„Caii lupilor”: animalele salvate de la moarte atrag turiștii din Vest

De câte ori nu ne-am găsit visând cu ochii deschiși  în timp ce vedeam o scenă a unui film în care personajul călărește un armăsar negru ca tăciunea prin munți și văi neatinse de om, la apus de soare? Și de câte alte ori nu ne-a înghețat pe față zâmbetul, urmărind o nouă știre despre un localnic al unui sat uitat de lume care și-a omorât în bătaie calul ce nu a mai putut trage căruța plină-vârf cu lemne furate din pădure?

Calul este tovarăș al omului încă de pe vremea războaielor antichității, dar astăzi, multe astfel de animale trec prin chinuri groaznice din cauza proprietarilor care-i tratează ca pe niște unelte cu termen de garanție.  Totuși, pe un deal din Șieu-Sfântu, un bistrițean și soția lui și-au construit o poveste de viață demnă de o ecranizare: au părăsit confortul occidentului, au venit într-un sat uitat de lume și după ani de muncă au devenit îngerii păzitori ai cailor „neutilizabili”, transformând animale luate de la poarta abatoarelor în caii medaliați la concursuri.
În urmă cu câțiva ani, un electrician și o arhitectă își uneau destinele la o herghelie, jurându-și, pe lângă credință, că vor ajuta caii aflați în primejdie și vor învăța oameni din toată lumea să-i respecte și să-i iubească asemeni lor. Ar putea suna ca un început de basm, însă aceasta este povestea lui Simion și a Ioanei Crăciun, care la „Caii Lupilor” salvează, educă, distrează și schimbă destine.

Simion Crăciun a crescut la Herghelia Beclean, printre cai, părinții lui muncind acolo de o viață. Acolo a învățat să respecte animalele și să le îngrijească dar lipsa banilor l-a determinat să-și ia lumea-n cap și să plece în Belgia. Chiar dacă a făcut mai multe specializări pentru a-și crește șansele de a găsi un loc de muncă, muncind chiar și în construcții, străinii l-au căutat tot pentru cunoștințele lui în îngrijirea cailor. După câțiva ani în care a dresat, a potcovit și învățat oamenii să călărească, lui Simi i s-a acrit de occident și s-a hotărât să revină în țară.

„Am acum 25 de cai, grajduri, locuri de cazare, toate pe 2 hectare de pământ pe care le-am cumpărat când am revenit în țară. Am salvat cai de rasă, pentru concursuri; pur sânge arab, pur sânge englez, gidran sau shagya arab. Asta e ferma «Caii lupilor». Am numit-o așa pentru că aici am luat caii care nu mai aveau nicio șansă, abandonați de oameni și trimiși la abator. Și mai de mult, caii nimănui se numeau caii lupilor”, spune Simi.

Prima „aprovizionare” a făcut-o de la abatoare sau de la proprietarii care își înfometau caii. Când construcția fermei a fost finalizată și Simi era pregătit să-și primească clienții, nu localnicii au fost primii interesați ci străini iubitori de cai. În schimb, oamenii locului, în frunte cu autoritățile, mai mult l-au încurcat pe Simi, care a găsit totuși puterea de a fi umil și de a continua lupta pentru cauza lui: „Când au auzit ce vreau să fac mi-au pus tot felul de piedici. Au vrut să mă amendeze când am pus garduri electrice ca să nu-mi plece caii, fac imediat scandal când îmi mai iese un cal și intră la cineva în porumb. Aici eu mi-am facut tot, nici măcar un drum nu a vrut primăria să facă. Sunt singurul din județ care fac așa ceva, dar nimeni nu m-a ajutat”, spune Simi dezamăgit.

Fie că e vorba de cai care au tras o viață la căruță, cai bolnavi sau pur și simplu cai abandonați de stăpâni, toți au un loc la „Caii lupilor”, unde Simi și Ioana le oferă animalelor ceea ce foștii stăpâni uită să dea: „Răbdare, noi avem multă răbdare cu ei. Un cal are nevoie de 6-7 ani de formare și abia după îl poți folosi pentru performanță. Trebuie să ai răbdare să îi cunoști, să înțelegi cum comunică ei. Nu poți doar să pui șaua pe el, și să-i dai bice. Calul nu e o mașină în care urci, îi dai cheie și te distrezi. Pe cal trebuie să-l înveți să se oprească, că să galopeze știe el instinctiv”, subliniază Simion.

Dragostea vine pe un cal alb

În schimb, străini s-ar muta cu totul la ferma lui Simi. Cele 15 locuri de cazare în cabanele de lemn construite de proprietar, sunt mereu pline de turiști care au aflat de „caii lupilor” de pe internet sau de la cunoscuți. Aceștia își fac rezervare cu un an înainte și vin echipați pentru a trăi aventura de pe dealurile localității: „ Oamenii vin și le place programul nostru. E ca la școala de șoferi, doar că aici avem cai. Prima dată îi învățăm să lege calul de o bară, să comunice cu el și abia apoi, după câteva ore încep lecțiile de călărit. Noi îi învățăm pe oameni să să fie una cu calul, nu îi punem în șa, îi alergăm puțin prin țarc, le luăm banii și gata. Caii nu sunt bucăți de metal; au personalitate și trebuie înțeleși”, adaugă proprietarul fermei.

Cu un astfel de grup de turiști, Simi și-a întâlnit aleasa inimii, pe Ioana. Tânăra, absolventă de arhitectură și urbanism, căuta împreună cu mătușa și unchiul ei din Franța un loc bun de echitație. După un sejur la „Caii Lupilor”, Ioana a rămas vrăjită de perspectiva de a lucra cu animalele. Cei doi au făcut nunta la herghelie, iar cadoul de logodnă primit de tânăra mireasă a fost un lipițan lăsat să moară de foame și salvat de Simi.

Acum cei doi au și un copil împreună, care crește printre animale și este educat să respecte natura. Ioana a continuat să învețe despre cai, urmând cursuri de specializare în Franța, ea fiind „administratorul” a tot ce mișcă pe lângă fermă: „Nu prea facem cine știe câți bani, dar proiectul merge înainte, poate copilul o să se poată bucur mai mult de el. Ioana administrează tot, ea dă lecții de călărie, ea se ocupă de turiști. Ea mă administrează și pe mine”, spune Simi zâmbind.

De când li s-a dus vestea că au herghelie și oferă lecții de echitație, la ușa fermei au tot mai mulți iubitori de natură, dar și proprietari de cai care au nevoie de un adăpost profesionist pentru animalul lor. Mulți cumpără caii de la fermă dar îi lasă în continuare acolo pentru a fi îngrijiți. Oferta este variată, căci Simi ia animale care abia se mai țin pe picioare și le transformă în cai de pregătiți pentru cele mai dure concursuri. Printre cele mai surprinzătoare astfel de cazuri se numără și fostul cal al lui Nuțu Cămătaru, ajuns la Șieu Sfântu mai mult mort decât viu: „ Avea probleme cu stomacul, multe infecții la copite. Am înțeles că Nuțu îl cumpărase dar nu i-a plăcut pentru că nu îl asculta. Și l-a lăsat acolo să moară până ce am mers eu în București și l-am cumpărat. Oamenii nu au răbdare cu animalul și nici nu vor să investească în el. Mulți îi aduc la mine să am grijă de ei, dar când aud cât costă întreținerea îi părăsesc și rămân eu cu ei”, spune Simion Crăciun.

Și întreținerea nu e deloc de neglijat. Câte 150 de euro pe lună îl costă pe Simi fiecare cal din herghelie, 600 de lei fiind prețul pe care proprietarii de cai îl plătesc pentru ca animalul lor să stea o lună la „Caii Lupilor”. Aici, animalele au parte de furaje, cazare, potcovit, boxe cu echipament propriu dar și ieșiri zilnice în natură. Pentru a le asigura hrana, Simi a luat în arendă 10 hectare de teren pe care le lucrează conștiincios, alături de fratele său.

Însă adevărații iubitori de cai nu se mai uită la bani când vine vorba de pasiunea lor. Aceștia plătesc chiar și câte 2000 de lei pentru un echipament de călărit și investesc timp și răbdare pentru a lega o relație cu animalele de la fermă: „Noi ne alegem clientela, primim doar oameni serioși. Aici nu vii să călărești două ore. Ori vii să înveți ceva ori nu. Nici caii nu îi vindem oricui, pentru că riscăm să ne facem reclamă proastă dacă cineva cumpără și vine înapoi supărat că l-a lovit calul sau că nu face ce se aștepta proprietarul să facă. Cine nu vrea să învețe să stea acasă la televizor mai bine”, avertizează Simi.

Munca cu copii, o încântare

La Caii Lupilor vin și tabere de copii sau grupuri de familii. Tinerii au parte de programe speciale, susținute de Ioana, în care învață să lucreze cu caii și mai ales să treacă peste frică: „Cu copiii lucrăm cel mai ușor și mai bine. Ei sunt mai naivi, îi mai păcălești și se atașează mult mai rapid de cai. Îi învățăm să hrănească animalul, să-l îngrijească și abia după să călărească. Mai greu e cu părinții care imediat se sperie că o să le fie lovit copilul.”

Chiar dacă trec printr-o perioadă mai grea cu ferma, fiind aproape de faliment la un moment dat, Simion Crăciun are planuri de extindere și nu are de gând să schimbe macazul: „Mai vreau să concesionez 10 hectare de teren și să fac o construcție unde să putem ține iarna cursurile de călărit.” În fiecare an, în octombrie, la ferma Caii Lupilor are loc și un concurs de anduranță, unde participantă este și Ioana, soția proprietarului: „Sportivilor le place foarte mult aici, e o competiței pe cinste. Ei mai vin și în vacanțe aici, și mergem câte 4-5 zile pe dealuri. Am ajuns chiar și prin Mureș sau Cluj, călare”, își amintește Simi.

„Noi aici încercăm să schimbăm mentalitățile astea. La noi, calul e bun să tragă la căruță și când nu mai poate îl lăsăm să moară. Nu vreau ca oamenii care vin aici să meargă acasă și să spună <<Bă, am călărit două ore, să vezi ce i-am dat în gură la cal, da‘ am căzut de pe el și m-am lovit>>. Nu, noi vrem să învețe ceva.  În occident, echitația e artă, e tradiție, acolo cine are un cal e cu adevărat cineva. Românii de mici sunt învățați că un cal te mușcă și te lovește dacă te plimbi pe lângă el. Și nu e deloc așa. Sunt animale nobile și foarte inteligente”, conchide Simion Crăciun.

Fie că sunt români, belgieni, francezi, sau chiar finlandezi, turiștii vin la „Caii lupilor” atrași de peisaje dar și de programul plin de aventură, oferit la un preț mic. „Cei mai ieftini”, așa cum Simi se laudă, oferă 6 zile de cazare cu 600 de euro, preț în care intră drumul de la aeroport la fermă, cazarea, drumețiile, lecțiile de călărie  dar și o seară cu foc de tabără și mâncare tradițională.