Managerul Terapia: „România să lase scandalurile politice şi să se orienteze spre economie”

Dragos Damian nu crede în reducerea TVA-ului la pâine

Recentele măsuri fiscale anunţate pentru această toamnă de Guvern nu sunt văzute cu ochi buni de mediul economic. Managerul Terapia Ranbaxy, Dragoş Damian a explicat pentru Transilvania Reporter ineficienţa reducerii TVA-ului la pâine, dar şi importanţa capitală ca România să acorde toată atenţia economiei în contextul actual.

Cum să reacţioneze economia când zilnic dinspre Guvern nu auzim decât despre noi taxe şi impozite?

E foarte rău. Eu trebuie să aştept un an pentru fonduri europene. Când am făcut aplicaţia pe fonduri europene, mi-am imaginat o clădire aşa cu un etaj, la parter intru şi depun aplicaţia şi la etaj iau banii. A durat un an de zile ca să aflu că nu ştiu care proiecte sunt suspendate că s-a furat, că de fapt n-am obţinut proiectul pentru că Ministerul Educaţiei s-a scindat în nu ştiu câte ministere şi până se creează autorităţile de management şi alte structuri mai durează, şi a durat un an de zile, timp în care eu puteam să dau drumul proiectului de cercetare-dezvoltare. Eu văd că a trecut un an de când avem un nou guvern, o nouă guvernare şi e ca locomativa pe şine cu şirul de vagoane care dă câteva rateuri şi acum aşteptăm că ei să producă.

Care sunt însă semnalele?

Deocamdată semnalele sunt creşteri de taxe. Nu cred deloc în reducerea TVA-ului la pâine şi o să vă spun şi de ce. Am un exemplu pe care îl stăpânesc foarte bine, în 2003 s-a redus TVA-ul la medicamente de la 19 la 9%. La medicamentele unde statul controla preţurile măsura a reuşit, la cele liberalizate ca Nurofen , Paracetamol s-a absorbit scăderea de TVA în preţ, nu s-a văzut la consumator. Raţiunea nu este ca să scadă preţul, ci ca să se ridice economia subterană la suprafaţă. Nu se va ridica economia la suprafaţă, ci se vor închide mii de producători, pentru că nu vor putea face faţă.

 Care este motivul?

Românul nu concepe să nu evazioneze statul, pentru că la noi este o cultură evazionistă. Evazionismul este evaluat la jumătate din PIB, şi atunci avem un cerc vicios. La suedezi nu mai ştiu ce taxe să dea la stat ca să investească în şcoli, infrastructură, pentru că banii se duc undeva vizibil. La noi nu se vede unde ajung banii şi deci e pe undeva de înţeles că românul nu vrea să dea bani la stat.

Noi plătim taxa claw-back, o plătim cu speranţa că banii ajung la pacient şi apoi o contestăm, dăm statul în judecată. Dacă cultura antievazionistă a românului ar exista cu adevărat ar ajunge practice la grevă fiscală, atâtea taxe şi impozite avem că de mâine nu le mai plătim, dar într-un mod organizat.

Mai avem o mare problemă. Şi acum în Bucureşti, de exemplu, dar sigur nu e singular, avem doamnele alea care flutură facturierele şi îmi oferă facturi fiscale cu ce vreau eu. Nu e deloc în regulă. E o insultă pentru toţi românii care muncesc din greu şi îşi plătesc taxele şi impozitele şi care vor mai fi cocoşaţi şi acum cu alte taxe.

Dar care ar trebui să fie măsurile propuse de Guvern?

Cu un singur tip de taxe aş fi de acord, cu contribuţiile la sănătate. Nu putem avea 10-15 milioane de scutiţi. Este imposbil ca 10 milioane de oameni să producă o sănătate normală. Am citit că taxele şi impozitele pe care statul le impune acum ar fi de 30 de ori mai mult decât trebuie să recupereze ei din cauza scăderii TVA-ului. Şi orcium producătorii care fac evaziune vor închide, iar magazinul va absorbi TVA-ul, nu va scădea preţul la pâine. Chiar dacă producătorul dă mai ieftin, loveşti practic tot în producator, şi uite aşa se închide cercul. Nu cred în această măsură şi o spun ca omul care ar vrea ca această măsură să aibă succes, pentru că pâinea e mâncarea tradiţională a românului.

Alte taxe anunţate vizează veniturile din chirii şi proprietăţile închiriate companiilor. Care credeţi că va fi efectul?

Oamenii nu vor mai declara contractele, vor declara sume mai mici. Am senzaţia că lupta împotriva evaziunii fiscale e la noi ca şi bancul cu iepuraşul, cu ai n-ai şapcă. Cota unică de 16% e una din cele mai mici din Europa, apropo de cei care o plătesc şi cei care nu o plătesc. Nefiind plătită şi necontrolată aplicarea ei, evident că nu ai cum să scoţi banii aştia. Trebuie redus neapărat CAS, e unul din cele mai mari din lume, iar CAS-ul tre să sprijine acea fracţie inoperantă din câmpul muncii, omul care e pensionar. Să aduci la lumină CAS-urile evazionate. Mmă îndoiec că fiscul nu ştie care sunt formele de evaziune fiscală.

Educaţia ar trebui să joace rolul esenţial. Însă la noi deşi există schimbări mereu rezultatele nu sunt niciodată cele scontate. Ce credeţi că ar trebui făcut?

Copiii trebuie educaţi de mici. În săptămâna aceea de “Şcoală Altfel” ar trebui duşi la fabrică să vadă cum funcţionează, că tot vorbim de reindustrializare. Du-i la Napolact să vadă ce înseamnă industria, pentru că industria aduce bani pentru comunitate, nu serviciile. Îmi pare rău, nu vreau să fiu rău, dar Clujul e un oraş care prestează servicii, de la şaorme la chirii, pentru 100.000 de studenţi. Din acest lucru vor ajunge să trăiască bine doar clujenii care sunt prinşi în această maşinărie. Nu asta asta va aduce bani Clujului. Industria, verticalizarea, multiplicarea industriei, asta va aduce bani şi locuri de muncă în Cluj. Trebuie să îi învăţăm pe copii culturile simple: cultura de reindustrializare, cultura toleranţei interetnice, cultura economică, cultura reciclării, cultura muncii. Merg în oraş şi văd o grămadă de lume pe stradă, tot felul de angajaţi care stau la cafea şi ţigară. Mă speriu, cultura muncii grele nu există. Suntem latino-balcanici, balcanici pentru că nu muncim şi latino că ne plângem tot timpul. Avem nevoie de acel naţionalism bine înţeles.

Naţionalism? Poate e un cuvânt care e greşit înţeles.

Eu îi spun „consumatorism naţionalist”. Dacă e să vorbim de educaţie simplă, nemţii, polonezii, francezii sunt nişte consumatori naţionalişti înfricoşători. Dar dacă ai alternativa să cumperi produse din România cumpără. Asta ţine de naţionalismul educat, naţionalismul “cu minte”. Eşti naţionalist cumpărând produse fabricate la tine în ţară, arătând că eşti la fel de bun ca ceilalţi.

Ar trebui să avem modele?

Italia e un exemplu. Las la o parte situaţia în care este acum, dar în ultimii 40 de ani Italia a avut peste 100 de guverne şi totuşi reprezintă a cincea putere economică a Europei. Nu le-a păsat cine conduce, iar avantajul a fost căpoliticineii nu s-au băgat în economie, partea economică a Italiei s-a dus într-o direcţie bună, au multinaţionale, industrie, turismul italian este o mare sursă de venituri. Inclusiv într-o ţară ca România nu trebuie să ne pese de ce zic politicienii, ci oamenii să îşi vadă de bussiness.

Acum 25 de ani în România a existat o revoluţie antreprenorială, 10 milioane de români au trecut din comunism în capitalism, şi pur şi simplu s-au apucat de treabă, deci se poate. Şi atunci nu era deloc capitalism, eram într-un mediu nefiscalizat. Principalul atu, nu era fiscalizare. Iar acum trebuie să reduci clar fiscalitatea. Redu dobânda la 2%, foloseşte rezerva BNR de 30 miliarde ca să stimulezi, dă doar credite în lei. S-au prins abia acum de acest lucru. Singurul lucru spre care trebuie să se orienteze România este economia, nu scandalurile politice. Presa trebuie să închidă complet robinetul scandalurilor politice.

Pe de altă parte, Japonia e un alt model de succes. Toată Japonia e construită în jurul unor fabrici, dar e drept că au alte tipuri de pieţe de desfacere. Plus că Japonia este una dintre cele mai naţionaliste economii. Ei fabrică pentru nevoile lor în primul rând, japonezii cumpără produsele lor. Dacă nu, se întâmplă că ajungi la ce mai spuneam de altfel: Europa te vrea consumator şi nu producător. Dar deja marile puteri operează cu alte concepte. Franţa, SUA, Germania, se confruntă cu un şomaj foarte, foarte mare, care afectează generaţia tânără. Ai au spus: noi plătim miliarde de euro pe ajutor de şomaj. Ce ar fi să dăm banii la marile corporaţii care au sediul social la mine în ţară, să îşi închidă fabricile pe care le au în lume şi să îşi redeschidă fabrici la mine în ţară. Le dau facilităţi, ei îmi angajează şomerii şi export în ţările unde ei produceau până acum. Şi acesta e un concept pe care Europa începe să îl gândească altfel, pentru că şomajul este foarte mare 15-20%.

România trebuie să se ocupe de economie

„Trei luni a fost linişte între palate şi deja a avut impact asupra economiei, văd şi cei care monitorizează ratingul de ţară. Cum sunt din nou probleme, iar se vede şi inflaţia a crescut.

Dar inflaţia creşte şi pentru că agenţii economici nu reuşesc să scape de acest principiu că mai bine vând mai puţin şi scump, că oricum sunt puţini cei care cumpără. Eu îi zic „logica şoferului de taxi”. De ce aveţi voi în Cluj cele mai mari tarife de taxi 1, 99lei, i-am mai întrebat pe taximetrişti? Că şi aşa sunt puţini cei care ne utilizează. Aşa că le-am zis că de ce nu pun un tarif de 1, 20 lei să vadă câţi clienţi o să aibă, că e ca şi biletul de autobuz. E acel conflict între valoare şi volum. Decât să vinzi mult şi ieftin, care e un efort, mai bine faci invers, şi asta e cutuma de care nu scapă nici un agent econmic în România, că e mare şi educat sau mic. Şi automat inflaţia scapă de sub control, consumatorul se contractă şi mai tare, iar acel indice de încrede al consumatorului scade şi el.

Văd aceste lucruri nu neapărat ca manager de companie ci mă preocupă. Fac parte din „generaţia decreţeiilor” care e la putere şi cred avem o responsabilitate fiind şi cei mai mulţi şi având jumate de viaţă în comunism şi jumătate în capitalism. Trebuie să ne preocupe şi ce lăsăm în urma noastră.


Publicitate

Postaţi un comentariu