Bogdan Al. Stănescu, coordonator Biblioteca Polirom, la Cluj: Atunci când eşti 100% comercial ca editură, intri în colaps

Scriitor, eseist, editor, preşedinte al Festivalului Internaţional de Literatură de la Bucureşti (FILB) şi nu în ultimul rând director editorial şi coordonator al Bibliotecii Polirom, una dintre cele mai cuprinzătoare colecţii de literatură universală din ţară, Bogdan Alexandru Stănescu este un om ocupat. În 2010, a publicat împreună cu Vasile Ernu volumul „Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc” (Polirom), iar în 2012 a debutat ca poet, cu volumul „Apoi, după bătălie, ne-am tras sufletul” (Cartea Românească). În 2013, a publicat la Editura Art volumul „Enter Ghost. Scrisori imaginare către Osip Mandelştam” . Din 2012 este doctor în literatură, cu teza „Emil Botta: Ars moriendi”. Îl leagă de Cluj prietenia cu editorul şi scriitorul Vasile Ernu şi o amintire vagă din liceu când şi-a petrecut o noapte într-un pub din oraş. Timpul şi-l împarte între familie, editură şi pasiunea pentru scris. Nu-şi permite să dea lecţii de literatură, după cum mărturiseşte, deşi este unul dintre oamenii care construiesc imaginea literaturii universale în România. În momentul de faţă munca sa de birou implică şi traducerea cărţii„Cum să nu scrii un roman-How not to write a novel” de Sandra Newman, precum şi a volumului de amintiri al lui Alberto Manguel, „Amintiri despre Borges”. Ar fi vrut să retraducă „Alte glasuri, alte încăperi” de Truman Capote, însă nu are timp. Cu Bogdan Alexandru Stănescu am stat de vorbă după întâlnirea sa cu cititorii clujeni pe care a avut-o la Cluj-Napoca, vineri, 21 martie, la Librăria Book Corner.

Reporter: Spuneaţi într-un interviu că până la vârsta de 25 de ani aţi scris poezie, însă era proastă. Ce s-a schimbat de atunci până la volumul „Apoi după bătălie, ne-am tras sufletul” care a marcat debutul dumneavoastră ca poet, în 2012?

Bogdan Alexandru Stănescu: Am evitat să public poezie până acum doi ani pentru că simţeam că nu mă ridic la propriile mele aşteptări. Nu ştiu dacă era poezie proastă, dar eu aşa o simţeam. Nu îmi dădea curajul de a publica şi nici nu simţeam că ar fi nevoie să public eu poezie. Nu îmbunătăţeam nimic dacă mai iroseam nişte hârtie. În 2012 s-a ajuns aşa la o stare de suprasaturare, de citit foarte multă poezie într-un timp foarte scurt pentru teza mea de doctorat, a intervenit şi influenţa lui Emil Bota, deci este o poezie născută din poezie. Aşa mi-a venit curajul.

R.: Mai scrieţi poezie şi în prezent?

B.A.S. : Scriu în continuare. Asta e o boală, nu poţi să renunţi la ea.

R.: Aveţi o poezie în volumul „Apoi după bătălie, ne-am tras sufletul” intitulată „Fobia”. Care sunt fobiile lui Bogdan Alexandru Stănescu?

B.A.S.: Am foarte multe. Dacă ar fi să le iau situaţional aş zice în primul rând că mi-e frică de înălţimi, de adâncimi, de insecte. Sunt şi sociofob. Este o listă foarte lungă şi de aceea cred că s-a născut şi poezioara. Toate însă încerc să le depăşesc prin diverse trucuri sau mecanisme, îmi comut atenţia la alte lucruri şi foarte mult cred că ajută faptul că trebuie să am grijă de alte persoane, de copiii mei. Şi gândindu-mă la ei, uit de mine. Asta mă face şi mai puţin egoist.

R.: Cum vi se par proza şi poezia contemporană?

B.A.S.: S-a profesionalizat toată treaba, asta este părerea mea. Se vorbeşte foarte mult despre bani astăzi, faţă de anul 2000, de exemplu. Nu ştiu dacă valoarea autentică şi succesul de public se anulează reciproc, dar întind să cred că da.

R.: Consideraţi că mai există solidaritate între scriitori în societatea de astăzi?

B.A.S.: Solidaritate există, dar e grupată în zone conflictuale şi lucrul acesta a devenit foarte evident de când cu Facebook-ul, de exemplu. Se numeau găşti înainte. Acum sunt zone de interes comun, nu dau nume, dar sunt grupări foarte distincte şi în cadrul lor există solidaritate, până la proba contrarie. Sunt şi grupuri construite în jurul unor edituri şi aici mă refer la edituri mici. Dacă luăm situaţia unei edituri specializată pe poezie, o selecţie făcută de editură poate crea un portret foarte bine nuanţat al poetului care este dorit acolo.

R.: Cum găsiţi echilibrul în calitate de coordonator al colecţiei Boblioteca Polirom, între comercial şi literar?

B.A.S: Acum câţiva ani, Antoine Gallimard, patronul editurii Gallimard spunea într-un interviu că ponderea comercial-literar este de 70-30%. Mai este o vorbă a lui Adam Michnik care, deşi se referea la un ziar, spunea că trebuie să ai misiune şi o perspectivă comercială. În momentul în care nu o ai pe una dintre cele două, vei intra în colaps. Atunci când eşti 100% comercial vei fi desconsiderat de public, iar ca editură nu vei avea, simbolic, greutate. În clipa în care devine clar că ai o misiune ca editor şi că ceea ce aloci comercialului este în mod vădit făcut pentru a putea sprijini valoarea literară, cum este în cazul editurii Polirom care sprijină literatura română, pentru a o promova, atunci te salvezi.

Este destul de greu să mai spui ce este valoare pur literară şi ce este comercial în ziua de azi. O parte din „vină” o poartă şcolile de creative writing în lumea anglo-saxonă. Sunt foarte mulţi autori englezi şi americani care scriu absolut la fel, indiferent de temă şi de subiect.

„Avantajul ca editor este că poţi să citeşti mult, poţi să citeşti înaintea altora, ceea ce este o plăcere vinovată. Că poţi să citeşti ultimul roman al lui Ian McEwan înainte să se audă despre el şi eventual să te întâlneşti cu autorul la un târg de carte. Regimul meu nocturn, însă, nu are nicio legătură cu cel diurn”, Bogdan Alexandru Stănescu

 

R.: Care este diferenţa majoră între ceea ce înseamnă un bestseller în România faţă de un bestseller la nivel internaţional?

B.A.S.: Diferenţa este una foarte mare din punct de vedere al tirajului. Ceea ce este la noi bestseller ar însemna o jumătate dintr-un prim tiraj dintr-o carte bine vândută. Piaţa de carte este foarte slabă în România, dar nu trebuie lansată vina asupra editurilor. E vorba de putere slabă de cumpărare, este vorba de salarii mici, este vorba despre suprataxare, de faptul că ai o sumă pe care încerci să o distribui între nevoi. Cartea face parte dintr-o sumă arondată distracţiei şi mulţi români aleg un film sau o masă în oraş în locul unei cărţi.

R: Cât de benefică este pentru o editură strategia de a lansa o carte care să aibă pe copertă imaginea afişului unui film recent lansat?

B.A.S.: În general funcţionează şi este o strategie foarte bună de marketing. Exemplul care îmi vine în minte este cartea „Viaţa lui Pi”. Este o carte începuse să se vândă destul de bine numai pentru că publicul ştia că va urma un film. Cartea începuse să mişte după ce nu vânduse aproape deloc într-o ediţie anterioară. În moementul în care am distribuit filmul şi am lansat o nouă ediţie cu o copertă preluată de pe afişul filmului, vânzările s-au triplat. Acelaşi lucru s-a întâmplat cu Marele Gatsby, însă în acest caz această carte se vinde dintotdeauna.

R: Când va apărea la Polirom mult aşteptatul volum „Eu sunt Malala” şi în ce stadiu este discuţia de a o invita pe activista pakistaneză Malala Yousafzai în România?

B.A.S: Volumul va apărea anul acesta la Bookfest şi pot să spun că există un plan comun de a o invita împreună cu editurile care îi publică volumul în Ungaria şi în Croaţia. Încercăm să o invităm în zonă, însă deocamdată purtăm aceste discuţii. Venirea ei ar însemna foarte mult pentru carte în sine, dar mai importantă este misiunea pe care o are această tânără.

Din punct de vedere al importanţei financiare pentru un autor ocupăm un loc destul de puţin important. În România tirajele sunt mici, avansul pe care îl dăm unui autor este destul de mic, infim, în comparaţie cu un avans pe care îl primeşte din partea unei edituri franceze, să spunem. De aceea va acorda prioritate altor turnee. De exemplu pe autorul Ian McEwan, când l-am invitat noi avea planificat un turneu în Mexic, dup-aia începuse să scrie la o altă carte şi a spus că nu se mai plimbă. Dacă am reuşit însă cu Salman Rushdie, vom reuşi şi cu Ian McEwan.

R.: Veţi organiza şi în acest an Festivalul Internaţional de Literatură Bucureşti?

B.A.S.: Sigur, acesta este programat în perioada 3-5 decembrie. Acest festival este într-un fel copilul meu. L-am creat împreună cu Vasile Ernu şi cu soţia mea. Bucuria legată de acest festival este pur şi simplu aceea pe care o vezi pe feţele spectatorilor. Nu există alte căştiguri, ci foarte multă muncă. Este un festival într-un fel deosebit de cel de la Iaşi unde este o echipă mare şi fonduri la fel de mari. La noi munca începe de la începutul anului prin găsirea sponsorilor, dusă în paralel cu invitarea autorilor.

„Munca de birou se încheie la cinci şi jumătate, drumul spre casă durează o oră, după care începe viaţa. Munca mea este de funcţionar, nu neapărat de cititor. Lucrez mai mult cu cifre decât cu literatură. Fac foarte multe calcule care să demonstreze indubitabil că o carte are succes şi că va avea o rată de profitabilitate care să depăşească 33%”, Bogdan Alexandru Stănescu