China-Țara Moților, începutul unei frumoase prietenii

Venirea chinezilor la Tarniţa pentru realizarea hidrocentralei Tarniţa-Lăpuşteşti a pus pe jar oamenii din zonă. Cu mic cu mare, de la primari, la simpli locuitori din comunele Râşca, Beliş, Mărişel, Călăţele, Măguri Răcătău şi Gilău, toţi se aşteaptă ca această investiţie de peste 1 miliard de euro să însemne o viaţă mai bună şi pentru ei. Locuitorii din zonă visează la locuri de muncă şi la  prosperitate pentru afacerile lor odată cu începerea construcţiei hidrocentralei care ar urma să aducă, conform proiectului, organizarea unui şantier timp de opt ani dar şi circa 4000 de locuri de muncă.

„Să ştiţi, chiar acum duceam pensiile, că au venit, cu întârziere, dar au venit. Şi la aproape fiecare casă m-or întrebat ce-am auzit de chinezi şi dacă vin”, spune Floarea Vâtca, poştaş în Râşca. Specialiştii însă sunt ceva mai sceptici şi spun că de regulă la aceste investiţii de amploare chinezii au obiceiul să aducă propria forţă de muncă. „Eu nu cred în interacţiunea extraordinară a comunităţilor locale cu şantierul şi lucrările de la Tarniţa-Lăpuşteşti. În primul rând că localnicii nu sunt o forţă de muncă înalt calificată”, explică Viorel Stănică, conferenţiar universitar, coordonatorul proiectului de strategie pentru Beliş. Pe de altă parte, prefectul Clujului, Gheorghe Vuşcan crede că vor fi mai multe miliarde de euro pe care China le va investi în România, inclusiv în Cluj: ”La nivelul judeţului Cluj sperăm să avem unul sau două asemenea contracte. Unul Tarniţa-Lăpuşteşti, care e o certitudine deja, şi posibil şi bucata de autostradă Transilvania Gilău-Suplacu de Barcău”.

Preconizata hidrocentrală ce va realizată la Tarniţa-Lăpuşteşti de investitori chinezi şi lacul de acumulare rezultat vor influenţa în mod decisiv viaţa moţilor din mai multe sate şi comune clujene: Râşca, Beliş, Mărişel, Călăţele, Măguri Răcătău şi Gilău.

Râşca are 1602 locuitori din care aproape 500 sunt bărbaţi activi, mai mulţi sunt agricultori şi muncitori necalificaţi, dar câţiva sunt şoferi şi mecanici. Aproape toţi speră să lucreze la Tarniţa. În Râşca sunt trei pensiuni şi una în Fântânele unde s-ar putea caza chinezii. Transilvaniareporter.ro a cules marţi, „la cald”, o serie de opinii ale localnicilor din Râşca şi Beliş despre posibila investiţie chineză în zonă.

„Ne rugăm la Dumnezeu să înceapă odată lucrările”

Primarul din Râşca, Ioan Morar aşteaptă investitorii chinezi cu braţele deschise:„Ne rugăm la Dumnezeu să înceapă odată lucrările la hidrocentrală, că din 2000, de când sunt eu primar au venit două delegaţii de astea de chinezi, în 2009 şi-n 2011 şi n-au început lucrările! Ce să vă spun, pentru Râşca ar fi o minune, să se ofere locuri de muncă şi să crescă şi economia, că facem servicii, vânzare la magazine! Dacă vin, nu ne facem griji cu mâncarea că data trecută delegaţia lor de 24 de persoane a mâncat sarmale cu smântână, mici, n-au zis că vor orez! Dar să ştiţi că noi ne dorim să fie angajaţi oamenii noştri, nu să aducă de la ei!”

„Să ştiţi, chiar acum duceam pensiile, că au venit, cu întârziere, dar au venit. şi la aproape fiecare casă m-or întrebat ce-am auzit de chinezi şi dacă vin. Eu zic să vină cu banii şi utilajele că s-or găsi şi pe aici bărbaţi care să muncească. Iar şefii lor să stea la pensiuni că avem pensiuni faine şi cu mâncare, cu tot ce trebuie. În momentul când or începe lucrările să vedeţi cum odată se ridică şi satele astea! Se face vânzare, se fac drumurile nu poate fi decât bine!”, spune şi Floarea Vâtca, poştaş în Râşca.

Mircea Şuşman, din Beliş, inginer silvic, ranger al Parcului Natural Munţii Apuseni se gândeşte însă şi la ce înseamnă investiţia pentru mediul încojurător. „Dacă ar fi o investiţie nouă n-aş fi de acord cu ea, dar cum deja există un baraj, mediul a fost afectat, mai mult rău nu se poate face. De aceea cred că proiectul va aduce beneficii economice şi că va contribui la dezvoltarea zonei. Poate că oamenii nu se vor mai ocupa cu tăierea pădurilor, vor avea de lucru şi va fi mai bine aşa. Nu le-aş recomanda localnicilor să spere prea mult pentru că nu sunt calificaţi, dar la muncile necalificate pot să se angajeze, iar beneficiile vor fi mai mari pe termen scurt”, spune acesta.

Florica Ungur, economist în Beliş crede că această lucrare ar aduce tinerii acasă. „O investiţie ca cea de la Tarniţa Lăpuşteşti ar fi o gură de oxigen pentru Munţii Apuseni. Sperăm la locuri de muncă, la drumuri mai bune dar şi la vânzare de produse ale localnicilor. Iar tinerii care sunt plecaţi ar putea să se întoarcă acasă, e mai avantajos să stai aici şi să câştigi din meseria ta decât să faci naveta sau să culegi fructe prin alte ţări! Ar fi un cîştig enorm pentru noi! Chiar am auzit că s-au interesat de o cabană pentru închiriat, dar pînă nu-i vedem nu ştim sigur!”, explică aceasta.

Dezavantaj

Viorel Stănică, conferenţiar universitar, coordonatorul proiectului de strategie pentru Beliş spune că sunt şi minusuri: „Desigur că o investiţie este benefică, dar eu nu cred în interacţiunea extraordinară a comunităţilor locale cu şantierul şi lucrările de la Tarniţa-Lăpuşteşti. În primul rând că localnicii nu sunt o forţă de muncă înalt calificată, sunt lemnari sau agricultori în cea mai mare parte. Apoi, avem experienţa de la Iulius Mall unde au lucrat 160 de chinezi. Nu i-a văzut nimeni, n-au interacţionat cu oraşul! Directorul şantierului spunea că au mâncat 2, 71 tone de orez, apoi pâine şi apă minerală. Au un comportament alimentar destul de ciudat, de aceea, să nu ne închipuim că vin şi mănâncă afine din Munţii Apuseni! Va fi vorba de o corporaţie care de regulă îşi face singură organizarea şi aprovizionarea inclusiv cu mâncare adusă din altă parte. Nici la pensiuni să nu se aştepte la prea mulţi chinezi, ei au în vedere mai degrabă varianta cazării pe şantier fiind vorba de câţiva ani. Un câştig al moţilor ar fi să obţină drumuri bune şi apoi, să încerce negocierea unui preţ preferenţial la energie, dacă va fi posibil. Dar la o simbioză a Apusenilor cu chinezii eu nu mă aştept, acest tip de investiţie polarizează zona, dar poate fi doar ceva de genul: au venit, au lucrat, au plecat! De regulă, politica expansiunii economice chineze este cu forţă de muncă cu tot!”, explică Stănică.

Chinezul, frate cu românul

Prefectul Gheorghe Vuşcan, care a făcut şi el demersuri pentru atragerea de investiţii chinezeşti în zona Clujului, îşi aminteşte cum i-a cunoscut pe oficialii chinezi şi oamenii de afaceri din provincia Shandong, cu ocazia unei vizite efectuate în China împreună cu o delegaţie de oameni de afaceri clujeni.

”Anul trecut, în octombrie, o delegaţie economică cu 15 oameni de afaceri a fost în zona Shangdong, o regiune extrem de bogată şi importantă, cu 96 de milioane de locuitori. Am fost primit la nivel de guvernator al regiunii. Am fost în 5 oraşe importante, ne-am întâlnit în fiecare localitate cu oameni de afaceri din IT, agricultură, transporturi, fabrici de tractoare, maşini agricole, celuloză şi hârtie. S-au făcut primele contacte şi am şi făcut o invitaţie să vină oameni de afaceri chinezi încoace”.

Gheorghe Vuşcan spune că au fost perioade de tatonare cu partenerii din China, care se aseamănă foarte mult cu românii: ”Orice investitor serios, mai ales când e vorba de miliarde de euro, când e vorba de investiţii la acest nivel şi de sume importante… A fost o perioadă de tatonare. Acolo toate aceste întâlniri au fost extrem de serioase şi primirile au fost la cel mai înalt nivel. De la nivelul guvernatorului şi până la nivelul primarului, în fiecare oraş, şi cu cei mai importanţi oameni de afaceri. Ei au nişte structuri speciale, mai ales când e vorba de companiile de stat. Sunt nişte oameni foarte normali, foarte deschişi, dar şi foarte riguroşi în tot ceea ce fac. Eu am întâlnit acolo un reprezentat al unei regiuni din Italia, care stătea acolo de o jumătate de an, tocmai ca să facă contacte economice cu ei. Noi am corespondat şi prin Instituţia Prefectului cu ei şi când văd că partenerii sunt serioşi… Spun şi glume, sunt oameni normali, le place buna dispoziţie, mai şi beau câte un pahar, la sfârşitul întâlnirilor noastre era câte o masă protocolară în cinstea evenimentului, cu specificul lor. Sunt absolut normali şi chiar şi din acest punct de vedere ne şi apropiem. Ei ne poartă recunoştinţă deosebită, ştiau foarte multe despre România, ştiau cum România, într-o perioadă grea pentru ei, le-a sărit în ajutor şi ei nu uită asta”, a spus Vuşcan pentru Transilvania Reporter.

Prefectul crede că vor fi mai multe miliarde de euro pe care China le va investi în România, inclusiv în Cluj: ”Capitalul chinezesc va fi prezent mai mult decât a fost prezent până în acest moment şi la nivel de mari investiţii. Cel puţin la nivelul judeţului Cluj sperăm să avem unul sau două asemenea contracte. Unul Tarniţa-Lăpuşteşti, care e o certitudine deja, şi posibil şi bucata de autostradă Transilvania Gilău-Suplacu de Barcău”.

Interes pentru investiţii majore

De altfel, pe 10 aprilie, cu ocazia unei vizite în Cluj, reprezentanţii firmei China Gezhouba Group Corporation (CGGC) îşi arătau interesul pentru o serie de investiţii în judeţul Cluj, fiind nominalizate hidrocentrala Tarniţa-Lăpuşteşti, autostrada Transilvania şi Spitalul Regional de Urgenţă. Vicepreşedintele CGGC, Shi Li, a spus atunci că e vorba de o primă discuţie cu autorităţile române şi că urmează să mai aibă loc şi alte contacte, mai ales cu factori guvernamentali. CGGC este una dintre principalele companii chineze de investiţii în infrastructura de transport, energie şi turism. CGGC a fost principalul contractor al hidrocentralei „Trei defilee”, cea mai mare din lume, de pe fluviul Yangtze, şi a realizat sau a participat, în Republica Populară Chineză, la construcţia a peste 100 de hidrocentrale.

Ministrul delegat pentru Energie, Constantin Niţă, a declarat în luna ianuarie, la Cluj, că hidrocentrala de la Tarniţa – Lăpuşteşti este necesară pentru echilibrarea sistemului energetic: ”Investiţia de la Tarniţa-Lapuşteşti este una foarte importantă. Este nevoie de această investiţie şi căutăm investitori, pentru că suma necesară, de 1, 2 – 1, 4 miliarde de euro, nu este o sumă mică, iar Statul român nu îşi poate permite o astfel de investiţie. Trebuie să găsim o soluţie de parteneriat public-privat sau o firmă care poate să investească aceastã sumă”.

Avantaj energetic

“Ar fi o idee foarte bună pentru că o hidrocentrală are mai multe avantaje și poate cel mai important este prețul energiei electrice care ar rezulta. Totuși, în acest moment nu știm prea multe despre costurile de funcționare ale viitoarei hidrocentrale sau despre planurile statului în această privință. Din punctul meu de vedere, la acest proiect sunt mai multe semne de întrebare decât certitudini. Este puțin bizar faptul că la un asemenea proiect nu s-au arătat interesați foarte mulți investitori. Asta poate și pentru că guvernul actual nu mai are prea mulți prieteni printre investitori, cu toate taxele  și măsurile administrative luate în ceea ce privește sectorul energetic. Nu m-ar mira ca vizita  delegației chineze să aibă o mare legătură cu acest proiect și la acele întâlniri să se discute despre acest proiect” spune Florin Rusu, redactor-șef energyreport.ro.

Nu văd de ce ar avea ecologiștii obiecții în legătură cu acest proiect, cel puțin nu în acest stadiu. Dacă s-ar găsi un investitor este posibil ca  mișcările ecologiste să iasă la atac. Din păcate ei tind să aibă obiecții în legătură cu orice. Vedem și acum că sunt împotriva exploatării de gaze după ce erau deja împotriva exploatării gazelor de șist. Din nefericire, mișcările ecologiste nu fac diferențe între lucrurile acestea.  Este posibil totuși ca Guvernul să țină cont de eventuale acțiuni ale ecologiștilor, cum au mai făcut în trecut. Pentru moment însă, nu cred că mișcările ecologiste știu prea multe despre acest proiectha adăugat acesta.

Florin Rusus suţine că hidroenergia pare cea mai astrativă din punctul de vedere al costurilor sociale, în comparație cu energia nucleară care deși este cea mai puțin polunată, implică riscuri imense. gEste de asemenea și una dintre cele mai ieftine pentru că, de exemplu, energia solară implică costuri foarte mari și nu o ai tot timpul la îndemână. Așa, apa curgea ea oricum, chiar și în perioadele de secetă. Dezavantajul proiectului sunt aceste semne de întrebare. Noi nu știm ce planuri are guvernul și ce discuții se poartă la nivel formal și mai ales informal. Sigur ca un baraj are și multe riscuri, se pot produce catastrofe naturale, mai ales că este foarte aproape de Cluj-Napoca. Dar în domeniu nu s-au mai întâmplat astfel de lucruri de zeci de ani. Ar trebui să fie un baraj făcut incredibil de românește ca să se rupăh, a subliniar Rusu.

În ceea ce privește scrisoarea de confort semnată pentru 1, 1 miliarde de euro, Florin Rusu a explicat că acest „act” nu este nicidecum unul oficial: „Scrisoarea de confort presupune o serie de planuri de viitor și este prezentată unui eventual investitor”.

Amintiri din Epoca de Aur

Între anii 1968-1988, în bazinul hidrografic al râului Someşul Mic s-a desfăşurat un amplu program de construcţii hidroenergetice, într-o concepţie modernă, care s-a finalizat cu o cascadă de hidrocentrale realizată în 8 trepte, constând din 5 baraje, 8 centrale hidroelectrice şi peste 30 de kilometri de aducţiuni principale şi secundare. Volumul de apă acumulat în cele 5 lacuri de acumulare este de circa 290 milioane metri cubi. Cu aceste construcţii hidrotehnice se valorifica potenţialul bazinului hidrografic al Someşului Mic în amonte de municipiul Cluj-Napoca, pe o diferenţă de nivel de 650 m.

Cu peste 60 de ani de activitate în presă, ziaristul clujean Virgil Lazăr îşi aminteşete că a scris de mai multe ori despre şantierele din zona Tarniţa, unde se construia barajul: ”Am fost de atâtea ori şi la Tarniţa şi am scris reportaje, că astea erau la ordinea zilei să le dai. Se lucra cu mult elan. Acolo pe şantier era cea mai bună mâncare, întotdeauna erau grătare şi fripturi mari, cu murătură, cu cartofi. Se mânca foarte bine pe aceste şantiere, se dădeau bani mulţi pentru mâncarea lor, că altfel nu putea lucra. Lucrau mulţi oameni, de ordinul sutelor. Erau şantiere mari. Era un maistru Oţel. Erau foarte harnici oamenii, le plăceau acolo, aveau masă bună, era aer curat şi erau foarte bine plătiţi”.

Virgil Lazăr a scris mult şi de un alt baraj, cel mai mare din zona montană a ţării : ”La Voineasa, unde s-a făcut cel mai mare baraj de munte, e un lac enorm, acolo s-a construit un hotel pentru muncitori şi a rămas staţiune. Acolo a fost mare şef unul Cocoş, cred că bunicul fostului soţ al lui madame Udrea. La Voineasa, camioanele se vedeau de sus ca nişte cutii de chibrituri. Este un lac de acumulare nemaipomenit. S-a făcut numai din bolovani puşi unul peste altul, cu un mic ecran de argilă în interiorul lui, iar la inaugurare domnul Cocoş a pus camioanele sub baraj şi a spus: dacă nu l-aţi făcut bine, să fiţi sănătoşi, o să cadă tot barajul pe voi. Şi ăia au stat acolo cu inima tremurând, dar nu s-a strecurat nici o picătură de apă prin el”.

Autori: Ruxandra Hurezean, Marius Avram, Radu Hângănuţ

 

 

 


Publicitate

Postaţi un comentariu