Alin Vaida, directorul Jazz in the Park: „Ne pregătim pentru o enciclopedie a celor mai actuale forme de jazz”

Foto: Arhiva Jazz in the Park

Mai puțin de două săptămâni ne despart de o nouă ediție a celui mai mare festival cu suflet Jazz din România, o ediție care se anunță a fi o mică enciclopedie dedicată jazz-ului.

A cincea ediție a Festivalului Jazz in the Park, desfășurată în săptămâna 26 iunie-2 iulie, cuprinde o secțiune pe bilete și abonamente pentru concertele de la Opera Maghiară, concerte cu intrarea liberă, dar cu bilete neobligatorii de susținere a Fondului Jazz in the Park, atât în Parcul Central, pe malul Someșului, dar și în alte locuri din oraș.

Astfel, în acest an, publicul Jazz in the Park va avea parte de trei concerte deosebite la Opera Maghiară susținute de Dhafer Youssef, Susana Baca și Barcelona Gipsy Balkan Orchestra (28 iunie-2 iulie), acestea fiind completate în cursul săptămânii de muzica unor artiști precum: Vintage Trouble, Jojo Mayer & Nerve, Skalpel, Viva Vox Choir, Tatran, Mammal Hands, Hidden Orchestra, Coma Acoustic, Big Band Gaio, JazzyBIT, Butterflies in my Stomach, Koszika & The HotShots, Sebastian Spanache Trio, Bogdan Vaida, Szempol Offchestra, Alex Calancea Band, Brum, Gauthier Toux Trio, Niogi și C.A.L.I. Quartet.

Mai multe despre ediția 2017 a Festivalului Jazz in the Park și despre concertele speciale care vor avea lor pe scena Operei Maghiare din Cluj, am aflat de la Alin Vaida, directorul festivalului. 

Foto: Dan Bodea

Ce stiluri vor aborda muzicienii pe care îi vom auzi pe scena Operei Maghiare și ce v-ați propus să urmăriți prin această diferență de stiluri? Ce vor avea distinctiv cele trei concerte?

Am ales aceste concerte tocmai pentru că sunt foarte diferite. Iar dacă le alăturăm celorlalte trupe din line-up-ul din acest an, vom observa o varietate incredibil de mare. Mult mai mare ca la orice altă ediție de până acum. Am făcut asta din mai multe motive: unul este că am vrut să testăm prin experiment ce preferă clujenii și altul este că am vrut să dăm un pic din toate celor foarte pasionați de jazz, care nu au parte de așa multe concerte în țară.

Până la urmă, line-up-ul pe care-l facem an de an este un experiment și pentru noi. Iar jazz-ul ca popularitate în România încă lasă loc la astfel de experimente. Dacă sunt alte locuri și alte festivaluri, în care an de an se alege o tematică anume în jurul căreia se poate face un line-up, noi încă ne bucurăm de faptul că suntem o piață în creștere și putem face teste.

Jazz-ul este mai mult decât un gen muzical. Aș zice că este o categorie aparte. Este o categorie care poate fi influențată de alte genuri, de tradiții naționale, de obiceiuri, de orice.

Ca să revin la cele trei concerte:

  • Barceona Gipsy Balkan Orchestra prezintă un jazz cu influențe țigănești (rroma). Se simte în muzica lor că ei călătoresc mult și iau ceva din fiecare loc în care merg. Se simte că sunt pasionați, dar nestatornici. E ca o aventură muzica lor. E o trupă care a prins foarte bine la public, tocmai datorită acestei aventuri. Dacă-mi permiteți o comparație, muzica lor e ca și cum te-ai gândi la o călătorie exotică. Și toți visăm la asta, nu?
  • Dhafer Youssef cântă o muzică foarte matură și foarte loială influențelor tradiționale naționale. El este tunisian de origine și în muzica lui se simte foarte tare influența orientală. Cântă la un instrument atât de rar și special încât nici nu are denumire în multe limbi (nu am știut să traducem OUD; seamănă cu cobza). Cultura românească, dacă ne raportăm la istorie, a avut parte de influențe orientale.
  • Susana Baca e o voce caldă, foarte muzicală și foarte ușor de îndrăgit. Ea îndrăgește oamenii, lucru care se vede atât prin felul ei de a fi, cât și prin muzica pe care o interpretează. Influențele latino ale muzicii ei clar vin din originile ei sud-americane. Chiar dacă ea a mai concertat doar o dată în România, publicul local este destul de familiarizat cu genul latino.

Așadar, trei genuri diferite, dar toate regăsesc niște trăsături cu care românii pot empatiza.

Un fost ministru al culturii dintr-o țară din America Latină va urca pe o scenă din Cluj. La ce mesaj să se aștepte publicul de la muzica Susanei Baca? Unde este plasată această voce feminină a jazz-ului în comunitatea internațională?

Cred că publicul se poate aștepta la un concert foarte prietenos, ușor de îndrăgit și de înțeles. Vocea artistei este una memorabilă. E un mod plăcut de a încheia o zi a săptămânii cu acest concert. Cred că mesajul din muzică e unul simplu, de drag de oameni, de tradiții, de origini.

La nivel internațional, Susana Baca este o personalitate cunoscută. A colaborat cu artiști foarte mari (Snarky Puppy, Bill Laurance) și a fost prezentă la toate festivalurile de referință ale muzicii jazz din lume. Probabil, reputația ei este mult mai mare în America Latină, dat fiindcă că este nu doar un muzician de jazz, dar un mare promotor al muzicii afro-peruviene, fiind considerată în zona de unde vine, cea care a menținut vii acele influențe.

Din experiența Jazz in the Park anterioară, cât de mult public atrag artiștii cu puțină expunere în România? Cât de „riscant” este în calitate de organizator să aduci nume pentru care nu există o comunitate deja formată de fani? Este suficient pentru publicul din Cluj să îi explici că acești artiști vin cu o muzică de calitate, că sunt cunoscuți în plan internațional și astfel să îi determini pe oameni să vină la concerte?

Într-adevăr, subiectul acesta cu promovarea artiștilor foarte buni, dar necunoscuți pe piața locală este foarte interesant. Este un pariu tot timpul, câteodată ne iese foarte bine, câteodată mai puțin. Dar personal, îmi place poziția pe care această strategie ne-o dă. Am început această strategie forțat, din cauza unui buget limitat. Dar această strategie s-a dovedit benefică pentru noi. Am fost „forțați” practic să descoperim artiști, să studiem muzica și să ne formăm o comunitate bazată pe încredere și sinceritate. Asta ne-a adus foarte multe beneficii. În fiecare an încercăm să creștem nivelul de notorietate al trupelor pe care le aducem, iar din partea publicului noi simțim recunoștință pentru asta, mai degrabă decât vreo presiune sau vreo „datorie” pe care o avem față de ei. De asemenea, sunt convins că publicul va fi foarte recunoscător când vom începe să aducem artiști foarte mari (de Sală Polivalentă sau Stadion).

Totodată, e destul de plăcut să vezi artiștii cum cresc, atât în valoare, cât și în notorietate pe plan local. Au fost destul de mulți artiști pe care atunci când i-am descoperit erau mult mai puțini cunoscuți și acum sunt adevărate vedete în industria muzicii. Nu în ultimul rând, de dragul genului și al industriei, cineva trebuie să aibă și rolul pe care noi îl avem. Altfel, cum să asiguri dezvoltarea trupelor noi sau a curiozității publicului? E foarte relativ subiectul celebrității.

Jazz in the Park are în acest an un line-up foarte multicultural, mai ales prin cele trei concerte anunțate la Opera Maghiară. S-a urmărit în mod deosebit acest aspect?

Sigur că da. Ne-am propus în acest an să experimentăm foarte mult și să vedem ce prinde cel mai bine la noi. Avem niște concluzii destul de bune. Poate cele mai plăcute surprize sunt Barcelona Gipsy Balkan Orchestra și trupele de pe scena electro-jazz. Nu am mai primit de mult timp atâtea laude câte am primit pentru Nerve. De asemenea, Vintage Trouble a impresionat ca nume pe afișul nostru.

Putem spune că jazz-ul pe care îl vom auzi la actuala ediție Jazz in the Park, prin cele trei concerte de la Opera Maghiară, este jazz în forma lui cea mai actuală?

Cred că nu doar prin cele trei concerte din Opera Maghiară, ci prin tot line-up-ul festivalului. El este ca o mică „enciclopedie” dedicată jazz-ului. Găsești un pic din toate și poți încerca orice. Sunt 7 zile în care poți să-ți formezi o părere despre jazz și poți să zici „care jazz” îți place mai tare.

Va continua Jazz in the Park și în viitor structura concertelor pe bilete în paralel cu reprezentațiile gratuite?

Desigur. Este în strategia noastră. Nu vom renunța niciodată la Parcul Central și la misiunea de a aduce trupe noi pe piața românească, dar e important și să creștem înspre concerte mari și foarte mari, pe care publicul le așteaptă în oraș. Iar aceste concerte nu se pot face fără bilete. Nu vreau să dau acum exemple de nume, aș strica surprize, dar să vă așteptați de la noi, an de an, la concerte tot mai mari (atât ca nume de artiști, cât și ca spații de concerte). Însă și aici e o joacă în a vedea cât public plătitor avem și care e prețul corect la care ne putem raporta cu biletele. Noi ne dorim să-l ținem cât de mic, pentru a încuraja cât mai mulți oameni să vină.


Publicitate

Postaţi un comentariu