Bilanțul Operei din Cluj în stagiunea 2015-2016: Experimente reușite, riscuri asumate și 70% mai mulți spectatori

„Lacul Lebedelor”/Foto: Nicu Cherciu/Opera Națională Română din Cluj

Nu mai este pentru nimeni o noutate că Opera Națională din Cluj a reapărut pe harta orașului odată cu actuala stagiune. Încheiată recent cu un ultim spectacol, de data aceasta de muzică spaniolă, în Piața Unirii, stagiunea 2015-2016 a fost una plină de premiere pentru instituția clujeană culminând cu inițiativa curajoasă de a transpune baletul „Lacul Lebedelor”, de pe scenă, pe Lacul Chios din Parcul Central. Chiar dacă nu va mai fi repetată, inițiativa a fost o dovada că neajunsurile și problemele unei instituții nu vor sta niciodată în calea ideilor bune și a experimentelor îndrăznețe. Coborârea de pe scenă în stradă, sau chiar în sala de cinematograf dacă ne gândim la ineditul moment când un solist al Operei Naționale a anunțat spontan, prin cântec, începerea unui film la Cinema Victoria, a adus Opera mai aproape de publicul său în încercarea de a se regăsi reciproc.

Spectacole în premieră în fiecare lună, evenimente destinate copiilor care au format cozi de zeci de metri la intrarea în instituție, campanii adresate tinerilor („Ia-ți papionul și vino la Operă!”, fiind doar una dintre ele), toate au contribuit la creșterea cu 70% a publicului în această stagiune, față de stagiunea anterioară. Noul site al Operei va fi finalizat în această toamnă, poate chiar mai repede și planurile de revitalizare a imaginii instituției nu se opresc aici. Florin Estefan, managerul Operei Naționale din Cluj, totodată solist al instituției, a parcurs deja un prim an de mandat fără a privi în urmă la realizările sau nerealizările foștilor directori. Este concentrat pe obiectivele pe care și le-a propus pentru instituția pe care o conduce și mai ales pe ideea de a revoluția imaginea Operei. La sfârșit de stagiune, am stat de vorbă cu Florin Estefan despre momentele de vârf ale ultimelor zece luni și despre planurile pe care le are în calitate de director.

Florin Estefan/Foto: Dan Bodea

Florin Estefan/Foto: Dan Bodea

În urmă cu un an spuneai că în calitate de manager al Operei Naționale din Cluj vrei să revoluționezi imaginea instituției. În ce proporție ai reușit ce ți-ai propus la începutul mandatului?

Nu știu în ce proporție am reușit, însă știu că numărul spectatorilor prezenți la spectacolele noastre a crescut cu 70% față de stagiunea precedentă. Am reușit să facem asta chiar înainte de a ne schimba identitatea vizuală, în primul rând prin acțiunile pe care le-am făcut pentru public. Bineînțeles noul logo și parteneriatul cu agenția Heraldist&Wondermarks au contribuit mult la schimbarea imaginii. Lumea a văzut că instituția a reapărut pe harta orașului. Nu spun că nu era prezentă, dar nu era atât de prezentă cum a fost în această stagiune. Am alocat o atenție mai mare promovării și marketingului, am acceptat toate invitațiile pe care le-am primit pentru a relaționa cu diverși terți și rezultatul s-a văzut acum la final.

Să înțelegem că ținta principală a schimbării imaginii Operei era creșterea numărului de spectatori?

A fost un obiectiv important, însă nu singular. Dacă aș fi vrut doar creșterea numărului de spectatori aș fi apelat la varianta introducerii abonamentelor. Dar prefer să nu apelez la sistemul de abonamente pentru că în calitate de cântăreț, deci nu în cea de director, mă interesează să am sala plină când urc pe scenă. Dacă introduc abonamente, într-adevăr este mai sigur pentru instituție că își acoperă cheltuielile și își încasează banii, dar se poate întâmpla ca sala să fie goală pentru că abonamentele nu îți garantează că oamenii vor veni la spectacole doar pentru că au abonament. Prefer să acord o atenție specială promovării prin acțiuni care să atragă publicul și să am sala vândută și plină. Acesta este motivul pentru care nu introduc abonamente. Chiar și așa publicul crește și îmi place să văd tot mai mulți tineri interesați să vină la spectacolele noastre.

Deschiderea stagiunii 2015-2016 în Piața Avram Iancu/Foto: Dan Bodea

Deschiderea stagiunii 2015-2016 în Piața Avram Iancu/Foto: Dan Bodea

Care au fost momentele de vârf ale stagiunii 2015-2016?

Este foarte greu de spus pentru că am gândit stagiunea în așa fel încât în fiecare lună să avem un eveniment deosebit. Cu toate acestea, nu pot să spun că am avut cea mai bună strategie pentru că la spectacolele-eveniment am fost nevoiți să creștem prețul biletelor pentru a acoperi cheltuielile cu invitații. Am fost întrebat de ce există o discrepanță atât de mare între prețul biletelor la spectacolele obișnuite și prețul la evenimentele speciale. Din păcate bugetul pe care îl aveam era foarte limitat și eram nevoiți să mărim prețul biletelor pentru a putea acoperi cheltuielile cu invitații. Cu toate acestea, sălile au fost pline. Totuși, am luat o decizie în consiliul administrativ pentru stagiunea viitoare de a mări toate categoriile de prețuri, în limita bunului simț. Va fi o creștere cu circa 5 lei. Astfel vom putea umple acel gol și nu vom mai fi nevoiți să facem prețuri speciale la unele spectacole eveniment. (În stagiunea 2015-2016, prețul unui bilet se situa între 15 și 60 de lei, în funcție de poziția locului în sală, în timp ce la spectacolele speciale prețul era între 60-100 lei, n.r.)

Momente de vârf am avut în fiecare lună. În octombrie am avut premiera „Werther” de Jules Massenet, în noiembrie „Boema(La Bohème)” de Giacomo Puccini, în decembrie „Bal Mascat (Un Ballo In Maschera)” de Giuseppe Verdi, în ianuarie „Evgheni Oneghin” de Piotr Ilici Ceaikovski, în februarie „Lacul Lebedelor” de Piotr Ilici Ceaikovski, în martie „Amadeus” de Peter Shaffer, în aprilie am avut evenimentul „Să Cunoaștem Opera!”, respectiv Ziua Porților Deschise micilor spectatori și în luna mai spectacolul „Nabucco” de Giuseppe Verdi. În iunie și iulie am avut spectacolele în aer liber. Eu zic că sunt multe realizări. Bineînțeles că banii folosiți la trei-patru premiere am fi putut să îi folosim pentru a face o producție mult mai exuberantă, dar nu acesta ne-a fost scopul. Sunt multe spectacole în depozitele noastre care pot fi refăcute și atunci prefer să investesc mai puțini bani, dar să fac niște producții curate ca să atrag publicul și după ce voi avea 10-15 producții de acest gen, în condiții bune, să micșorez numărul premierelor și să ne concentrăm pe producții care presupun investiții mai mari. Chiar dacă unii au spus că arată provincial ce am făcut, eu nu cred asta. Am făcut atât cât s-a putut pe bugetul pe care l-am avut pentru a atrage publicul.

 "Carmen",   de Georges Bizet/Foto: Dan Bodea

“Carmen”, de Georges Bizet/Foto: Dan Bodea

Dacă ar fi să ne luăm după numărul spectatorilor, 15.000, un moment de succes a fost prezența ansamblului Operei în Parcul Central cu spectacolul „Lacul Lebedelor”. Vă gândiți să readuceți spectacolul în parc și în stagiunea viitoare?

„Lacul lebedelor” pe Lacul Chios a fost deopotrivă un eveniment și un experiment pentru noi pentru că ne-am asumat multe riscuri. Ideea de bază i-a aparținut maestrului Vasile Solomon care a avut viziunea și a vrut acest spectacol, iar Matei Miko a venit cu propunerea de a pune scena în apă deși credeam că nu vom reuși să obținem aprobările. Eu zic că a fost o mare reușită. Bineînțeles că este loc de mai bine. A fost o primă încercare, dar nu cred că vom mai face acest tip de încercare vreodată. E foarte complicat pentru că spațiul nu este deloc potrivit pentru asemenea evenimente. Erau 15.000 de oameni în parc în acel moment și pentru a face ca la carte un spectacol ca acesta, astfel încât toți cei 15.000 să poată avea acces la scenă sau la ecrane, bugetul trebuie să fie cel puțin dublu. Ori nu ai cum să faci asta cu infrastructura pe care o avem. Însă vom continua proiectul Opera Aperta, cu susținerea Primăriei Cluj-Napoca.

Ca urmare, punem deja pe agenda anului viitor spectacolele în aer liber. Este destul de greu să nu ne suprapunem cu alte evenimente și atunci încercăm să rezervăm încă de acum datele pentru anul viitor. Vor fi trei spectacole în vara lui 2017 și unul în această toamnă, în deschiderea stagiunii. Strategia mea este ca la un moment dat aceste spectacole să fie reunite într-un festival de vară al Operei poate și cu spectacole invitate. Deocamdată aștept să se obișnuiască și autoritățile cu bugetul pe care îl solicităm și să creștem cererea de finanțare progresiv. În acest moment Primăria Cluj-Napoca susține financiar acest proiect în proporție de 90%. În alte locuri în Cluj este destul de greu să organizăm spectacole de asemenea anvergură. Anul viitor ne gândim însă la o producție a baletului în Sala Polivalentă, tot în cadrul unui proiect cu Primăria și apoi, cum spuneam, alte două spectacole în Piață tot la început de iulie.

Cum stă Opera din Cluj în privința angajaților? Există posturi deschise?

Opera are în jur de 300 de angajați, cu tot cu colaboratori și deși ar mai fi nevoie de circa 80 de persoane în colectivul nostru, nu pot face angajări pentru că nu sunt posturi. Majoritatea angajaților în Operă au contracte pe perioadă nedeterminată. Mai sunt dintre soliști sau instrumentiști care pleacă, dar doar pe perioadă scurtă. Este mai greu să facă asta soliștii la cor sau membrii corpului de balet, pentru că ei trebuie să funcționeze ca echipă și nu are cine să îi înlocuiască, dar în rest avem soliști clujeni foarte buni care susțin repertoriul operelor din țară și este o mândrie pentru noi. Atâta timp cât și eu ca solist îmi văd de carieră, nu îi voi îngrădi nici pe ei să o facă dacă sunt solicitați de alte teatre lirice din țară sau din lume.

Concertul de muzică spaniolă „La Negra Noche”/Foto: Dan Bodea

Concertul de muzică spaniolă „La Negra Noche”/Foto: Dan Bodea

Ai vreun regret vizavi de faptul că manageriatul îți limitează numărul aparițiilor pe scenă?Dar satisfacții de pe urma poziției de manager?

Manageriatul m-a îngrădit pe partea solistică, dar nu am regrete. Aș fi putut probabil să fac carieră în străinătate, dar nu sunt omul potrivit. Doar gândul de a-mi face valiza mă îngrozește. Mie îmi place acasă, așa că nu văd o foarte mare pierdere. Poate doar din punct de vedere financiar, dar din alt motiv nu. La Opera din Cluj cânt din plăcere și, deși în actul adițional al contractului meu scrie că pot să fiu remunerat, am preferat să nu o fac. Așa a făcut și domnul Marius Budoiu înaintea mea și poate așa este cel mai corect. Satisfacția cea mai mare este că lumea în Cluj știe tot mai mult de existența acestei instituții. Pentru că nu de puține ori mi s-a întâmplat să spun șoferilor de taxi să mă ducă la Operă și ajungeam să fiu dus la Opera Maghiară. Nu este suficient să pui scris pe clădire că aici se află Opera Națională, ci Opera trebuie să trăiască și să se facă simțită. Este importantă bineînțeles și inscripția de pe clădire și dacă nu rezolva domnul Marius Budoiu această problemă, o făceam eu. Dar faptul că lumea începe să știe că există instituția este cel mai mare câștig.

În ce stadiu sunt planurile de restaurare a clădirii Operei?Există vreun semnal nou de la minister?Anul trecut ne spuneai că pe cont propriu, apelând la numiți sponsori ai reușit să găsești soluții pentru anumite probleme de ordin administrativ.

Chiar dacă miniștrii se schimbă, echipa de la managementul proiectelor rămâne, ca urmare proiectul de restaurare a clădirii Teatrului Național și implicit a Operei există. Din ultima discuție mi s-a spus că fondurile au fost aprobate de către Banca Europeană de Dezvoltare și că din toamnă urmează să fie făcut un studiu de prefezabilitate. Dacă se va întâmpla asta, nu știu. În plus, administratorul clădirii este Teatrul Național. Eu aș face pași, dar îi fac neoficial pentru că trebuie să existe interes din partea Teatrului Național.

Am încercat și noi să ne ocupăm de anumite probleme care ne afectează direct, dar lucrurile stau pe loc. Am avut un caz recent cu parcarea din spatele clădirii care a devenit un dezastru din cauza numărului mare de șoferi care își parchează mașinile fără a aparține de instituția teatrului sau a operei. Am vrut să punem niște bariere, dar ni s-a spus de la Direcția pentru Cultură și Patrimoniu din Cluj că dacă vom pune acele bariere riscăm să deteriorăm clădirea. Ceea e este absurd. Până la urmă am primit aviz de la București, dar ne-am trezit că trebuie un studiu topografic pe care nu am avut de unde să îl plătim. Terenul este al Primăriei și chestiunea cu barierele era făcută prin sindicatul Operei Naționale și al Teatrului Național și sindicatul plătea și oamenii cotizau pentru recuperarea sumei. Dar nu au mai fost bani pentru studiul topografic. Doamne ferește să se întâmple un incendiu în clădire pentru că nu ar avea unde să intre pompierii când e plin de mașini. O soluție într-o țară civilizată ar fi să existe un parking sub parc și în jurul teatrului să aibă acces doar mașinile care transportă decorul. Sau cum ar arăta Piața Avram Iancu dacă în fața Teatrului ar fi un pasaj subteran pentru mașini, astfel încât de pe Eroilor, toată circulația să aibă loc pe dedesubt? Să pot pune un led screen în fața Operei și să difuzez live afară spectacole.

La ce să ne așteptăm în toamnă din partea Operei Naționale?

În 3 septembrie deschidem stagiunea cu proiectul numit „La Operă 2016” și cu un prim spectacol în aer liber în Piața Avram Iancu. Stagiunea va fi deschisă oficial cu „Traviata” de Giuseppe Verdi, urmată de baletul „Dama cu Cameli” și de premiera „Il puritani” de Vincenzo Bellini. Va urma și concertul de Crăciun pe care intenționăm să-l transmitem și în Piața Unirii, la Târgul de Crăciun. De asemenea, programul de operă pentru copii continuă inclusiv cu „Fata babei și fata moșului” și cu „Peter Pan” și vom avea și două titluri noi pentru copii în primăvara anului viitor, unul va fi „Motanul încălțat” de Cornel Trăilescu, în care va fi implicat tot ansamblul operei, și o operă într-un act, ca spectacol de dimineață. De asemenea, mai am câteva idei și în următoarea perioadă mă gândesc să fac trei proiecte pe fonduri europene, pe trei direcții diferite.

Distribuie:

Nu există Comentarii

  1. Jo says:

    Ati atins un punct sensibil, capusarea cladirii de zeci-sute de autovehicole care nu au ce cauta acolo, fie ale angajatilor respectivei institutii, fie de aiurea. Nu e vorba doar de spatiu din spatele cladirii, ci de fiecare alee, poteca, etc. ce inconjoara respectivul imobil. E pacat, acel spatiu ar trebui sa fie un spatiu agreabil, cumva legat recreere si de actul cultural, nicidecum de vreo autobaza. Ca idee, in spatele cladirii si a Inspectoratului Scolar Judetean, in apropierea Catedralei Catolice, exista un parking suficient de incapator, si nu cred ca Primaria nu ar ceda cateva locuri de parcare angajatilor Teatrului si ai Operei. Ceilalti, sa plateasca parcarea, asa ar fi civilizat. Si normal.

Postaţi un comentariu