ARTA VITRALIILOR: Când fereastra devine operă de artă

După cincizeci de ani în care construcţiile comuniste le-au ignorant total, vitraliile reintră treptat în casele românilor. Sătmărenii apelează tot mai des la acest mod de a-şi înfrumuseţa casele şi mai ales de a le oferi unicitate. Preţurile de acum, spre deosebire de cele din perioada antebelică, sunt accesibile majorităţii românilor.

Unul dintre artiştii care au contribuit la revitalizarea acestei arte este sătmăreanca Angela Veta Matuz. Şi-a înfiinţat atelierul în anul 2009 după ce a urmat cursuri specializate la Budapesta. Din păcate, această artă, ca oricare din România, de altfel, nu-i permite câştiguri pe măsura talentului şi muncii depuse. „Din păcate, puterea de cumpărare a sătmărenilor, a românilor în general, este foarte mică. Preţul materialelor în schimb este foarte ridicat. Acest fapt mă obligă să pun foarte puţin adaos, altminteri preţul unei lucrări ar depăşi cu mult posibilităţile clienţilor”, spune Angela Matuz.

 

Săptămâni de muncă

Trebuie spus că vitraliile autentice nu se realizează pe orice fel de sticlă. Este nevoie de o sticlă specială, care poate fi achiziţionată doar din Occident, cu preţuri ce pornesc de la 100 de euro metrul pătrat. Pentru realizarea unui vitraliu este nevoie de cel puţin o săptămână de muncă. Deşi majoritatea acestor lucrări sunt foarte complexe, necesitând talent, experienţă şi mult efort, preţul de vânzare nu depăşeşte suma de două sute de euro pentru vitraliile comune şi 400 de euro în cazul vitraliilor Overlay.  Acestea din urmă sunt realizate din bucăţi de sticlă pictate individual şi lipite ulterior pentru a crea un ansamblu estetic. Pentru un metru pătrat de vitraliu Overlay sunt necesare trei săptămâni de muncă. De reţinut faptul că, în Occident, pentru vitralii de aceeaşi calitate, preţurile depăşesc suma de 4.000 de euro pe metru pătrat.

Nu numai ferestrele sunt cele pe care se aplică vitraliile. Acestea au o gamă largă de întrebuinţari, de la veioze şi lampadare până la pereţii despărţitori ai separeelor. Totodată, acest tip de artă se pretează atât la locuinţele particulare cât şi la cluburi, restaurante sau sedii de firme. Alegerea vitraliilor nu se face însă fără o analiză prealabilă. „De cele mai multe ori trebuie să mă deplasez la locaţia unde urmează a fi amplasat vitraliul. Trebuie luaţi în considerare mai mulţi factori: luminozitatea, specificul mobilierului şi chiar personalitatea clienţilor sunt elemente importante în alegerea unui vitraliu”, precizează artista Angela Matuz.

Vitraliile, la modă în locuințe
Vitraliile sunt compoziții decorative formate din bucățele de sticlă colorată, dipsuse simetric sau asimetric. Acestea sunt  legate între ele prin rețele de plumb și prinse prin tije metalice de șasiul ușii sau ferestrei. Totodată vitraliile pot fi montate și în interiorul geamurilor termopan. Vitraliile, așa cum le cunoaștem astăzi, au apărut  odată cu construirea bisericilor, cele mai vechi datând din secolul al X-lea. Tehnica vitraliului a rămas în linii mari neschimbată până astăzi. Stilul gotic a folosit vitraliile la o scară nemaîntâlnită până atunci. În secolul al XV-lea atitudinea față de vitraliu s-a schimbat, acesta devenind mai mult pictură și mai puțin element generator de atmosferă. Culorile au devenit mai pale, figurile reprezentate acopereau adesea întreaga fereastră. Pictura a devenit mai sofisticată. Odată cu Renașterea, simbolismul original și tehnicile au fost aproape uitate. Începând cu această perioadă, vitraliul pictat a devenit un accesoriu la modă în locuințe, clădiri publice și biserici. În ultimii `30 de ani s-a constatat o explozie de interes, care a condus la dezvoltarea unor noi forme ale acestei arte. Noile case sunt frecvent completate cu spectaculoase intrări din sticlă, ferestre de baie cu vitralii și abajururi Tiffany.

 


Publicitate

Postaţi un comentariu