MNIT, istoria unor promisiuni din preistorie

Deşi este unul dintre cele mai importante muzee din România, alături de cele din Bucureşti şi din Iaşi, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei (MNIT) este acum aproape inaccesibil vizitatorilor, din cauza lucrărilor care au început în urmă cu cinci ani şi care nu s-au încheiat încă. Şi nici n-o să se încheie decât, în cel mai bun caz, prin 2017-2018, adică peste vreo patru ani. Dar măcar de acolo încolo se speră că o să atragă vizitatori. Nu cât Luvru –peste 9 milioane anual-, dar poate că –aşa speră actuala conducere- undeva către un milion. Adică de vreo 70 de ori mai mulţi ca înainte de închidere.

Peste ani şi ani

Actualul manager al muzeului clujean, din 2012, Carmen Ciongradi, a explicat că iniţial, alături de alte muzee din toată ţara, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei a fost închis în anul 2009 pentru reamenajare. Urma ca în circa doi ani să fie redat publicului într-o nouă prezentare, mult mai atractivă şi mai dinamică, pentru că până atunci nu atrăgea deloc. Era învechit şi avea doar câte 14.000 de vizitatori într-un an, câţi sunt puţini şi pentru o lună: ”Nu mai venea aproape nimeni la muzeu, pentru că expoziţiile erau învechite, din anii 60, conceptul era şi mai vechi. Erau expoziţii didacticiste, puse multe piese puse acolo, fără explicaţii, lumina era proastă, expunerea era foarte proastă. Toate muzeele din ţară fac asta acum. Noi trebuie să fim gata o dată cu Muzeul Antipa din Bucureşti, în 2011. Nici pe vremea comuniştilor nu veneau mulţi vizitatori. Noi nu am avut încălzire în vechile expoziţii, tremurai de frig, iarna trebui să stai cu cojocul pe tine. Nu era lumină, era lumină de neon. Erau sobe de teracotă într-o sală două şi atât”.

Dar lucrurile s-au încurcat ulterior. Pe de o parte, au fost descoperite o serie de probleme în structură, care necesitau reparaţii, iar apoi au apărut problemele juridice, după ce unul dintre foştii directori a fost repus în funcţie de către instanţă şi a oprit proiectul: ”Muzeul s-a închis în 2009 pentru reorganizare, reamenajare. Ulterior s-a constatat că trebuie făcute şi reparaţii. Muzeul s-a golit, toate expoziţiile au fost dezafectate, piesele au fost ambalate fiecare şi depozitate în condiţii stricte. S-a lucrat la concept, dar încă nu s-a terminat. În 2010 a venit fostul director înapoi –în 2009 era altcineva-, după ce a câştigat procesul, şi a oprit acest proiect, nu i-a mai lăsat să lucreze. Între timp n-au mai fost bani”.

”Am organizat şi organizăm şi acum expoziţii temporare, pentru că numai asta putem să facem. Eu încerc să menţin vie în conştiinţa clujenilor faptul că au cel mai frumos muzeu de istorie din Transilvania, cu cele mai importante piese, şi noi nu am niciodată absenţi. Când nu am putut să facem expoziţii temporare la sediul nostru am făcut în alte locuri. Am făcut la Turnul Croitorilor, în colaborare cu primăria, am făcut la Biblioteca Judeţeană Octavian Goga, o să facem o expoziţie cu reconstituiri 3D la Ulpia Traiana Sarmizegetusa”, Carmen Ciongradi

Valoarea proiectului de reamenajare se ridica la 13 milioane de euro, din care s-a cheltuit doar ceva peste un milion, iar ulterior n-au mai fost alocaţi alţi bani. Între timp a apărut şi problema cu planşeul dintre parter şi etajul 1, iar valoarea reparaţiilor se ridică la alţi 863.000 de euro. Până acum n-a fost alocat nici un euro, dar managerul Carmen Ciongradi are promisiuni că o parte vor fi alocaţi la rectificarea bugetară din vară. Imediat ar urma să se înceapă lucrările, în speranţa ca restul de bani pentru reparaţii să fie alocaţi pe parcursul anului viitor, când ar urma să se încheie şi respectivele lucrări de reparaţii. După ce aceste reparaţii vor fi gata, mai sunt necesari cel puţin doi ani pentru reamenajarea care trebuia să înceapă în anul 2009. Deci, în cel mai optimist scenariu, dacă fondurile nu vor fi o problemă, MNIT va putea fi redat integral publicului cel mai devreme la finalul lui 2017.

Capra vecinului

Până atunci, prin 2017-2018, cele peste 450.000 de piese pe care le are MNIT –dintre care unele unicat, cum sunt plăcuţele de la Tărtăria- mai aşteaptă. Sau, eventual, vor putea fi admirate în expoziţiile temporare pe care muzeul clujean le organizează mereu.

Dacă ne încălzeşte cu ceva, muzeul clujean nu e singurul în această situaţie. Foarte multe alte muzee din ţară sunt şi ele închise pentru reamenajare de chiar peste 10 ani. Din lipsă de fonduri, unele vor mai sta închise încă multă vreme. Altele au avut mai mult noroc şi au fost redeschise. Carmen Ciongradi: ”Nu suntem singurul muzeu care este închis şi care este în proces de reamenajare. Muzeul din Bucureşti este închis de zece ani, Palatul Culturii, Complexul Muzeal Moldova din Iaşi se află şi el într-un proces de reamenajare. Muzeul Banatului din Timişoara e la fel. Şi Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea. Muzeul din Zalău iar a fost închis, dar o să se deschidă luna aceasta. Există mai multe muzee din ţară care au fost închise pentru reamenajare. Muzeele deschise sunt Antipa, Muzeul din Sf Gheorghe, Muzeul Brukenthal din Sibiu, Muzeul din Râmnicu Vâlcea”.

Un prefect acuză

Preocupat de soarta MNIT, prefectul Gheorghe Vuşcan i-a făcut şi el o vizită, în urmă cu o lună. Punctul său de vedere reiese dintr-un comunicat al Prefecturii: ”În contextul demersurilor pentru dobândirea de către Municipiului Cluj-Napoca a titlului de Capitală Culturală Europeană şi pentru confirmarea statutului de centru cultural şi universitar cu recunoaştere naţională şi internaţională, prefectul Gheorghe Ioan Vuşcan s-a întâlnit cu echipa de conducere a Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei şi a discutat despre situaţia critică în care funcţionează această instituţie de cultură, respectiv despre modalităţile de finalizarea a procesului de reamenajare muzeală demarat în anul 2009 şi care a fost abandonat după câteva luni, în februarie 2010 din cauza unui litigiu de natură juridică. Valoarea proiectului, cu finanţare din partea Ministerului Culturii, se ridica la acea vreme la suma de 13 milioane euro, din aceşti bani fiind cheltuiţi doar echivalentul a 7 milioane lei, pentru lucrări de împachetare şi mutare a exponatelor, de eliberare a sălilor muzeale, precum şi de iniţiere a noului concept de reamenajare muzeală. În urma unor contestaţii, Camera de Conturi Cluj şi Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice au sesizat instanţa competentă cu privire la problemele constatate, instanţa urmând a se pronunţa asupra legalităţii contractului şi a decontării lucrărilor efectuate în urmă cu cinci ani. În prezent, cca 450.000 de obiecte şi exponate de mare valoare pentru cultura transilvană, şi nu numai, sunt păstrate în condiţii improprii în demisolul şi subsolul clădirii, astăzi funcţionând doar mici expoziţii cu caracter temporar. O altă problemă discutată a fost cu privire la un alt litigiu existent, de data aceasta, între Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei şi Primăria Municipiului Cluj-Napoca, aflat pe rolul instanţei de judecată, privind efectuarea unor lucrări de restaurare a faţadei clădirii efectuate în perioada 2008-2010. De asemenea, în urma vizitării de către prefectul Gheorghe Ioan Vuşcan a spaţiilor din incinta Muzeului domnia sa a constatat faptul că mai multe săli au o altă destinaţie decât cea de expoziţie, în urma unei înţelegeri existente între Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei şi Facultatea de Istorie şi Filosofie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai. Prefectul judeţului Cluj, Gheorghe Ioan Vuşcan, va demara în perioada imediat următoare o serie de discuţii cu instituţiile responsabile pentru a găsi soluţii pentru deblocarea investiţiei şi redarea în circuitul turistic a unui impresionant patrimoniu istoric autentic al Transilvaniei, prin redeschiderea expoziţiei permanente a muzeului. De asemenea, la proxima întâlnire pe care prefectul Gheorghe Ioan Vuşcan o va avea cu vicepremierul Kelemen Hunor, ministrul Culturii, îi va prezenta problemele grave cu care se confruntă instituţiile de cultură din judeţul Cluj”.

”Avem multe piese foarte valoroase. Sunt tăbliţele de la Tărtăria, care sunt unice. Avem tăbliţe cerate de la Alburnus Major, depozitul de la Uioara, care sunt de fapt 6.000 de piese de bronz, avem arme foarte valoroase, cea mai mare colecţie de artefacte dacice din lume, brăţări dacice de argint, piese de aur. Avem o importantă colecţie de medalii napoleoniene, care şi ea e unică. După ce o să fie reamenajat ne aşteptăm la către un milion de vizitatori anual, cel puţin la câteva sute de mii. Trebuie să ştii şi cum să atragi publicul, dacă ai ce să-i oferi, dacă e dinamică, ai programe, activităţi…”, Carmen Ciongradi