Atenție, se filmează!Facultatea de Chimie, Sinagoga de pe Horea și Anticariatul Röser din Cluj, platouri de filmare pentru cel mai recent film al lui Radu Mihăileanu

Timp de zece zile Clujul și împrejurimile orașului s-au transformat în platou de filmare pentru cea mai recentă peliculă a regizorului Radu Mihăileanu. Filmările pentru „The History of Love” au început în primăvara acestui an, la Montreal, s-au mutat la New York  şi au continuat în România. „The History of Love” este prima mare producţie internaţională, având un buget de peste zece milioane de dolari, care va folosi oraşul Cluj-Napoca ca decor.

După o serie de filmări care au avut loc în satul Dâncu din comuna Aghireșu, echipa de filmare a peliculei s-a aflat în ultimele zile în mai multe locații din Cluj, inclusiv la Sinagoga de pe strada Horea, la Teatrul Național sau în Parcul Central la Facultatea de Chimie. În cursul zilei de luni, 3 august, regizorul, echipa de producție, actorii și 80 de figuranți se aflau în fața Facultății de Chimie unde era recreat un decor al anilor ’50. „Filmăm Santiago de Chile anul 1954, este o secvență din povestea filmului, avem mașini de epocă, costume, multă figurație, de fapt o reproducere a atmosferei din cadrul Universității de Santiago de Chile. După această secvență ne mutăm în zona Casei Matei unde filmăm tot Chile dar anul 1988. Am filmat duminică și la Teatrul Național și la Sinagoga de pe Horea. Luni este ultima zi de filmări la Cluj, urmând ca miercuri să mutăm filmările la București”, a precizat Cristian Hordilă, Production Coordinator în cadrul echipei de producție. Prima zi de filmare efectivă la Cluj a fost în 25 iulie. „Ca echipă de filmare interacționăm foarte mult cu Radu Mihăileanu pentru că trebuie să știm ce își dorește. Nu am avut întârzieri și s-a potrivit și prognoza meteo”, povestește Cristian Hordilă, introducându-ne pe platoul de filmare acolo unde toată lumea vorbește în șoaptă ascultând indicațiile regizorale.

Coproducătorul român al lungmetrajului “The History of Love” este Libra Film, Tudor Giurgiu şi Oana Giurgiu fiind producătorii români, alături de Marc Antoine Robert şi Xavier Rigault.

„Filmările au început propriu-zis în data de 11 mai la Montreal, s-au mutat la New York și ultimele zile de filmare au loc în România, la Cluj și București. În România vroiau să filmeze scene într-un sat evreiesc pe timpul războiului. Noi i-am propus un sat din zona Clujului nu doar pentru că corespundea scenariului, dar și în ideea de a aduce producție și business în Cluj. Astfel am găsit satul Dâncu lângă Aghireș. Am găsit și alte locuri care să aducă a Santiago de Chile în 1954 cum ar fi Facultatea de Chimie sau un anticariat din Matei Corvin. Am vrut să filmăm și în Grădina Botanică dar locul a fost prea limitat ca spațiu și atunci vom filma în Parcul Cișmigiu. Am căutat și o cafenea și ne-am oprit la etajul trei al Teatrului Național”, a precizat pentru Transilvania Reporter, producătorul executiv la filmului, Tudor Giurgiu.

„Îmi era frică de faptul că în Cluj oamenii nu sunt obișnuiți cu filmările, era și perioada festivalului UNTOLD, dar în afara faptului că bugetul la cazări ni s-a mărit cu aproximativ 20.000 de euro din cauza festivalului, în rest nu am avut probleme. În București sau în alte orașe există figuranți profesioniști și știu acest business, știu cu cât sunt plătiți, merg la filmări, se cunosc între ei. În sat, la Dâncu, era o secvență în cimitir cu oameni numai din sat, care spre surprinderea mea au fost foarte disciplinați și s-au descurcat impecabil”, a mai spus Tudor Giurgiu.

Potrivit acestuia, în echipa de filmare sunt majoritate români dar în posturile cheie ale producției sunt și francezi, canadieni și belgieni. Singurii români în posturi importante sunt Radu Mihăileanu, scenograful Cristian Niculescu și Viorica Petrovici care realizează costumele. Libra Film este co-producător pe partea română.

Cu un buget de peste zece milioane de dolari, lungmetrajul “The History of Love” este printre cele mai mari producții filmate la noi în țară în ultimii ani. „Pe Radu Mihăileanu îl cunosc de mulți ani. Când am terminat școala am participat la câteva zile de filmare  pentru primul lui film, Trahir, care s-a filmat în România, apoi am fost asistent regie și am făcut casting la filmul Trenul vieții în București și așa am ajuns să ne împrietenim. Este la fel ca atunci, un regizor meticulos și precis. Pentru unii pare maniac, dar de fapt știe din timp tot ce trebuie făcut. Nu renunță la nimic din ce își dorește, lucrează foarte mult cu figurația. A fost un mare stres și financiar și organizațional pentru că nu au fost suficiente echipe de machiaj și a trebuit să apelăm al oameni care lucrează în cele două teatre din Cluj pentru a avea echipe care să lucreze cu figuranții. Niciun detaliu nu este lăsat la voia întâmplării”, a precizat Tudor Giurgiu.

Pariul lui Tudor Giurgiu în toată această „aventură” este de a  arăta că orașul Cluj-Napoca este o zonă cu potențial pentru realizarea unor pelicule cu bugete mari. „Sunt studenți sau foști studenți care abia acum văd cum este să lucrezi cu adevărat profesionist și ce înseamnă o echipă de filmare. Sunt beneficii care se pot cuantifica, cum sunt hoteluri, firme de la care închiriem tot ce avem nevoie, dar este importantă și partea referitoare la  viitoare alte producții. De exemplu, am colaborat cu un sculptor din Cluj care a venit cu o echipă și au refăcut toată scoarța unui copac pentru a scrijeli pe ea o inimă. A costat enorm, dar a arătat incredibil și de aceea spun că trebuie să fim pregătiți întotdeauna ca oraș și comunitate pentru astfel de cerințe”, a spus Tudor Giugiu.

Adaptarea după bestsellerul lui Nicole Krauss, apărut în 2005, este o poveste intercalată, care urmăreşte viaţa lui Léo, interpretat de Derek Jacobi, din vremea Holocaustului până în modernul New York. Léo Gursky şi Alma Mereminski sunt doi tineri îndrăgostiţi care au strămoşi polonezi de origine evreiască, în Polonia anilor 1930. Léo scrie pentru Alma o carte cu titlul “Istoria dragostei”, iar, pe fondul celui de-Al Doilea Război Mondial, cei doi sunt despărţiţi, când Germania invadează Polonia. Mulţi ani mai târziu, Léo – acum, un bătrân nefericit – nu ştie că volumul dedicat Almei a fost tipărit şi că a recreat legăturile între vieţile străinilor care caută să afle adevărata identitate a personajelor poveştii.

Din distribuția filmului fac parte și actorii români Mihai Călin şi Ovidiu Cuncea și actorii canadieni Sophie Nelisse şi Mark Rendall, actriţa britanică Gemma Arterton – care joacă şi în producţia “She Who Brings Gifts”, de Colm McCarthy, alături de Glenn Close şi Anamaria Marinca, programată să apară în 2016 – şi actorul american Elliott Gould, cunoscut pentru rolurile din serialul “M.A.S.H.” (1970) şi din filmele “American History X” (1998), “Ocean’s Eleven” (2001) şi “Ocean’s Thirteen” (2007).

Proiectul a fost finanţat de Centrul Naţional al Cinematografiei (CNC), care i-a acordat – la sesiunea a doua a concursului din 2014, ale cărei rezultate au fost anunţate în martie 2015 – suma de 1, 3 milioane de lei, dar şi de mai multe companii private, iar bugetul producţiei este de 20 de milioane de dolari, potrivit imdb.com.

[stextbox id=”custom”]

Născut în 1958, la Bucureşti, Radu Mihăileanu este fiul unui jurnalist evreu, Mordechaï Buchman, care, după ce a evadat din lagărul de concentrare unde fusese deportat de nazişti, şi-a schimbat identitatea.Mihăileanu a debutat în lungmetraj cu “Trahir”, care a obţinut Grand Prix des Amériques la Festival des Films du Monde de la Montreal. Recunoaşterea internaţională a venit odată cu cel de-al doilea film, “Trenul vieţii/ Train de vie”, care a primit premiul FIPRESCI la Veneţia şi premiul publicului la Sundance. Radu Mihăileanu şi-a reconfirmat talentul şi dragostea pentru temele sale favorite – exilul şi identitatea naţională – cu “Trăieşte/ Va, vis et deviens!”, recompensat cu Label Europa Cinemas şi premiul publicului secţiunii Panorama la Festivalul de la Berlin şi cu premiul pentru cel mai bun scenariu original la gala César 2005. În 2009, Mihăileanu a scris şi a regizat “Concertul” – care a fost filmat şi în România -, nominalizat la Globul de Aur pentru cel mai bun film străin, premiat cu César pentru cel mai bun sunet şi cea mai bună coloană sonoră şi laureat al galei Gopo 2010, la categoriile “montaj”, “scenografie”, “machiaj/coafură” şi “muzică originală”. Cel mai recent lungmetraj regizat de Mihăileanu, “Izvorul femeilor/ La source des femmes”, a fost selectat în competiţia oficială a Festivalului de Film de la Cannes în anul 2011.

[/stextbox]