Pamukkale, a opta minune a lumii

O vizită de cateva ore la Pamukkale și Hierapolis este obligatorie pentru oricine vizitează zona Kuşadasi din Turcia. Ruinele impunătorului oraș și extraordinarele formațiuni calcaroase vor contura amintiri greu de egalat, chiar și celor mai superficiali călători.

Hierapolis a fost un oraș antic, ale cărui ruine încă impresionează, dar ce îl face deosebit de toate celelalte orașe antice este locul unde a fost înălțat – exact deasupra celebrelor terase de calcar acoperite de apă termală de la Pamukkale.

Hierapolis însemna în greaca veche „oraş sfânt”, iar despre Pamukkale turcii spun că e a opta minune a lumii. Din combinaţia celor două obiective s-a născut una dintre cele mai populare destinaţii turistice din lume.

hierapolis-anfi-theatre_06

Orașul-stațiune Kușadasi este un loc ideal de unde să pleci într-o excursie de o zi la Pamukkale. Distanța de circa 200 de kilometri se parcurge cam în trei ore, ceea ce înseamnă șase ore pe drum, dus-întors. Pentru vizitarea obiectivelor alocați trei-patru ore, altfel riscați să nu descoperiți „geniul locului”, ci doar o puzderie de turiști făcând fotografii.

Dacă nu sunteți cu mașina personală, există numeroase agenții de turism care oferă această excursie sau puteți apela la un rent-a-car. Se poate ajunge însă și cu autocare care pleacă la ore fixe din stațiune, dar pentru acest lucru interesați-vă înainte la centrul de informații turistice din orașul.

Ca să ajungi la acest obiectiv „2 în 1”, străbați Turcia în cele mai profunde cotloane. Livezi aride de măslini, altele cu portocali, smochini sau peri se perindă pe la geamul mașinii, treci prin orașe modeste și sate ale căror gospodării alandala aduc mult cu ale noastre.

Mai vezi femei ascunse în văluri, căruțe și tractoare care trec nepăsătoare pe mijlocul șoselei. Minunea albă din burta muntelui, numită „Castelul de Bumbac” (Pamukkale) se ivește brusc. Șoseaua trece la un moment dat chiar prin față, lăsându-i cu gura căscată pe nou veniți, și apoi dispare, ca o nălucă, pentru că intrarea se face cumva din spate, pe creasta dealului.

Castelul de Bumbac

Castelul de Bumbac

Înainte ca minunea naturală să fie declarat monument UNESCO, turiștii mergeau cu mașinile până pe terasele de calcar. Acum, șiruri nesfârșite de autocare din toate colțurile lumii stau aliniate în vasta parcare a obiectivului încă din luna aprilie, când sezonul turistic abia se dezmorțește. După ce treci de intrarea bine gestionata, ca să poate face față miilor de plătitori de bilete, începi să întelegi și ce atrage atât de irezistibil roiurile de turiști.

Străzile antice pe care se circulă și acum sunt vegheate de ziduri și coloane care nu și-au pierdut nimic din măreție. Jgheaburile de piatră care transportau apa termală pentru sofisticații locuitori ai Hierapolisului – frigieni, greci romani și, mai apoi, bizantini – se zăresc, intacte, de-a lungul vechiului oraș.

Nenumărate obiective pot fi văzute și tot atâtea povești pot fi spuse de-a lungul drumului prin Hierapolis. Agora, ruinele Teatrului Roman, Poarta lui Domițian sau Necropola sunt doar câteva dintre acestea.

Theatre_in_Hierapolis_5

Dar toate acestea sunt doar un aperitiv pentru atracția principală, o minune geologică a lumii, care se odihnește în jos de orașul antic – terasele de calcar, netezite în valuri de apa termală, se întind pe 2.700 de metri și pe o înălțime de 600 de metri. Ele sunt chiar în „buza” orașului antic.

Apa caldă izvorâtă din măruntaiele muntelui, bogată în calciu și alte minerale a atras încă din vremea grecilor și romanilor oameni dornici sa își tămăduiască bolile. În perioada romană mii de cetățeni ai imperiului veneau aici la băi. La capătul uneia dintre poteci se află, adăpostită de palmieri și multe tăblițe indicatoare, „Bazinul Cleopatrei”, o piscină naturală ca în povești, în care se spune că însăși regina se scălda adesea, ca să își păstreze tinerețea.

hierapolis

Lumea s-a mai democratizat între timp, iar acum oricine e dispus să plătească 16 euro se poate bălăci printre palmieri și coloane antice, chiar și grupurile de turiști ruși, care își grohăie sonor mulțumirea în apa termală.

„Castelul de Bumbac” e și mai uimitor văzut de aproape. Straturile de calcar revărsate din munte, ca o cascadă împietrită, combinate cu apele calde, au dat naștere unui peisaj unic în lume. Poți să îți faci poze cu care vei înnebuni toate reţelele sociale – obicei care pare a fi noul obiectiv al turismului de masă -,  dar mai bine îți scufunzi pentru câteva momente picioarele într-un izvoraș, sau faci o plimbare coborând, rând pe rând, pe terasele cu apă joasă.

Pamukkale2


Publicitate

Postaţi un comentariu