Actorii de după gratii, în fața publicului clujean

Ajuns după gratii e la modă să începi să scrii biblioteci întregi de cărți pentru a scurta pedeapsa pronunțată de instanțe. În spatele gratiilor penitenciarelor din țară există însă și deținuți care practică activități culturale nu doar pentru că i-ar putea ajuta la dosar. Este și cazul unui grup de deținuți de la Penitenciarul Bistrița care, alături de o profesoară de Limba și literatura română de la Colegiul Național „Andrei Mureșanu” din Bistrița, joacă piese de teatru prin toată țara și merg împreună chiar la festivaluri.

Trupa de teatru Anonimus are în componența ei opt deținuți încarcerați la Penitenciarul Bistrița. Când nu practică sporturi în curtea închisorii, cei opt deținuți se ocupă de un hobby mai puțin comun în pușcării: teatrul.

Dan are trei copii și se află în pușcărie de trei ani, după ce a fost condamnat pentru tăinuire și instigare la furt. Chiar dacă are diverse activități în interiorul penitenciarului, teatrul este printre favoritele lui.

„Este foarte ok pentru că mi-am redescoperit o nouă latură. E și pură plăcere. Încerc să duc o viață cinstită, pentru că viața din penitenciar nu o pot recomanda nimănui”, spune el.

Gardianul de Limba română și teatru

Cu o mână de fier și o personalitate de lider, regizoarea și „șefa” trupei este Camelia Toma, profesoară de Limba și literatura română la Colegiul Național „Andrei Mureșanu” din Bistrița. Alături de elevii din școala în care predă a înființat trupa de teatru Corint, cu care participă la festivaluri din țară și din străinătate. Din 2008 însă s-a oferit voluntară să „antreneze” trupa Anonimus, din care fac parte deținuți ai Penitenciarului Bistrița.

„Prin 2008 am fost convocată la penitenciar și am mers acolo cu scenografa. Am fost întrebată dacă vrem să lucrăm ca voluntare cu trupa Anonimus. Mie nici nu mi-a trecut prin cap să schimb numele, am făcut și un blog unde postăm evenimentele de teatru și de ateliere de scriere pe care le facem cu deținuții. Am început din 2008 cu piesa <<Omul pubelă>>”, spune Camelia Toma.

Profesoara lucrează alături de elevi și deținuți deopotrivă și chiar dacă o comparație ar putea părea nepotrivită, cele două categorii au și puncte comune.

„Le place să joace și unora și altora. Pentru mine asta e important. Cei care vin în trupa Corint vin pentru că vor să facă parte dintr-o trupă cu o mică istorie în spate și pentru că știu în ce se bagă. Cei din trupa Anonimus sunt tentați să se înscrie pentru că ar putea avea avantaje la dosarul lor, dar eu le spun că atâta timp cât eu nu am nimic de câștigat, mă aștept de la ei să își dorească în primul rând să joace”, explică Toma.

Pentru deținuții ca Dan, piesele de teatru la care lucrează și spectacolele în care joacă probabil nu le vor aduce faimă sau o carieră nouă, însă reprezintă o șansă bună pentru a primi o educație superioară.

„I-am mai auzit spunând că vor să se facă actori, dar cred că e mai mult în glumă. Mulți dintre ei au multe probleme în viața personală. Cu siguranță însă sunt mulți care descoperă că e bine să mergi la teatru. Unul dintre ei mi-a și zis că, înainte să vină în trupă, nu îi trecea prin cap că ar putea să îi placă și chiar râdea de cei care îl invitau la spectacole. Mi-a promis că după ce iese nu va mai refuza nicio invitație. Ca să parafrez o replică din spectacol, <<stăm prost la capitolul relații>>. Ei au nevoie să stabilească relații în cadrul grupului și să facă și altceva decât să se plimbe stânga dreapta prin curtea penitenciarului. Teatrul le activează componenta umanistă și ne devin și nouă prieteni. Nu ne gândim niciodată că am fi în pericol deşi unii se miră că avem acest curaj. E lipsă de informare și o prejudecată să crezi așa ceva. Majoritatea sunt conștienți că își merită pedeapsa și dintre cei cu care lucrez sunt băieți tineri care au ajuns acolo <<de fraieri>>, așa cum și ei recunosc”, a observat regizoarea.

Cât despre relația cu „actorii de după gratii”, Camelia Toma este de părere că pușcăriașii pot reprezenta chiar și o resursă pentru adolescenți.

„Am mai cunoscut viața de penitenciar când am fost invitați cu trupa Corint să dăm spectacole și am văzut că există interes. Nu mi-a prea plăcut să mă plimb prin penitenciar ca într-o grădină zoologică, dar am făcut un proiect prin care elevii să poată să stea de vorbă cu deținuții, care să le explice cum să evite să ajungă în situații de genul acesta sau, de exemplu, în cazul celor închiși pentru proxenetism, să le spună adolescentelor cum acționează cei care racolează fetele. Am fost căutată chiar la acest spectacol de un fost deținut care era în trupă și care acum este la Cluj. A aflat că suntem aici și chiar dacă a spus că a venit doar să mă vadă, a rămas și la spectacol. E impresionant să vezi un fost elev care simte satisfacție și ca spectator, nu doar ca actor”, spune Camelia Toma.

„De mâine”, o piesă despre absurdul condiției umane

La Cluj-Napoca, trupa Anonimus a venit cu spectacolul „De mâine”, o piesă de teatru care are ca punct de pornire atât opera dramaturgului și prozatorului elvețian  Friedrich Dürrenmatt, cât și texte ale unor scriitori contemporani.

„Spectacolul se bazează pe un scenariu care pornește de la texte alese din dramaturgia lui Friedrich Dürrenmatt, mai precis „Romulus cel Mare” și multe poeme ale unor autori contemporani precum Radu Vancu, Claudiu Komartin, Octavian Soviany sau Sorin Catarig. Pentru că pe mulți dintre autori i-am auzit făcând lectură din propriile creații, mi s-a părut foarte interesant să realizez un scenariu pe tema condiției umane prin întâlnirea aceasta, poate pentru unii bizară, între Friedrich Dürrenmatt și poeți români extrem-contemporani. Este o piesă despre absurdul condiției umane, despre modul în care la un moment dat ajungi să fii alienat pentru că te afli într-un spațiu închis sau pentru că nu îți mai poți defini identitatea. Piesa se bazează și pe ideea scindării, dedublării și intră în sfera preocupărilor noastre de a juca niște spectacole care să pună problema obsesiilor contemporane”, explică profesoara Camelia Toma.


Publicitate

Postaţi un comentariu