ultimii doi ani. Desigur, acesta este și meritul profesorilor care știu să atragă copiii spre aceste activități și să le prezinte alternative pentru viitor. La ora aceasta avem profesori la toate cercurile. A fost o perioadă la început de an unde am avut câteva sincope la cercurile tehnice, cum este cercul de aeromodele unde a fost greu să găsim un profesor pasionat. Colectivul este tânăr, bine pregătit. Încercăm să ajungem să avem 100% cadre titulare, dar din păcate încă nu ne putem lăuda cu acest lucru”, a precizat directoarea Palatului Copiilor.

La Palatul Copiilor găsești în același loc foarte multe activități care pot satisface majoritatea dorințelor de a desfășura activități extrașcolare în timpul liber. Este o opțiune potrivită pentru copii de a-și petrece timpul liber într-un mediu instituțional organizat, cu profesori competenți, într-un mediu controlat. Activitățile sunt gratuite, orarul este flexibil și se stabilește în comun acord cu profesorii. Un copil poate să aleagă mai multe activități la care să participe succesiv în aceeași zi.

„Există câteva cercuri care își desfășoară activitatea în același spațiu, dar am adaptat orarele. Ar fi necesitatea de creare a unor noi spații. S-au făcut recent amenajări la bazinul de înot, anul acesta a fost refăcută fațada sălii de sport și acolo unde s-a putut am achiziționat calculatoare și laptopuri. Încercăm din toate punctele de vedere să îmbunătățim dotările. Credem că dacă reușim să facem lucrurile foarte bine și să demonstrăm că pe lângă activități specifice la noi se face și educație, atunci avem de câștigat. La noi vin copii pentru activitățile noastre, dar și pentru noi. Nu de puține ori am văzut copii care se atașează de profesorii lor și relația lor devine una de prietenie. Copiii nu ar trebui să simtă o obligație să vină la anumite cercuri. Nu există o presiune a performanței, nu acesta este scopul activităților Palatului Copiilor. Dacă vin rezultatele, este extraordinar. Copiii participă la concursuri din calendarul activităților extrașcolare aprobate de minister, obțin premii și sunt apreciați. Este o mare bucurie pentru ei și pentru părinți, se muncește mult pentru aceste rezultate, dar performanța nu este o miză. Copiii vin să își ocupe timpul într-un mediu organizat și să își descopere pasiunile” spune Lenuța Mirela Chiș.

Lenuța Mirela Chiș este de profesie inginer, a absolvit Facultatea de Horticultură la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, are un doctorat în floricultură, a lucrat în cercetare inclusiv până în 2013 și din 2005 lucrează la Palatul Copiilor ca profesor la cercul de horticultură, în prezent cu program redus de patru ore pentru a avea timp și de partea de management. Situația vitregită în care se află cercetarea în România a determinat-o  să își îndrepte pașii spre învățământ.

„Palatul Copiilor are și o seră de 160 de metri pătrați unde copiii vin cu bucurie să își crească propriile plante și să le ducă apoi acasă. Puține Palate ale Copiilor din țară au aceste condiții la o astfel de specialitate. Sera a fost înființată în 2012 și este ideal pentru copii să lucreze acolo, să vadă cu ochii lor cum trebuie îngrijită o plantă, cum crește de la o săptămână la alta, cum este atacată de dăunători. S-a întâmplat să vină copii care să creadă că unele legume sau unele fructe cresc prin supermarketuri”, a mai precizat Lenuța Mirela Chiș.