Alexandra Pintea Varnava: Jurnalist, povestitor şi călător în lumea largă

“Povestiri pentru micuţii pofticioşi” cuprinde 15 poveşti dedicate copiilor, prăinţilor şi bunicilor/Foto: Dan Bodea

“Pofticioşii atacă dulceaţa”, “Cratiţa cea grăsună şi Domnul Bol de salată”, “Pierdută prin…frigider”, “Gustare peste gustare şi nu mai vrem mâncare” sau “Răfuială cu verde”, sunt doar câteva dintre titlurile poveştilor cuprinse în volumul “Povestiri pentru micuţii pofticioşi”. Episoade înţelepte despre cum să mâncăm sănătos, scrise de timişoreanca Alexandra Pintea Varnava şi ilustrate de Dan Purice, au prins viaţă în cartea apărută la editura Brumar, în această toamnă. Volumul este  lansat în cadrul unui eveniment organizat de Librăria Cărtureşti.

Pe înţelesul lor

De-a lungul a 15 poveşti, de la mic la mare cititorii sunt invitaţi în bucătăria bunicii – un loc magic, încăpător, cu ferestre mari şi o masă voinică ce tronează chiar în mijloc, un spaţiu în care fiecare lucru îşi are locul: cratiţele în dulapurile de jos, sub stăpânirea oalei grăsune, bolurile şi sticlăria pe raftul de mai sus, unde nu pot ajunge uşor copiii, farfuriile sus de tot, la mansardă. Aici fiecare obiect prinde viaţă, fiecare unealtă are o istorie de spus. Iar în fiecare zi se întâmplă câte ceva din care noi toţi avem de învăţat. “Ideea cărții s-a născut din prietenia mea cu Ioana, un medic nutriționist din orășelul în care locuiesc eu în Grecia. Îmi povestea îngrijorată de numărul mare de copii cu probleme de obezitate ce ajungeau zi de zi la cabinetul ei. Nu știa cum să-i abordeze, cum să le prezinte un mod de viață sănătos, pe înțelesul lor. Așa că i-am propus lumea poveștilor. Ea îmi povestea problemele cu care se confruntau cei mici, eu le filtram prin prisma poveștilor și i le dădeam înapoi. Şi aşa s-au născut 20 de povestioare, care, spune ea, au ajutat-o enorm în munca ei. În cartea de față am ales câteva, toate dragi mie și lui Ionuț, fiul meu, și am decis să le dăm mai departe. Pentru că problemele de greutate, de alimentație, nu țin cont de locul unde trăim, ne confruntăm cu ele peste tot. Ține de noi, de părinți, să schimbăm ceva…” consideră Alexandra Pintea Varnava.

Însemnări pe blog

Tot din 2009 Alexandra a pornit şi un blog, www.ouzoland.com, unde îşi povesteşte aventurile de zi cu zi, provocările sale de soţie şi de tânără mammă. “Când am decis să-l duc pe Ionuț la grădiniță, anul trecut, mi-am pus în minte să stau cu atenția trasă la maxim, în fond, las copilul pe mâna unei necunoscute, să nu regret. Am căutat în stânga și-n dreapta, am întrebat și acolo și dincolo, perspectivele nu erau deloc roz, parcă toți cei din jur erau/sunt setați pe performanță. Să-și vindece complexele prin copiii lor care la doi ani știu să scrie și să citească. Eu visam la un loc de joacă unde cei mici să fie supravegheați și lăsați în pace. Am crezut că l-am găsit. Am avut eu nițel sentimentul că parcă totuși ceva nu-i cum vreau eu, dar cu voci ajutătoare din stânga și dreapta – ce vrei tu nu există! Nu o să găsești exact cum îți închipui tu! etc. am lăsat simțitul ce-mi dădea târcoale și l-am înscris la grădiniță (grădiniță e mult spus, era doar un loc unde-ți duci copilul și îl lași să se joace, desenează, cântă și toate ăstea fără un program prea fix – sau așa credeam eu) Ionuț, ca majoritatea copiilor, a protestat nițel, o săptămână, două, trei, o fi fost o lună? Două? Pe când începusem să mă neliniștesc, a părut adaptat. Și cât m-am înșelat. Și cât mi-a luat până m-am trezit”, scrie Alexandra într-o postare pe blog, în luna noiembrie.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Timişoara-Cluj-Viena

Alexandra Pintea Varnava s-a născut la Timișoara în 1981 şi a absolvit cursurile Facultății de Jurnalistică din cadrul Universității Babeș Bolyai din Cluj Napoca și din 2003 a revenit în orașul natal unde a lucrat în presă, inclusiv pentru publicaţia 24FUN sau Radio Timişoara. În 2005 a plecat la studii la Viena și în 2007 a absolvit un Master în Relații Publice și Comunicare la Insitutul de Publicistică (Universitatea din Viena). “Viena este dragostea vieţii mele. Am căutat orice numai să ajung în Viena o perioadă. Între timp s-a mutat acolo şi sora mea împreună cu soţul ei. Când am terminat Masterul l-am cunoscut şi pe soţul meu, care este din Grecia. Aveam o prietenă în Vienă care era grecoaică şi am plecat într-o vacanţă de câteva zile acolo, m-am cunoscut cu soţul meu, după Master m-am mutat în Grecia şi în următorul an ne-am căsătorit. Acum trăim în Chalkida pe Insula Euboea de şase ani”, povesteşte Alexandra. Oraşul este foarte aproape de Atena, la aproximativ 70 de km. “Eu niciodată nu am fost mare fan Grecia, sau un mare fan al verii. Tot timpul m-am imaginat trăind într-un oraş mare, m-am gândit că voi lucra într-o agenţie de PR şi că viaţa mea se va lega de o corporaţie. Până la urmă viaţa mea s-a schimbat total”, a precizat Alexandra.

“Carieră” de povestitor

Când a ajuns în Grecia prima dată timişoreanca a lucrat la o revistă locală şi a conceput împreună cu câţiva prieteni o revistă proprie cu profil de modă şi lifestyle, care nu a rezistat mai mult de şase număre din cauza crizei din 2009 care a lovit din plin. Din fericire, în acelaşi an Alexandra a rămas însărcinată şi de atunci a început proiectul legat de cărţile pentru copii. “Într-o perioadă colaboram cu revista 24FUN din Timişoara pentru o rubrică pe care o aveau ei şi pentru care eu trimiteam câte o povestioară”, relatează Alexandra despre începuturile “carierei” sale de povestitor. De ce a ales să scrie tocmai cărţi pentru copii pe o piaţă saturată de astfel de volume, Alexandra precizează că într-un fel şi-a împlinit destinul. “Eu nu îmi amintesc, dar mama mi-a spus un lucru foarte simpatic: Acum mulţi ani, când erai tu mică, într-o zi ai venit la mine şi mi-ai spus că atunci când vei fi mare vei trăi pe o insulă şi vei scrie cărţi cu poveşti pentru copii. Astfel, la un moment dat eram acolo în Grecia şi atunci un prieten de la 24FUN mi-a propus să scriu pentru rubrica lor”, precizează Alexandra.

Alexandra Pintea Varnava alături de ilustratorul Dan Purice/Foto: Arhiva personală

Alexandra Pintea Varnava alături de ilustratorul Dan Purice/Foto: Arhiva personală

Ideile poveştilor au venit de la prietena ei Ioana. Alexandra le-a scris în româneşte, apoi le-a tradus în limba engleză şi astfel a început proiectul lor. “Prietena mea, medic nutriţionist, îmi spunea că are un băieţel care vine la ea şi îi spune: Frigiderul îmi vorbeşte, deschide-mă, deschide-mă, mănâncă tot!. Un alt copil primea o recompensă din partea mamei lui atunci când mânca tot, sau era pedepsit dacă nu mânca.Atunci am început să scriu povestioarele. Soţul meu m-a îndemnat să le cuprind într-o carte, dar eu eram convinsă că nu vor fi apreciate. Până la urmă am trimis cele mai reuşite povestiri la mai multe edituri din România, dar din multe părţi am primit răspunsuri negative, editurile neavând bani pentru aşa ceva. Până la urmă am ajuns la editura Brumar din Timişoara şi am tipărit 500 de exemplare”, precizează Alexandra. Ilustraţiile volumului au fost realizate de Dan Purice, fost absolvent de Arhitectură la Timişoara. “Vreau să arate Ionuţ din cartea mea ca Ionuţ al meu, vreau să arate Ioana ca sora mea când era mică, aşa îi spuneam colegului meu care a ilustrat cartea. Până la urmă a ieşit cum ne-am dorit”, explică povestitoarea. În prezent Alexandra a abandonat jurnalismul pentru că nu se regăseşte în “politica” ziarelor locale din oraşul grecesc unde locuieşte. După lansarea cărţii în limba română tânăra mămică îşi doreşte să traducă volumul de povestiri în limba greacă şi să continue seria poveştilor pe care le-a început pentru 24FUN despre “Piticul bucălat”. “Cartea pe care am lansat-o de curând are un public ţintă format din copii cu vârsta peste patru ani. Eu îi citesc şi fiului meu, dar el nu înţelege exact mesajul. Toate povestirile despre alimentaţia sănătoasă se adresează şi părinţilor. Am două poveşti drăguţe şi pentru bunici care au o mare influenţă asupra creşterii unui copil. Ei consideră că dacă un copilaş e slab, el nu e sănătos, ceea ce de multe ori este greşit”, consideră Alexandra.

În lumea largă

În 2001 Alexandra a fost în SUA, în Chicago, prin programul Work and Travel şi de acolo toţi banii pe care i-a câştigat i-a cheltuit pe excursii în toată America. De două ori timişoreanca a făcut internship la o clinică din Germania pe partea de Comunicare. A mai fost în Olanda la o serie de conferinţe şi frecvent merge împreună cu familia în Scoţia. Visul ei rămâne să facă un tur al ţărilor nordice. În Grecia s-a acomodat de nevoie, spune Alexandra, zâmbind. “Nu mă regăsesc deloc în felul lor de a fi. Eu m-am dus acolo exclusiv pentru soţul meu. El are o afacere de familie care merge foarte bine şi nu am vrea să ne mutăm acolo. Consider că este bine totuşi să fii lângă o parte din familie. Nu pot să fiu lângă ai mei destul de des, dar nu e rău că îi avem pe ai lui. Mama lui, soacra mea a dărâmat toate stereotipurile şi nu mă aşteptam deloc. În schimb, nu m-am acomodat stilului balcanic. Fiind un oraş mic, stilul de a arăta ce au este foarte important pentru ei. De asemenea, le pace foarte mult să-şi dea cu părerea şi au întotdeauna ceva de spus despre ce face celălalt. Eu petrec timp singură cu cea mai mare plăcere. Îmi place să merg la cinema singură, îmi place să-mi iau o carte, să o citesc într-o cafenea. Asta nu o voi vedea niciodată acolo. Eşti foarte antisocială, mi s-a spus. Din fericire am şi prietene bune acolo. Mi-a fost greu să mă adaptez într-un oraş mic unde nu ai foarte multe de făcut. Mergi la cafea, mergi la plajă, dar nu poţi să faci asta în fiecare zi. Eu îmi mai iau copilul şi mergem în Atena, mergem la muzee. Dacă ar fi să mi se spună acum hai să ne facem bagajele şi să plecăm, nu aş sta pe gânduri”, recunoaşte Alexandra. Cu fiul ei Ionuţ, sau Iannis, în greacă, Alexandra vorbeşte în limba română în timp ce soţul ei vorbeşte cu el în limba greacă.

Copilărind în cartierul Grigorescu, la bunicii ei, Clujul îi este foarte drag Alexandrei. “Am visat de când eram copil că voi veni la Facultate la Cluj. A fost cea mai bună zi din viaţa mea când m-am văzut admisă la UBB. Aş fi venit şi la liceu în Cluj, dar nu m-a lăsat nimeni să plec de acasă. Am prieteni din copilărie aici, prietenii din facultate, soţul meu e şi el îndrăgostit de Cluj. Timişoara e locul în care m-am născut şi unde am părinţii, dar de Cluj mă leagă alte sentimente”, precizează Alexandra.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Fragment din povestirea “Familia Legumelor protestează”:

Domnul Frigider s-a trezit de cu bună dimineaţă înaintea tuturor. Vrea să-şi bea cafeaua în linişte, să aibă pace pentru a-şi pune ordine în gânduri. Şi cum stătea el aşa, bucuros să fie singur, fie şi pentru câteva minute, aude forfotă mae venind din sertarele de jos. Acolo e locul legumelor, roşii dolofane ş castraveciori, ardei graşi şi dovlecei. Se ma rătăceşte şi câte un morcov sau câte o ceapă delicată, dar nu-I cu supărare, e loc pentru toată lumea. “Ne aruncă în mâncare de pe foc şi nu se bucură de noi” comentează un morcov sfrijit. “Nu se poate aşa, avem şi noi drepturi!Fructele de ce au alt statut?De ce ele ajung să stea pe masă, la loc de cinste şi să fie mâncate proaspete?”, se aude o altă voce, mai din spate, probabil un castravete verde. Domnului Frigider nu-I vine să creadă ce aude. “De când sunt eu frigider nu am mai auzit aşa ceva!Auzi, legumele să protesteze!” (continuarea o puteţi citi în volumul“Povestiri pentru micuţii pofticioşi”, apărut la Editura Brumaru, la preţul de 28 lei).


Publicitate

Postaţi un comentariu