Bács Miklós, conf.univ dr. al Facultăţii de Teatru: Tinerii actori au nevoie de sprijin faptic, nu la nivel declarativ

A XXII-a ediţie a Galei Premiilor Uniter, desfăşurată în 28 aprilie la Palatul Culturii din Târgu Mureş, a confirmat din nou forţa şcolii de teatru clujene şi modul în care echipele manageriale ale instituţiilor de teatru, instituţionalizat sau independent, îşi selectează reprezentaţiile.

Actrița Lucia Mărneanu şi regizoarea Leta Popescu au obţinut premiul Uniter pentru Cel mai bun debut, cu spectacolul „Parallel” iar premiul pentru Cel mai bun actor în rol principal i-a fost acordat actorului Cornel Răileanu pentru rolul Personajul din spectacolul „Ce nemaipomenită aiureală” jucat la Teatrul Naţional Cluj. Cel mai bun spectacol al anului 2013 a fost desemnat ”Victor sau copiii la putere” de Roger Vitrac, în regia lui Silviu Purcărete, de la Teatrul Maghiar de Stat Cluj şi tot senatul Uniter i-a acordat regizorului Mihai Măniuţiu de la Teatrul Naţional clujean premiul pentru întreaga activitate.

Viitorul, în mâini bune

Memorabil în seara galei nu a fost doar palmaresul premiilor ci şi discursul pe care l-a susţinut profesorul Bács Miklós, în momentul în care a oferit premiul special Uniter pentru „Zic-Zac”, spectacol de teatru-dans, Andreei Gavriliu şi lui Ştefan Lupu, foşti absolvenţi ai Facultăţii de Teatru din Cluj. „Vă mulţumesc vouă şi întregii echipe, pentru realizarea unei bijuterii teatrale intitulată Zic Zac, pentru profesionalismul şi caracterul vostru, vă mulţumesc că ne-aţi dovedit încă odată că valoarea nu depinde neapărat de vârstă, de sistem sau de condiţii materiale, vă mulţumesc că aţi reuşit să risipiţi îndoielile celor care erau disperaţi pentru viitorul teatrului românesc […]”, a precizat Bács Miklós în seara Galei Uniter. Membru al corpului profesoral fondator al şcolii de teatru clujene, coordonator al unor generaţii de studenţi cu merite excepţionale şi iniţiator în 2004 al festivalului studenţesc Galactoria, profu’ Bács, cum este „alintat” de studenţii săi, a admis că discursul său a fost atipic pentru „pretenţiile” unei asemenea gale. „E mult mai important să ştiu că ceea ce spun este sincer, chiar dacă nu este la un nivel academic. E bine ca noi, generaţiile mai în vârstă, să ne apropiem cu mulţumire faţă de cei tineri pentru că sunt o sursă de creativitate şi ei sunt viitorul. E momentul să le mulţumim şi au nevoie să simtă că le eşti recunoscător pentru ceea ce fac”, a precizat Bács Miklós conf. univ. dr. al Facultăţii de Teatru şi Televiziune din Cluj-Napoca.

Perioada de trecere

Diferenţa dintre viaţa civilă şi viaţa de artist profesionist este din ce în ce mai mare în ultimii ani şi efortul profesorilor de a încerca să le schimbe studenţilor focusarea atenţiei este pe măsură. Cel puţin asta a resimţit cu generaţia actuală de studenţi profesorul Bács Miklós. „Ritmul devine din ce în ce mai alert, ofertele sunt mai multe de a avea o altă direcţie în viaţă, iar condiţiile de trai sunt din ce în ce mai dificile pentru tinerii actori. Sistemul instituţionalizat vechi funcţionează din ce în ce mai greu, iar teatrul independent este încă nesusţinut financiar. E foarte greu pentru ei să îşi găsească o cale. Am impresia că suntem într-o perioadă de trecere între cele două sisteme şi ideal ar fi ca cele două să colaboreze”, declară prfesorul.

Potrivit acestuia, mulţi tineri nu îşi doresc să intre în sistemul instituţional şi de cele mai multe ori le dă dreptate. Absolvenţii aleg o cale de liber profesionişti sau un teatru independent care le oferă o libertate de expresie mare. „Efortul de a supravieţui este mult mai mare şi, ca urmare, motivaţia lor de a-şi alege această meserie ar trebui să fie mult mai puternică. Eu, ca îndrumător de an, exact cu această motivaţie am probleme la ora actuală. Deja am discutat despre opţiunile lor, unii ştiu foarte clar în ce direcţie vor să se îndrepte, alţii sunt în tatonări şi sunt nesiguri. Asta va depinde, poate, şi de reuşita Galactoriei şi de contactele pe care reuşim să le facem în timpul festivalului”, a precizat Bács Miklós.

Ediţie jubiliară

În zece ani şi în 11 ediţii, Festivalul Galactoria (26-31 mai) a crescut aroape ca Făt Frumos, spune astăzi cu mândrie profesorul clujean. Chiar dacă şi-a păstrat continuitatea, festivalul nu se bucură de sprijinul pe care l-ar merita, începând de la sursele financiare până la implicarea celor care i-ar putea ajuta pe studenţi cu spaţii de desfăşurare. „Fără ajutorul instituţional al universităţii şi al teatrelor, tinerii aceştia nu prea au şanse. Au nevoie de un sprijin faptic, nu doar la nivel de declaraţii pentru a putea organiza aceste festivaluri. Suntem unici ca facultate de profil, după 21 de ani de existenţă, în ceea ce priveşe lipsa spaţiilor. Studenţii nu dispun de o sală de spectacole, de aparatură, de recuziteri, de maşinişti. Tot efortul rămâne pe umerii profesorilor conducători de an şi pe umerii copiilor. Poate că există şi o megalomanie din parte profesorilor pentru că încercăm să facem lucruri complicate neavând sprijin. Doreşti să faci un musical care în orice instituţie culturală presupune o armată de oameni care conlucrează, care cere strălucire şi opulenţă şi bani, dar nu ai resursele”, mărturiseşte Bács Miklós. Atât spectacolele din Festivalul Galactoria cât şi cele din microstagiunile absolvenţilor se ţin de obicei în vechea sală Radu Stanca de la Facultate de Litere şi în Sala “Harag György”de la sediul din strada Kogălniceanu. Cu Teatrul Naţional şi cu Teatrul Maghair de Stat nu există o colaborare reală, spune profesorului clujean, asta şi din cauza programului încărcat al celor două teatre care se luptă pentru supraveţuire. „Am reuşit ca ultimul spectacol din Galactoria să îl programăm în Sala Teatrului Naţional. În urmă cu zece ani prima ediţie a Galactoriei s-a ţinut aproape în întregime în Sala Teatrului Naţional, cu participarea dramaturgului Matei Vişniec şi cu sprijinul directorului de atunci, prof. Ion Vartic”, a declarat Bács Miklós.

„Confruntarea” generaţiilor

În acest an, fiind o ediţie jubiliară, la Galactoria au fost rechemaţi şi foştii studenţi ai profesorului Bács Miklós din generaţiile 2004-2008-2011. „Vor veni cu un spectacol în semn de cadou pentru colegii lor mai tineri şi vom avea în festival spectacolul «Cocoşii» al Teatrului Act din Bucureşti. Vom avea spectacolul «Variaţiuni», al absolvenţilor din 2011 şi un spectacol de teatru-sport de improvizaţie cu absolvenţii generaţiei din 2008. În afara acestor spectacole invitate avem un workshop de trei zile gratuit în premieră naţională. Ca structură principală a festivalului sunt spectacolele absolvenţilor generaţiei 2014”, a precizat Bács Miklós. În cadrul Galactoria va fi prezentat şi un studiu Shakespeare, însă nu la nivel de spectacol. Pe lângă spectacolele de la secţia română vor mai fi prezentate şi spectacole ale secţiei maghiare cât şi spectacolele clasei de regie. Galactoria este la ora actuală festivalul Departamentului de Teatru care are o secţie de Teatrologie, de Regie şi Actorie pe cele două linii română ş maghiară.

Bun, fără discuţii

În momentul în care devine spectator al reprezentaţiilor studenţilor săi, „profu Bács” se conformează unei teorii care din perspectiva sa nu este foarte corectă din punct de vedere pedagogic, dar studenţii îl cunosc prea bine pentru a avea vreo obiecţie. „Eu spun că ceea ce este bun nu are nevoie nici de discuţii, nici de susţinere. Despre ce ar trebui să vorbim tot timpul sunt lucrurile care sunt greşite şi care trebuie corectate. Discursul meu, de aceea, devine foarte negativist pentru că nu vede decât punctele negre, dar studenţii s-au obişnuit deja. La un spectacol încerc să nu fiu subiectiv şi dacă sunt subiectiv cred că sunt mai mult critic decât cu alte spectacole. Am foarte multe surprize mari când văd spectacole în care nu am niciun merit decât faptul că viaţa ne-a adus împreună. Sunt spectacole cum este cazul «Zic-Zac» care au o concepţie şi formă de exprimare clară cu o nouă direcţie în teatru”, remarcă profesorul.

Motivaţia meseriei

Atunci când se desparte de o nouă generaţie de studenţi, profesorul Bács Miklós le transmite două rugăminţi: „Să nu uite că profesia lor este una de grup. Nu poţi să o faci singur. Nu avem, darul pe care alţi creatori îl au de a se închide singuri să scrie o carte, sau de a picta singuri. Un actor este legat tot timpul de alţi oameni, tot timpul trebuie să găseşti compromisul ca opera de artă să existe. Legătura între generaţii este foarte importantă. A doua rugăminte pe care le-o transmit este ca de fiecare dată când păşesc pe scenă să îşi pună întrebarea: de ce fac pasul acesta? E importantă motivaţia pentru care fac această meserie. Când vocea lor interioară nu va găsi un răspuns, nu vor simţi că este o necesitate puternică să calce pe scenă, atunci poate e mai bine să slujească teatrul din alt unghi. Nu doar actoria înseamnă teatru. Teatrul poate fi ajutat începând de la PR, scenografie, regie, critică de teatru, public. Dacă ţi-ai ales să-l lujeşti ca actor, acel «De ce calc pe scenă în seara asta?» este foarte important. Ei trebuie să îşi răspundă la această întrebare o viaţă întreagă. Dacă o faci din egoism, ca un mecanism, atunci nu eşti artist”, consideră Bács Miklós.

Amatori VS profesionişti

Teatrul de amatori va avea întotdeauna un impact major asupra teatrului profesionist, este de părere profesorul Bács Miklós şi trebuie lăsat să funcţioneze pentru că de multe ori energiile unui om care nu trăieşte din teatru poate să zguduie concepţii şi paradigme întregi. „Eugenio Barba este exemplul elocvent al unui om care nu a reuşit să intre la o facultate de profil şi a ales calea amatorului. Totuşi, e unul dintre corifeii teatrului profesionist din lume. Ne uităm la el ca la un semizeu. În ceea ce priveşte diferenţa majoră între aceste două categorii, ea se vede în faptul că un amator poate să facă un lucru fantastic, dar nu îl mai poate reface. Profesionistul poate aproape la acelaşi nivel să refacă de fiecare dată un lucru. Nu vorbesc de latura foarte comercială care nu atinge numai amatorii ci şi profesioniştii care se degradează în aşa fel încât îşi vând şi sufletul. Până şi asta este de înţeles în condiţiile în care un salariu de tânăr actor este de 600 de lei. E imposbil să îţi imaginezi cum poate supravieţui. Nu-i de mirare că se alunecă spre un amatorism înţeles prost”, precizează profesorul Facultăţii de Teatru.

„Târgu Mureş este un exemplu clar că într-un oraş mic există foarte multe teatre independente care au supravieţuit. Absolvenţii care nu vor intra în sistemul instituţional vor avea de câştigat de pe urma acestor spaţii. Există un paradox al oraşului mare în care publicul nu este obişnuit cu această cale alternativă de teatru. Problema este şi la Bucureşti. Publicul nu acceptă ideea că se poate merge la teatru şi la o masă lângă o bere”, Bács Miklós.

[stextbox id=”custom”]

Studenţii anului III, clasa profesorului Bács Miklós, din cadrul Facultăţii de Teatru şi Televiziune, UBB Cluj, pregătesc microstagiunea teatrală alcătuită din examenele celor trei ani de studiu. Spectacolele vor fi jucate şi în cadrul Festivalului Galactoria desfăşurat între 26-31 mai.

Program microstagiune:

Vineri, 9 mai, ora 19, sala Radu Stanca, Facultatea de Litere, Sweet Charity musicall, text Neil Simon, muzica Cy Coleman

Duminică, 11 mai ora 19, sala Radu Stanca, Facultatea de Litere, Sweet Charity music hall, text Neil Simon, muzica Cy Coleman

Miercuri, 14 mai ora 20, sala Radu Stanca, Facultatea de Litere, Părinţi şi copii dramatizare după romanul Peyton Place de Grace Metalious

Miercuri, 23 mai ora 19, sala Radu Stanca, Facultatea de Litere, 1642 spectacol de commedia dell’arte, scenariu propriu.

Intrarea la spectacole este gratuită, în limita locurilor disponibile.

[/stextbox]