Cum moare filatelia in Romania

Un exemplar al primului timbru românesc, celebrul „Cap de Bour” există şi în Cluj, securizat de aproape un secol în seifurile bibliotecii universitare. Timbrul face parte dintr-o donaţie a cărturarului moldovean Gheorghe Sion, declarat primul cetăţean de onoare al Clujului.

Valoarea estimată la licitaţiile internaţionale a acestei mărci poştale atinge 100.000 de euro. Conform unei legi aflate acum spre adoptare, patrimoniul filatelic românesc, evaluat la 700 de milioane de eu­ro, ar putea fi pus sub pază precum tezaurul ţă­rii. Acest fapt, deşi con­troversat, pentru că publicul nu ar mai avea acces la colecţii, ar pu­ne capăt furtului de timbre din patrimoniu.

Filateliştii clujeni spun că lipsa de interes şi de atenţie din partea societăţii şi a instituţiilor de control au făcut ca România să nu aibă un inventar exact al Conservatorului Poştal. În tăcere, s-au scurs adevărate valori spre alte zări.

Istoric. Primele timbre româneşti au apărut la Iaşi, în 15 iulie 1858, la 18 ani după ce a fost tipărit primul timbru din lume, în Anglia (care o întruchipa pe Regina Victoria). „Din timbrele româneşti «capul de bour – 1858» prima emisiune sunt cele mai valoroase din lume. Din păcate, în colecţie nu a existat o serie completă cu toate cele patru serii de timbre. Biblioteca Centrală Universitară deţine cinci capete de bour din prima emisiune. Acelea sunt cele mai scumpe, au fost şi puţine şi foarte căutate în lume”, explică filatelistul Mircea Mureşan.

Tirajul primei emisii poştale româneşti a fost de 6.000 de timbre cu valoarea de 27 de parale, 10.000 la 54 de parale, 2.000 la 81 de parale şi 6.000 de timbre la 108 parale. Mărcile poştale „cap de bour” din prima emisiune 1858 sunt printre cele mai valoroase, pentru că au circulat puţin şi au fost retrase în octombrie 1858. Au fost încă de atunci considerate de colecţie şi valoarea lor continuă să crească.

În prezent, „Capul de bour” poate fi găsit în cataloagele celor mai mari case de licitaţie din lume, la sume astronomice. Preţul de pornire pentru cele de 27 de parale, ştampilate, pleacă de la câteva mii de euro, iar cele neştampilate pot atinge 100.000 de euro. Timbrele de 81 de parale sunt estimate la licitaţii la zeci de mii de euro. Pe multe site-uri de comerţ online se găsesc cereri şi oferte pentru aceste exemplare, multe dintre ele sunt falsuri declaratate, dar şi acestea au o valoare remarcabilă. De amintit şi că cea mai valoroasă piesă filatelică românească a fost ziarul tipărit la Iaşi, „Zimbrulu Vulturulu”, în anul 1858. Era francat cu opt mărci de 5 Parale „Cap de Bour”, din emisiunea a II-a. Piesa a fost licitată de către un colecţionar multimilionar evreu, Joseph Hackmey, pentru suma de 870.000 de euro. „Din păcate nu l-a cumpărat statul român, cum era normal, ca Ministerul Culturii, sau Poşta Română să-l ducă în colecţie. L-a cumpărat un englez. A fost adus în ţară, în 2008, la Expoziţia Efiro. Probabil acum depăşeşte milionul de euro, apreciază filatelistul Mircea Mureşan.

Toată colecţia de timbre a României a avut un traseu sinuos. Astăzi mai puţin de 500 de timbre româneşti s-au păstrat pe piaţa filatelică din lume, din cea mai valoroasă colecţie „cap de bour”, potrivit filateliştilor. Din acestea, doar 50 s-ar afla în România. Însă, este imposibil de ştiut numărul lor exact, întrucât colecţionarii nu sunt obligaţi să declare dacă deţin astfel de exemplare de mare valoare, cu excepţia demnitarilor.

Nostalgia unei epoci
„Nu vii pe la mine să-ţi arăt colecţia de timbre”, aceasta era replica prin care generaţiile trecute îşi dădeau întâlniri. Astăzi, comunitatea colecţionarilor s-a prăbuşit. O cauză este şi preţul ridicat de comercializare a timbrelor. Din filateliştii de altădată au mai rămas doar colecţionarii înrăiţi. În România există în prezent puţin peste 4.000 de colecţionari de timbre înregistraţi. Dacă pe vremuri toată familia era înscrisă la timbre, acum Clujul mai are 50 de colecţionari declaraţi „cu acte-n regulă”, ca membri cotizanţi ai Asociaţiei Filatelice.
Proiect de lege. Un grup de parlamentari a iniţiat o propunere legislativă de trecere a colecţiei de timbre a României (estimată la 700 de milioane de euro) din patrimoniul Companiei Naţionale Poşta Română către Banca Naţională a României (BNR). Proiectul de lege a fost adoptat de Senat, dar trebuie să treacă de Camera Deputaţilor, care este forul decizional. În motivaţia iniţiativei legislative,    parlamen­tarii arată că: „Este cea mai mare şi cea mai importantă colecţie de mărci poştale româneşti din toate timpurile, depăşind cu mult chiar faimoasa colecţie a regelui Carol al II-lea, considerată la vremea ei a treia colecţie de timbre din lume. Peste 3.000 de piese din colecţie sunt unicate”,  se justifică iniţiatorii legii.

Cât priveşte privatizarea Poştei, invocată în motivaţia parlamentarilor, preşedintele Asociaţiei Filateliştilor Cluj consideră că acest lucru nu va fi posibil prea curând. „Sunt sceptic privind privatizarea Poştei. (Întâmplarea face că o şi cunosc). Sunt în Europa doar două poşte privatizate: Israel, Grecia şi parţial Olanda, dar şi acolo a rămas o parte la stat. Sunt acţiuni scoase pe bursă la mai multe administraţii poştale, dar nu este o privatizare totală.  Cred că e cea mai mare instituţie din România, după numărul de salariaţi.

În colecţii pot fi văzute practic toate timbrele din lume. „În perioada până în 1989 nu se ştia ce conţine această colecţie. Aici, pe lângă timbrele româneşti, din 1855 până la zi şi efecte poştale sunt şi colecţii pentru ţările străine. Fiecare membru al Uniunii Poştale Universale (UPU) îşi trimite către celelalte state tot ce emite. De asta spuneam că, o dată ce intră la BNR, mi-e frică că nu o să mai fie văzute colecţiile şi ce e în acest patrimoniu naţional. (Nu e ca tezaurul sau aurul, ca să fie ţinut la BNR, aici e vorba de cultură. Nu stiu ce se va întâmpla, dacă trec la BNR şi exponatele de la Muzeu, unde sunt de la cutii poştale, o caleaşcă, cântare, ştampile de tot felul, registre, n-au ce face cu ele. E istoria poştei ca şi timbrele”, apreciază economistul pasionat de filatelie Mircea Mureşan.

Acuzaţii. Cercetătorul istoric, Mircea Drăgoteanu, colecţionar de timbre, precizează faptul că în colecţiile Poştei pe lângă timbrele valoroase, mai este un stoc uriaş de timbre tipărite pentru filatelişti şi neutilizate. Zeci de mii de timbre au rămas nevândute din fiecare serie. Mircea Drăgoteanu a scris lucrarea „Istoria Poştelor Locale Transilvane”, carte care a fost medaliată cu aur la mai multe Expoziţii Filatelice Internaţionale. Drăgoteanu mărturiseşte că el colecţioneză mai ales timbre locale, emise în Transilvania de staţiunile turistice, din timpul ocupaţiei sovietice din 1944-1945. Acesta povesteşte cu nemulţumire cum s-a pierdut şi Revista Filatelia, cu 60 de ani de vechime, care a apărut neîntrerupt până acum un an. Medic de profesie, Mircea Drăgoteanu, explică tranziţia celor mai valoroase timbre din lume. „Capetele de bour ale Moldovei le-a păstrat o vreme Poşta, apoi au trecut la BNR. Timbrul e un însemn al statului, nu al Poştei. Poşta îl foloseşte cât are francare, dar statul ar trebui să le folosească. După 1989, de la BNR au trecut din nou la Poştă. A fost o aberaţie, dar Poşta nu mai are treabă, nu intră nimeni acolo. În plus, a avut un inventar infect. Tot acest inventar al Conservatorului Poştal din 2003-2004 a fost trecut fără proces-verbal de predare-primire amănunţit, de la Poşta la Muzeul Filatelic nou înfiinţat”, povesteşte Drăgoteanu.

Mircea Dragoteanu

Mircea Dragoteanu

În plus, acesta este revoltat de faptul că autorităţile statului nu s-au autosesizat în scandalul care a avut loc, la nivel naţional, privind acuzaţiile de furt din Muzeul Filatelic.  „Leonard Paşcanu,  preşedintele Federaţiei Filatelice Române,  acuză doi angajaţi de a fi furat bunuri de mare valoare din inventarul muzeului. A făcut un denunţ în calitate oficială, în revista Filateliei Române. Ei sunt colegi de-ai noştri, participanţi la expoziţii, în jurii, angajaţi prin intermedierea aceluiaşi Paşcanu care-i acuză de furt”, declară filatelistul clujean. „Noi, ceea ce am făcut aici, la Cluj, a fost să sesizăm aceste acuzaţii. Nimeni nu face nimic. Avem Divizia Specială de Cercetări Criminale a Poliţiei, care ar putea să-i supună la declaraţii. Toată lumea zâmbeşte. Dar aici, e o problemă foarte spinoasă cu acest Tezaur Filatelic“, crede Drăgoteanu. Acesta susţine că: „Răzvan Popescu a fost angajat, deşi se ştia că e negustor de timbre, cu acces direct la această bază filatelică, neinventariată. După un timp este acuzat că nu ştiu ce ar fi făcut acolo, dar cu toate astea a fost angajat, întâi ca poştaş, la Conservator, ba chiar e adus la muzeu când se înfiinţează muzeul, cu încă un prieten de-al lor. Apoi cel care-l angajează îl acuză de furt. Toată lumea e paralizată, nu face nimeni nimic. Nu ia nimeni să vadă cine a luat muzeul, în ce bază, cine a semnat transferul, cine răspunde. Merge Curtea de Conturi (în 2009) şi găseşte  o pagubă de zeci de milione de euro. Nu întreabă nimeni lumea filatelică ce se întâmplă. Muzeul Filatelic nu e inventariat (nu e nici acreditat). Dacă fura un muzeograf, care nu era în lumea filatelică, imediat ar fi fost prins, că venea pe piaţă cu piese la care nu le ştia valoarea, crede Drăgoteanu.

Pe de altă parte, preşedintele filateliştilor clujeni, Mircea Mureşan se abţine de la comentarii privind acuzaţiile de furt. „Sunt tot felul de poveşti că s-ar fi furat din Conservator. Nu pot să spun nimic. Un raport al Curţii de Conturi arăta că s-au găsit în plus timbre, înlocuite, dar nu au putut spune cu certitudine ce s-a întâmplat acolo. Nu cred că a fost niciodată o evidenţă foarte strictă. Acum ar trebui să se facă o evidenţă, să se fotografieze toate timbrele, se pot face microfilme”, susţine Mureşan.

MINI-INTERVIU cu Mircea Mureşan, preşedintele Asociaţiei Filateliştilor Cluj

Cum arată comunitatea filateliştilor clujeni?

Mircea Mureşan: Din păcate, numărul filateliştilor e în scădere, nu mai există interes al tinerilor. Pe vremuri, înscrişi în scripte erau foarte mulţi. Din motive subiective erau zeci de mii de filatelişti, pentru că timbrele se dădeau numai pe bază de listă. Erau şi câte cinci membri din familie şi toţi primeau – era o politică discriminatorie. Acum nu ştiu dacă sunt 500 activi în ţară. În Cluj, avem vreo 50 care sunt membri cotizanţi. Cauzele sunt şi obiective: timbrele sunt foarte scumpe, inclusiv timbrele noastre. Aici ar trebui să discutăm cu Romfilatelia, unitate a Poştei, cu capital integral de stat, constituită în 2004, pentru că se tipăresc timbre cu valori foarte mari şi n-ai cum să dai atâţia bani pe o pasiune. În 2010, ca să iei cam tot ce era pe piaţă, îţi trebuiau cam 2.500 de euro. În Germania cu 100 de euro îţi cumperi tot ce-a apărut în anul respectiv. La fel, în Anglia, sau Franţa, cu 200-300 de euro iei tot ce apare. Scoatem timbre cu valori mari, pe care nu le poţi pune pe scrisoare.

Câte timbre aveţi în colecţia dvs.?

Nu ştiu să vă spun câte am (râde), e o cameră întreagă în care numai eu fac curat. Lumea crede că filatelia înseamna numai timbre. Dar e tot ce-a circulat prin sistemul poştal. Am cărţi poştale, plicuri – care sunt mult mai scumpe decât multe timbre. Am plicuri cu marcă fixă şi cu mărcile lipite, care sunt frumoase şi scumpe. Am o colecţie „Ocupaţia Germană din 1916-1919 din România“.

Cum a evoluat comunitatea filateliştilor la Cluj?

Avem o tradiţie veche ca organizare. Filatelia a apărut la câţiva ani după tipărirea primului timbru. În lume a apărut în 1840 în Anglia. La noi în 1858, iar prin 1880 erau cluburi filatelice. Se făcea schimb filatelic. În Cluj, ce avem documente, sunt peste 80 de ani de când avem club filatelic. E unul din cele mai mari din ţară. Suntem organizaţi într-o asociaţie cu personalitate juridică, facem parte din Federaţia Filatelică Română, care face parte din Federaţia Internaţională a Filateliştilor. Avem un sediu şi suntem printre puţinele asociaţii din ţară care au spaţiu propriu proprietate a asociaţiei, achiziţionat în 1977. Mulţi colecţionari din România au obţinut cu timbrele noastre medalii de aur la expoziţiile internaţionale.

Cum se face acum filatelie?

Schimburile filatelice acum se fac pe internet, pe ebay.com sunt multe mărci, sunt şi „cap de bour”, dar sunt false. Nu se mai face ca mai demult: îţi dau un timbru, tu îmi dai altul.

 

Text de Alina Mihuț


Publicitate

1 Comentariu

  1. Leonard Alexandru spune:

    Mama lor de matematică şi de ziarişti care nu verfică informaţia din (mai multe = cel puţin 3) surse valide! Cum poate fi un tiraj de 6000 de exemplare pentru timbrul de 27 de parale când el a fost tipărit în coli de câte 32 de mărci? Mie unu 6000 împărţit la 32 îmi dă cu virgulă (mai exact 187,5). Să văd eu jumătatea aia de timbru! Pentru clarificare, prima emisiune Cap de bour a fost tipărită după cum urmează: 27 parale – 6016 exemplare, 54 parale – 3691 ex., 81 parale – 2016 ex. şi 108 parale – 6016 exemplare. Toate informaţiile corecte le găsiţi în orice catalog filatelic oficial. Oricum, e plin Internetul de prostia asta cu tirajele (le-am mai găsit şi pe alte site-uri), deci, nu tot ce zboară se mănâncă pe Internet. Dacă aş avea eu doar diferenţele de tiraj ce bine ar fi.

Postaţi un comentariu