Pelerinajul martirului prinţ din Levant

De la biserica greco-catolică „Schimbarea la Faţă” de pe Bulevardul Eroilor a pornit joi, 13 martie, pelerinajul transilvan al moaştelor monseniorului Vasile Ghica. Părintele Tudor Lazăr de la biserica din centru s-a pregătit de vizita „bătrânului domn” şi ne-a oferit câteva lămuriri despre acest eveniment. Moaştele sunt elemente din corpul unui sfânt care atestă existenţa sfinţilor, persoane foarte apropiate de Dumnezeu, fără păcate. „Există moaşte imuabile, care nu pornesc în pelerinaje. Aşa sunt cele ale Sfintei Paraschiva de la Iaşi, aşa sunt cele ale Sfântului Nicolae de la Bari. Moaştele Sfântului Nicolae, cel atât de iubit şi de tradiţia occidentală, dar şi de cea orientală se află în custodia Bisericii Catolice, la Bari. Ele nu pornesc niciodată nicăieri, putem merge noi în la ele” precizează preotul Lazăr. Există însă moaşte itinerante, cum sunt cele ale Sfântului Anton, ale Sfintei Rita de Cascia, ale sfintei Tereza de Lisieux. Părţi din corpul lor sunt puse în relicvarii (cutii sau casete de forme variate, în care se păstrează rămăşiţe din trupul sau din obiectele unui sfânt) în căutarea credincioşilor. Vizitele lor în biserici aduc o sporire a vieţii religioase. Tot aşa în aceste zile la Cluj şi mai apoi în toată Transilvania se aşteaptă ca numărul celor care vor veni la Biserică în aceste zile să fie mai mare.

Sfinţii, contemporanii noştri

„Sfinţii sunt fiinţe exemplare care trebuie să ne pună pe gânduri asupra vieţii noastre spirituale. Vizita lor este prilej de meditaţie, de rugăciune. Ei mijlocesc pentru noi, ne ajută, cum inspirat spunea Mitropolitul Clujului, ortodoxul Bartolomeu Anania «Sfinţii sunt contemporanii noştri». Avea dreptate, aşa trebuie să ne raportăm la ei, aşa trebuie să-i simţim”, se însufleţeşte părintele Lazăr. Aşa că la vizita unor moaşte în programul bisericilor apar câteva modificări de program, lăcaşul de cult rămâne deschis mai multe ore, se fac slujbe speciale, se citesc acatistele dedicate sfântului vizitator, iar acesta este pomenit în mod special şi în liturghii. Unui sfânt i se scrie întotdeauna un acatist, un set de rugăciuni dedicate. „Acest acatist este compus prin colaborarea dintre un teolog şi un imnograf, pentru că în el trebuie să se împletească valorile poetice cu adevărurile teologice”, spune părintele Lazăr. La Biserica „Schimbarea la Faţă” există o tradiţie: după vizita unor moaşte, în semn de cinstire pe peretele bisericii au fost instalate icoane ale sfinţilor care au fost pe acolo. „Sperăm ca după această vizită să avem şi o icoană a monseniorului”, se aşteaptă parohul.

Moaştele Monseniorului Ghica vor fi aduse la Cluj de către cei care au muncit pentru ca viaţa sfântului să fie cunoscută şi cinstită, de către cei care au făcut dosarul şi demersurile de pentru ca prinţul să devină sfânt, preoţii de la dieceza romano-catolică din Bucureşti.

Monseniorul Vladimir Ghika este al cel de al treilea martir catolic din România care a fost declarat „Fericit”. Primul este Szilárd Ignác Bogdánffy (2010), episcop romano-catolic auxiliar de Satu Mare şi Oradea, mort în 1949 în închisoarea din Aiud, şi János Scheffler (2011), episcop romano-catolic de Satu Mare, mort în 1952 în închisoarea din Jilava.

Beatificarea este actul prin care Papa, în urma unor investigaţii începute în dieceză şi continuate la Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor, acordă unui creştin catolic decedat, care a fost martirizat sau care a practicat toate virtuţile în chip eroic, titlul de „Fericit” şi permite să i se aducă un cult public de către un grup limitat de credincioşi, o ţară sau o dieceză. Beatificarea este un pas în procesul de declarare a unui sfânt.

Moaştele se potriveşte să vină la Cluj într-o fericită întâlnire. În aceste zile preocuparea pentru sfinţii martiri este sporită, Biserica Română Unită face şi ea demersuri pentru ca episcopii ei martiri, morţi în închisorile comuniste să fie canonizaţi. Legat de prigoana comunistă la Catedrala Martirilor şi Mărturisitorilor, din Piaţa Cipariu, se organizează o serie de întâlniri de lectură a unor documente inedite din anul lichidării Bisericii Române Unite. Pentru credincioşii greco-catolici o intenţie specială şi continuă de rugăciune este finalizarea activităţii de beatificare a episcopilor greco-catolici martiri: Valeriu Traian Frenţiu, Iuliu Hossu, Alexandru Rusu, Ioan Bălan, Ioan Suciu, Vasile Aftenie şi Tit Liviu Chinezu.

Marele vagabond apostolic

Monseniorul Ghika provenea dintr-o familie princiară românească , a fost botezat şi miruit ortodox. Activitatea lui s-a desfăşurat în Apusul Europei, pe lângă catolici. A făcut muncă de caritate, a deschis, la Bucureşti, primul dispensar gratuit pentru săraci, „Bethleem Mariae”. Şi-a pus averea la bătaie pentru construcţia unui spital. A creat şi un serviciu de ambulanţe pentru nevoiaşi sau pentru victimele războiului.

A avut o amplă activitate de cercetare a arhivelor Vaticanului, în urma căreia a publicat volumul „Revue Catolique”. De asemenea, a fost colaborator al revistelor, „La Revue Hebdomadaire”, „Les Études”, „Le Correspondant”, „La Revue des Jeunes” şi „La Documentation Catholique”.

Despre Monseniorul Ghika se spune că vorbea 22 de limbi, a citit biblioteci întregi şi a călătorit în întreaga lume, într-o teribilă muncă apostolică, de altfel Papa Pius al XI-lea l-a numit „marele vagabond apostolic”. Între anii 1948 – 1952 au fost arestaţi şi închişi toţi episcopii Bisericii Romano Catolice şi Greco-Catolice şi toţi preoţii care se opuneau regimului comunist. Vladimir Ghika a susţinut şi apărat autoritatea ecleziastică clandestină în România, ajutând-o să păstreze contactul cu Sfântul Scaun, prin ambasadele străine unde el era cunoscut şi respectat. Aceasta a fost „crima” numită „înaltă trădare”, de care Mons. Ghika a fost acuzat.

A fost închis la Jilava unde s-a bucurat de toate binefacerile mediului concentraţionar politic. Între alte metode de tortură, a fost supus la 83 de „spânzurări electrice” cu un inel metalic strâns în jurul gâtului. A avut parte şi înscenarea unei condamnări la moarte, a fost pus în faţa unui pluton de execuţie care a tras în el, dar cu gloanţe oarbe.

A trecut la cele veşnice în 16 mai 1954 la Jilava. Mărturiile din închisoare spun că în momentele în Şi-a dat sufletul în mâinile Tatălui ceresc, alături i-au fost, în mod providenţial, un preot ortodox, un pastor protestant, un evreu şi un imam tătar, ca o expresie a dorinţei lui continue pentru unitate.

Elena Gădălean

Pelerinajul cu moaştele Fericitului Vladimir Ghika, în Eparhia de Cluj – Gherla, se va desfăşura pe următorul itinerariu:

Joi, 13 martie– sosirea la Catedrala „Schimbarea la Faţă”, Cluj-Napoca

Vineri, 14 marie – plecare spre Biserica “Sf. Gheorghe”, Sângeorz-Băi

Duminică, 16 martie , ora 13.00 – plecare spre Biserica „Sf. Anton de Padova”, Maieru

Luni, 17 martie , ora 12.00 – plecarea spre biserica „Bunavestire”, Bistriţa

Marţi, 18 martie , ora 12.00 – plecarea spre Catedrala în construcţie a „Martirilor şi Mărturisitorilor Secolului XX”, Piaţa Cipariu, Cluj-Napoca

Miercuri, 19 martie , ora 13.00 – plecare spre biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, Beclean

Joi, 20 martie , ora 13.00 – plecare spre biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, Dej

Vineri, 21 martie , ora 13.00 – plecare spre capela „Sfântul Iosif”, Gherla

Sâmbătă, 22 martie , ora 13.00 – plecare spre Catedrala „Schimbarea la Faţă” din Cluj-Napoca

Luni, 24 martie , ora 11.00 – plecarea moaştelor spre Bucureşti


Publicitate

Postaţi un comentariu