Clujenii obișnuiți devin personaje de film: Dolores Bădulescu, din cabinetul stomatologic, pe afișul TIFF

Foto: Dan Bodea

Este brașoveancă, a venit la Cluj în anii ’90 pentru a studia stomatologia, timp de zece ani a fost cadru didactic universitar la UMF și, în prezent, are propriul său cabinet stomatologic într-o frumoasă clădire de pe strada Emil Isac. Am cunoscut-o pe doamna Dolores Bădulescu într-o zi de luni, înainte de începerea programului la cabinet, la câteva zile după lansarea primului spot, „Pădurea Ghimpe-Forrest Gump” din campania vizuală a Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF).

Alături de colegul ei „de bancă” din timpul filmării, Rareș Brănescu, sub îndrumarea echipei TIFF, doamna Dolores Bădulescu a participat la reconstituirea unei celebre scene din filmul american Forrest Gump, scena băncii, ca parte a campaniei de imagine a TIFF în care orașul devine brusc platou de filmare, iar clujenii obișnuiți personaje de film. Dolores Bădulescu nu merge foarte des la cinematograf și nu și-a pus niciodată întrebarea cu ce actriță seamănă, mărturisind că uneori este greu să-i facă cineva poze pentru că pur și simplu nu știe poza. La TIFF, în acest an, va avea un motiv în plus să fie prezentă, dacă nu să dea autografe, cel puțin să vadă, pe marele ecran și prin oraș, rezultatul celor cinci ore de filmare la care a participat la mijlocul lunii aprilie. Transilvania Reporter va încerca în zilele care urmează să-i prezinte pe oamenii obișnuiți din spatele afișelor TIFF, ediția a 15-a și să le cunoască povestea.

În cazul doamnei Dolores Bădulescu, colaborarea cu TIFF a venit prin intermediul unei prietene, pacientă de-a sa. A abordat-o cu această idee și, la început, ca orice persoană care nu are nimic de-a face cu industria filmului, a fost înclinată să refuze.

„Singurul contact pe care îl aveam cu această industrie era fiica surorii mele, studentă la regie în SUA. Ceea ce m-a făcut să mă răzgândesc însă a fost momentul în care am aflat că rolul pe care aveam să îl joc nu presupunea să spun vreo replică. Ce pot să mărturisesc acum este că am avut o experiență extraordinară. Totul s-a desfășurat într-un week-end. Am fost chemați la Casa TIFF, toată lumea era relaxată și oamenii care s-au ocupat de noi au fost foarte profesioniști. Au durat cinci-șase ore toate filmările, am avut parte de o echipă care a avut grijă de noi în ceea ce privește makeup-ul și aranjarea garderobei, după care am mers în parc alături de Rareș Brănescu, băiatul care îl juca pe Forrest Gump unde se afla toată echipa de filmare și unde a avut loc desfășurarea de forțe. Doar pe moment mi-au fost date indicațiile cu privire la ce aveam de făcut, dar eram familiarizată cu acea scenă din film ceea ce nu mi-a creat foarte mari emoții. Chiar dacă nu eram actori, echipa de filmare a făcut ca totul să fie perfect”, precizează doamna Dolores Bădulescu.

Regizorii spoturilor TIFF în acest an sunt Anton Groves & Damian Groves, iar producător este Bogdan Crăciun.

„Rămân eu, stai liniștită. Nu îmi schimb profesia!”

Ce au în comun stomatologia cu cinematografia, precizează medicul stomatolog, este creativitatea și rigoarea. „În stomatologie trebuie să creezi, să alegi combinații de materiale, să găsești soluții. În plus, există această rigoare ca totul să fie perfect, același lucru pe care l-am remarcat și la filmări. Eu care am o meserie unde rigurozitatea este pe primul plan am văzut aceeași rigurozitate și în această scurtă scenă pe care am avut-o de jucat. Inclusiv murdărirea pantofilor lui Forrest a fost luată în considerare”, mărturisește Dolores Bădescu, impresionată de câtă muncă implică realizarea unui minut de film. „Am avut cinci minute emoții, dar având în vedere că filmările au durat cinci ore nu ai cum să ai emoții timp de cinci ore. Mă bucur foarte mult că am fost. Cu toate acestea, nu mi-a deschis apetitul pentru actorie și cred că am acceptat propunerea de la TIFF pentru că era într-un mediu familiar, dar nu mă văd dezvoltând această latură a mea. Îmi place să văd un film bun, am mai fost la edițiile anterioare TIFF, însă din cauza programului și a pacienților nu ajung de câte ori mi-aș dori”, precizează Dolores Bădulescu, glumind că mizează pe faptul că pacienții sau prietenii ei nu o vor recunoaște pe afiș pentru a nu crede că și-a schimbat profesia. „Sper să creadă că seamănă cu mine, dar că ar fi imposibil să fiu eu”.

13139087_10154954108023747_903298017580635854_n

Dolores Bădulescu este brașoveancă, a venit în urmă cu 26 de ani în Cluj, la facultate, a făcut rezidențiatul și după un concurs pe post a rămas în Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) în calitate de cadru didactic. După zece ani, și-a dat demisa din UMF.

„Am văzut ce înseamnă partea didactică și la un moment dat am zis că vreau să mă limitez la ceea ce înseamnă stomatologia din punct de vedere practic și să o fac cum știu mai bine. Mi-a plăcut ideea de a fi medic stomatolog dintotdeauna. Pe de o parte ai satisfacția că îi scapi pe oameni de durere, deși în ultimul timp, cel puțin pacienții mei nu se lasă pe ultimul moment și îmi mai place ideea de a crea și de a vedea rezultate imediate”, precizează Dolores Bădulescu.

Deși trăiește în Cluj de mai bine de 20 de ani, doamna Dolores tot brașoveancă se consideră. A avut oferte de a pleca în străinătate, pregătirea pentru doctorat și-a făcut-o în Germania, dar a preferat întotdeauna să rămână în România, deși majoritatea foștilor ei colegi au plecat definitiv din țară. Probabil din punct de vedere financiar s-ar fi putut mai bine, spune doamna doctor, dar este foarte mulțumită și în Cluj.

„Îmi place Clujul în mod deosebit pentru că este un oraș cultural și lumea e civilizată. E frumos de locuit în el. În Brașov, pe de altă parte, și-au pus foarte mult amprenta sașii. Încă din liceu eram obișnuiți cu punctualitatea, cu o anumită disciplină. Familia mea este la Brașov, merg lunar acolo și tot acolo a rămas «acasă» pentru mine. E tot Ardeal și Clujul, dar Brașovul are ceva în plus”, afirmă Dolores Bădulescu.

După cabinetul său, locul preferat din Cluj este terenul de tenis, îi iubește pe cei doi ciobănești englezești pe care îi are, îi place să citească și să meargă la concerte. „De la Sibelius, la Armin va Buuren îmi place foarte mult muzica. Am fost și la Festivalul Untold, la strict ce m-a interesat. Citesc beletristică, Amélie Nothomb, dar la fel de mult mi-a plăcut la vremea lui și Harry Potter”, afirmă Dolores Bădulescu. Clujului nu i-ar strica mai multe librării, este de părere doamna doctor.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

A lucrat după rezidențiat în privat, la un prieten foarte bun de-al ei din Cluj și, când a putut, și-a deschis propriul cabinet. Atunci și-a dat și demisia de la universitate. „Am vrut să fie al meu, fără asociați, să pot hotărî eu tot ce trebuie făcut”, precizează doamna Bădulescu.

Actualul medic stomatolog a urmat școala de predare în limba germană din Brașov, respectiv Liceul „Johannes Honterus” la profilul filologie-istorie, după doi ani de mate-fizică.

„Era prea mult pentru mine zece ore de matematică și zece de fizică pe săptămână. Așa că am dat diferența la treapta a doua și am trecut la filologie. Bacalaureatul l-am dat din română, germană, istorie și filozofie, deși toate gândurile mele se îndreptau spre de medicină. M-am gândit și la o carieră la profil filologic, dar sora mea este profesoară de engleză-franceză și mi-a zis să nu confund plăcerea mea de a citi cu studiul în sine. Fratele meu este comandant de vapor, părinții au terminat ASE și nepoata mea studiază regia. Fiecare am făcut exact ce ne-a plăcut”, declară doamna Bădulescu, mărturisind că marele său noroc în viață a fost faptul că părinții din România au înfiat-o, în condițiile în care aveau deja doi copii ai lor. „Eu am fost cireașa de pe tort”, precizează Dolores Bădulescu.


Publicitate

Postaţi un comentariu