António Lobo Antunes, la Facultatea de Litere din Cluj: Nu îmi place să vorbesc despre cărţile mele. Eu doar le-am scris, nu le-am citit

Foto: Dan Bodea

Scriitorul portughez António Lobo Antunes, multiplu nominalizat al Premiului Nobel pentru Literatură s-a întâlnit marţi cu publicul din Cluj-Napoca în cadrul unui eveniment organizat la Facultatea de Litere a UBB. În dialogul în limba franceză pe care l-a avut cu poetul şi criticul literar Dinu Flămând, autorul a vorbit despre procesul extenuant de scriere a unei cărţi, despre relaţia cu cititorii şi despre modul în care se raportează la tema morţii. În acelaşi timp, António Lobo Antunes a făcut referire la mai multe episoade din biografia lui, relatând cu umor momentele care l-au determinat să înceapă să scrie neţinând cont de sfatul mamei care l-a asigurat că prin scris va ajunge un cerşetor.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

“Literatura este pentru mine o sursă de fericire, de plăcere, de durere. E foarte greu să scrii şi, ca urmare, există puţine cărţi bune şi scriitori buni. Scrisul este o activitate care te vlăguieşte şi cu toate acestea este util să scrii pentru că cel care suferă este cel care gândeşte ca mine. Scriitorul este un fel de canibal care se hrăneşte din suferinţa celuilalt. Un scriitor bun nu e decât un cercetător al sufletului care ne arată cine suntem noi. Cum suntem noi goi şi desfiguraţi. Când te apuci de scris dai totul, ai o relaţie corporală cu scrisul, o relaţie fizică între tine şi hârtie”, a precizat António Lobo Antunes la Cluj. António Lobo Antunes a mai precizat că nu îşi face planuri înainte de a scrie o carte sau alta. “Este o chestiune de răbdare, de a aştepta ca ceva să te determine să scrii. Câteodată am o idee, dar nu scriu poveşti, cum sunt Bătrânul şi marea, sau Anna Karenina”.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

În ceea ce priveşte procesul de scriere a unei cărţi, António Lobo Antunes a mărturisit că din punctul său de vedere o carte nu este niciodată terminată şi poate fi mereu îmbunătăţită. “Fiecare carte e terminată când ea semnalează asta, când nu mai are nevoie de tine ca scriitor. E ca terminarea unei iubiri. Niciodată nu reuşeşti să scrii cartea pe care ai vrut să o scrii”, a spus scriitorul portughez, precizând că practicarea medicinii i-ar fi fost imposibilă în condiţiile în care ar fi vrut să şi scrie. “Am renunţat la psihiatrie pentru că vroiam să scriu cărţi. Nu poţi să le faci pe amândouă. Când i-am spus mamei că vreau să devin scriitor, mi-a spus că nu voi face altceva decât să îngroş rândurile cerşetorilor”,   a mărturisit scriitorul.

“Dacă  nu scriu, mă simt vinovat. Nu ştiu să fac altceva. Scriu pentru că nu ştiu să dansez la fel de bine ca Fred Astaire sau să cânt la fel de bine ca Frank Sinatra”, António Lobo Antunes

Citiţi şi:

António Lobo Antunes, la Cluj: În Portugalia sunt un fel de Julio Iglesias al literaturii

“Nu am scris romane, am scris cărţi”

La provocarea poetului Dinu Flămând, António Lobo Antunes a vorbit şi despre procesul deosebit de important pe care îl presupune relectura marilor cărţi ale literaturii universale. “Nu trebuie să terminăm lectura când am terminat cartea. Întotdeauna în cărţile mari e ceva care m-a fermecat. La fiecare lectură găseşti altceva, ca în tablourile lui Velázquez”. Autorul nu făcut multe precizări la cărţile sale preferând să spună că nu îi place să vorbească pe tema lor. “Eu doar le-am scris, nu le-am citit”, a spus autorul portughez, insistând asupra rolului pe care îl are în ziua de astăzi un scriitor. “Problema mea este cum să spun în text ceva ce nu se poate transmite în cuvinte, cum să le transmit celorlalţi aceste emoţii. Intriga unei poveşti nu înseamnă nimic. În schimb, ce se poate face cu o astfel de intrigă, cum putem structura povestea pentru a-i înţelege pe ceilalţi, acest lucru este important”, a mai declarat António Lobo Antunes.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

În cadrul unei scurte conferinţe de presă pe care a avut-o înaintea întâlnirii cu cititorii săi la Facultatea de Litere, António Lobo Antunes a vorbit şi despre sentimentul de singurătate pe care îl aduce cu sine meseria de scriitor. “Nu am niciun fel de viaţă socială, prefer să nu dau multe interviuri. Am câţiva prieteni şi majoritatea dintre ei nu scriu. Eram foarte apropiat de unii scriitori care acum nu mai sunt printre noi. Nu vorbeam despre munca noastră, despre literatură, sau despre cărţi. Amos Oz este un prieten al meu dar nu vorbesc cu el despre ce scrie, sau despre ce scriu eu. Vorbesc poate despre el cu alţi oameni, dar nu cu el. Nu ştiu de ce, este un fel de pudoare de a nu vorbi despre munca ta cu alţi scriitori. Nici cu Mario Vargas Llosa nu vorbesc despre cărţi, ci despre fotbal, politică sau orice altceva. Despre cărţi lăsăm criticii să vorbească”, a declarat scriitorul la o întrebare adresată de Transilvania Reporter.

Începând cu ora 19.00, scriitorul  António Lobo Antunes va fi prezent în Piaţa Unirii din Cluj-Napoca pentru lansarea cărţii sale „Inima inimii”, în cadrul Festivalului Internaţional de Carte Transilvania. Vor prezenta Ruxandra Cesereanu, Corin Braga şi Dinu Flămând, traducătorul volumului.

Mai jos puteţi vedea o galerie foto realizată de Dan Bodea la evenimentul organizat la Facultatea de Litere:


Publicitate

Postaţi un comentariu