Dan Koblicska, ciclist amator: Îmi doresc un Cluj mai puțin ostil bicicliștilor

Dan Koblicska, în biroul său de la compania Nspyre/Foto: Dan Bodea

Lucrează într-o industrie care „duduie” în Cluj, domeniul IT și a ajuns la maturitatea la care știe ce să facă cu timpul lui liber. Nu mai este angajat cu carte de muncă din 2003 și face parte din categoria oamenilor care spun lucrurilor pe nume: „Clujul nu este Silicon Valley-ul Europei și nici nu este cel mai frumos oraș din România. Primul lucru pe care îl poți face ca să fii bun trebuie să știi exact unde te afli”, consideră Dan Koblicska, unul dintre membrii clubului de ciclism amator Tura de Noapte și participant activ la evenimentele și ieșirile pe biciclete în zona Clujului. Despre modul în care a reușit să găsească echilibrul între viața profesională și viața personală, despre componenta sportivă a parcursului său și despre practicarea ciclismului într-o țară ostilă acestui sport, am stat de vorbă cu Dan Koblicska.

Despre partea frumoasă

„Cred că nu poți să ai succes în viața asta dacă nu ții în echilibru trei componente: viața profesională, viața socială care include familia și viața personală care înseamnă ce faci tu cu tine și realizările tale. Aici este partea frumoasă”, precizează Dan Koblicska căruia ideea de a vorbi despre pasiunea lui, ciclismul, i-a surâs din primul moment în care i-am făcut propunerea. „Am fost pasionat de ciclism, ca spectator, de când eram mic, însă nu am practicat acest sport pentru că societatea noastră era și este în continuare profund ostilă biciclistului. De fiecare dată când ieșeam cu bicicleta din casă viața mea era în pericol, iar după ce am fost lovit la 18 ani de o mașină, am prins frică și nu m-am mai dus cu bicicleta. În momentul în care mi-am rupt piciorul în timpul unui joc de fotbal am realizat însă, că e păcat să nu îți urmezi pasiunile. Astfel, de vreo trei-patru ani am început din nou să merg cu bicicleta, să îmi asigur sănătatea și să-mi completez viața cu consum de adrenalină, o viață care 90% se rezumă la statul în fața calculatorului”, povestește Dan Koblicska.

Astfel, de la bicicleta medicinală, pe care s-a văzut nevoit să urce în perioada de recuperare, la pedalatul în aer liber nu a mai fost decât un pas. A început să meargă cu bicicleta alături de un grup de prieteni, căutând de atunci să facă propagandă, cu privire la beneficiile acestui sport, în rândul oamenilor din jurul lor. „Nu pot să schimb societatea românească și să o fac mai prietenoasă cu bicicliștii, dar pot ca o dată la două săptămâni să ies împreună cu colegii mei din clubul de ciclism amator pe care l-am format și să ducem oamenii până în Făget și înapoi, să le facem o revizie la bicicletă, să le explicăm care le sunt drepturile în trafic și așa mai departe”, explică Dan, „șoselistul” clubului Tura de Noapte, club din care fac parte în jur de 15 oameni pasionați de ciclism care, pe șosele, pe dealuri, prin pădure, sau la diverse concursuri pot fi recunoscuți ușor după echipamentele imprimate cu simpatica bufniță albastră.

Foto: Arhiva personală

Foto: Arhiva personală

Despre„demografia” grupului Tura de Noapte, Dan precizează: „În afară de mine mai sunt doi colegi care vin din domeniul IT-ului, dar există și modelul antreprenorului tânăr care a decis să aibă un micro-business care îi permite să își administreze singur timpul și poate să facă sport. Sunt oamenii cu cel mai mare grad de mulțumire și fericire. Există în același timp și omul pasionat și nebun, pe care sâmbăta dimineața îl găsești undeva pe munte, ori cu bicicleta, ori făcând hiking. Aceștia sunt noii lideri din societatea românească. Se implică cu suflet, participă la activități anonime și vor duce mai departe generațiile care urmează”, spune ciclistul. Întrebându-l unde se plasează în acest grup pe care îl descrie, Dan spune că el este cel care caută să îi ajute pe ceilalți să își manifeste potențialul. „Eu am făcut destule până acum, dar vreau să îi ajut și pe alții să descopere frumusețea asta. Sunt foarte pasionat de ciclism și aș putea să vorbesc zile întregi despre cât de frumos este ciclismul și cum lumea ar trebui să îl descopere ca fiind cel mai dur și mai important sport de echipă”.

Foto: Arhivă personală

Foto: Arhivă personală

În toamna anului trecut, echipa Tura de Noapte a organizat Ediția Pilot a concursului Gentlemen’s Race, o competiție fără arbitri și fără taxă de înscriere, relaxată, care se bazează pe munca în echipă. „Ne-am dat cu bicicletele în regim de trafic deschis, asumându-ne în scris responsabilitatea. Nu a fost vorba de competitivitate, ci cât de mult interes poate stârni un astfel de eveniment. Ne-am dori să facem mult mai multe lucruri, dar fără resurse și sprijin nu putem. Să zicem că resurse financiare găsim pentru practicarea acestui sport, dar infrastructură și reguli prea puțin există mai ales pentru ciclismul la șosea. Societatea subestimează valoarea extraordinară pe care ciclismul o poate avea pentru marketing, popularizare și turism”, subliniază ciclistul. Dan dedică bicicletei nu atât de mult timp cât și-ar dori, însă reușește să pedaleze minim două ore de trei-patru ori pe săptămână. „Dacă vrei cu adevărat și faci niște alegeri, până la urmă poți să faci orice. Timpul nu s-a scurtat, dar este nevoie să renunți la aspectele care îți irosesc ție resursele. Dar dacă trebuie să stai 3-4 ore pe zi în fața televizorului și alte patru ore pe Facebook, uite că s-au dus opt ore. Viața afară îți poate da mult mai multe satisfacții și eu cred că instinctele ne vor chema până la urmă înapoi, în natură ”, spune Dan.

În momentul de față, spune ciclistul, infrastructura orașului Cluj-Napoca este gândită astfel încât să acopere un proiect care să consume niște bani, nu să fluidizeze traficul sau să ușureze parcursul bicicliștilor. „Când pornești să consumi niște bani, asta se va întâmpla. Dacă problema ar fi să rezolvăm traficul Clujului, atunci te gândești la niște soluții. E bine că pe Memorandumului s-au îngropat cablurile, că sunt anumite sensuri unice și traficul e cât de cât fluidizat și că avem două-trei variante de evitare a orașului. E bine că există intenție, dar contest obiectivele. Cei care vor să rezolve problema traficului trebuie să dea omului ca soluție viabilă bicicleta, de exemplu. Eu personal iubesc bicicleta pentru că îmi place sportul acesta, dar pentru un adolescent care merge la școală, sau pentru un tânăr care merge la serviciu, sau pentru cineva care face naveta în centru, bicicleta ar putea fi cel mai bun mijloc de deplasare. Dacă ar fi infrastructura să mergi la muncă pe bicicletă, poți să împaci și partea sportivă a vieții. La fel, ai putea să împaci și socializarea. Dacă te simți bine cu niște prieteni, haideți să ieșim împreună cu bicicletele, nu să ne bem mințile”, precizează Dan. De câte ori are ocazia, în cercul lui de prieteni, sau la job, Dan Koblicska încurajează munca disciplinată la birou, care ideal ar fi să nu depășească 7-8 ore, dar la fel de asiduu încurajează practicarea sportului mai ales în rândul tinerilor lui colegi. „Este frumos că în societatea actuală avem opțiuni. Poți să faci sport în parcuri, poți să alergi, să te dai cu bicicleta, sunt cluburi și grupuri și efervescența asta este foarte benefică mai ales într-un oraș cum este Clujul. La fel de benefic este să urci scările câteva etaje până la birou, în loc să aștepți liftul să te urce el trei etaje”, spune sportivul amator.

C10686647_10152243252356012_805268598926854093_n

Ceea ce își dorește Dan în perioada următoare pentru Cluj, ar fi să vadă o competiție oficială dedicată bicicletelor pentru șosea. Până atunci însă, ciclistul va continua să promoveze acest sport și să insiste asupra lucrurilor greșit înțelese despre bicicliști și rolul lor în trafic în societatea românească.

„Știu o mulțime de oameni care ar dori să meargă cu bicicleta și le este frică. Statistic, dacă eu ies cu bicicleta, se poate întâmpla cel puțin un incident în care viața îmi este în pericol”, Dan Koblicska, ciclist

 


Publicitate

Nu există Comentarii

Postaţi un comentariu