Micuța Picasso. Portretul artistului ajuns la tinerețe

Luciana Tămaş ste considerată unul dintre cei mai talentați artiști vizuali ai României / Sursa foto: facebook.com

A fost numită și denumită de-a lungul timpului în felurite moduri. I s-a spus copil minune, elev perfect, micuța Picasso dar și monstruozitate a naturii. Toate acestea din simplul motiv că, la vârsta de numai șapte ani realiza picturi care îi impresionau până și pe cei mai înverșunați critici. A avut prima expoziție la vârsta de numai șapte ani. Au trecut 14 ani de atunci, iar sătmăreanca Luciana Tămaș este acum un artist matur, atât la propriu cât și la figurat.

A absolvit Școala de Arte din Satu Mare, la vârsta de numai nouă ani, având colegi cu vârste cuprinse între 17 și 35 de ani. A avut până în prezent peste 20 de expoziții pesonale și aproape tot atâtea expoziții de grup. Încă din anii copilăriei s-a putut mândri cu faptul că tablourile ei au ajuns în posesia unora dintre cele mai importante personalități ale lumii. Lucrările Lucianei Tămaș pot fi găsite în Muzeul Național Cotroceni, Ambasada României la Haga sau în colecțiile personale ale reginei Elisabeta a Marii Britanii, împăratului Akihito al Japoniei, reginei Sofia a Spaniei, prințesei Margariet a Olandei sau ale regelui Iordaniei. Totodată, tablourile tinerei artiste sătmărene pot fi admirate și în sediile marilor corporații ale lumii.

Luciana-Tamas---Micuta-Picasso

Recunoștință pentru orașul care a lansat-o

Anii au trecut iar Luciana Tămaș nu mai este copilul-minune al artei. A părăsit meleagurile sătmărene pentru a studia la Braunschweig (Germania), una dintre cele mai titrate universități din domeniul artei. La această instituție se remarcă prin faptul că este unicul student din lume care beneficiază de o bursă completă, din partea Serviciului German de Schimb Academic. Privește în urmă, spre perioada în care se inspira din realiatea sătmăreană și, în pofida succesului acumulat pe întreg mapamondul, este recunoscătoare orașului în care și-a început cariera.

„Nu ştiu cum ar fi fost dacă locuiam, să zicem, în Londra. Știu doar că, pornind din Satu Mare, am ajuns în Braunschweig şi Berlin. Fără îndoială, Germania oferă mai bune oportunităţi în dezvoltarea unei cariere artistice, dar şi Transilvania natală, respectiv Satu Mare – după cum pot constata cei curioşi în a-mi urmări evoluţia – mie, cel puţin, mi-au oferit destul de mult. Regăsesc în lucrările de la 7-8 ani toate direcţiile pe care le dezvolt şi în acest moment; pentru că atunci, ca şi acum, pentru mine a fost important să experimentez, iar acest imbold cred că vine dintr-un con de umbră al sinelui care, neputând să îşi articuleze până la capăt vizibilitatea, a încercat să emită semnale care acum sunt percepute ca fiind pictură, sculptură, desen, instalaţie, fotografie ş.a.m.d.. Evoluţia a fost firească, şi asta deoarece fiecare nou element a atras alte provocări care se cereau a fi rezolvate; şi cu cât rezolvam mai repede o ecuaţie, cu atât mai repede apăreau alte şi alte provocări. Aş putea spune că toate lucrările mele sunt un fel de jurnal încifrat, al cărui cod îl cunosc până la capăt doar eu”, ne-a mărturisit artista sătmăreană.

„Am interacționat cu pictori celebri, dar și cu artiști ai străzii”

Se consideră adepta curentului avangardist, iar la cei 21 de ani, proaspăt împliniți, a acumulat deja o cultură artistică demnă de invidiat, precum și un limbaj care i-ar face invidioși pe unii dintre „erudiții” României. Cu toate acestea, spune că este într-o încercare continuă de a acumula cunoștințe și recunoaște, cu modestie, că încă nu a atins adevărata maturitate artistică. „Am călătorit mult în ultimii ani. Am văzut mari orașe ale artei europene, precum Paris, Viena, Roma, Munchen sau Monte Carlo. Din toate aceste călătorii am învățat enorm despre lume în general și despre artă în particular. Am participat la nenumărate târguri de artă, simpozioane. Am avut ocazia să cunosc artiști consacrați dar și artiști ai străzii. Cu toate acestea, mă văd nevoită să tălmăcesc personala mea gramatică spirituală într-un alt spaţiu geografic – iar geografia (la fel ca limba) are, fie că recunoaştem, fie că nu, rolul ei în felul în care percepem un anume ceva. Maturizarea este un fel de extirpare – adică, de renunţare la ceea ce ai fost, pentru nu-se-ştie-exact-ce-vei-deveni. Eu nu îmi reneg nicio lucrare: de ce aş renunţa la ceva ce constat că este «funcţional», armonios şi plin de substanţă?”, se întreabă artista.

Luciana Tamas la Kunstmuseum Wolfsburg / Sursa foto: facebook.com

Luciana Tamas la Kunstmuseum Wolfsburg / Sursa foto: facebook.com

La trecutu’i mare, mare viitor

Este considerată unul dintre cei mai talentați artiști vizuali ai României. Din această perspectivă, majoritatea criticilor și oamenilor de artă îi prevăd un viitor strălucit. La cei 21 de ani ai săi are la activ mai multe expoziții decât au majoritatea artiștilor într-o carieră de decenii. Cu toate acestea, nu se oprește din efortul de a-și promova lucrările. În timp ce alți colegi de vârsta ei profită la maximum de bucuriile studenției, Luciana Tămaș este preocupată în principal de creație, studiu și participarea activă la diverse evenimente artistice.

„Planuri, de obicei, nu fac, însă pot să vă spun că în acest an s-au adunat deja cinci expoziţii de grup (trei în Germania, una în Bulgaria şi recenta expoziţie „Alb/Negru” de la Muzeul de Artă din Satu Mare, la care am fost atât curator, cât şi expozant). De asemenea, în noiembrie voi expune în sediul unei bănci din Braunschweig şi foarte curând după aceea voi avea o expoziţie personală în acelaşi oraş. La toate acestea se mai adaugă evenimentele pe care le voi organiza la facultate ”, mai spune tânara artistă.

Postaţi un comentariu