Mănăstirea Franciscană din Cluj-Napoca, restaurată

Curtea interioară a Mănăstirii Franciscane

Mănăstirea Franciscană din Cluj-Napoca a fost restaurată în ultimul an, iar lucrările se apropie de final. Cu o istorie de peste 900 de ani, mănăstirea reprezintă unul dintre reperele culturale, religioase şi arhitectonice ale municipiului Cluj-Napoca. Cu o valoare estimată la 10 milioane de euro, refacerea lăcaşului de cult beneficiază de expertiza mai multor specialişti de marcă, de la ingineri, biologi, arheologi până la arhitecţi, chimişti şi restauratori.

Proiectul de restaurare reabilitare şi reamenajare a Mănăstirii Franciscane din Cluj este realizat de Arh Service Guttmann & Comp SNC şi Retro Studio SRL. Din cauza degradărilor şi întreţinerii precare a spaţiului în ultimul secol, măsurile tehnice au vizat atât structura de rezistenţă, cât şi finisajele. Până în prezent s-au realizat studiile preliminare de istorie a artei, cercetarea de parament, săpăturile arheologice, studiile geologice, componente artistice de piatră, pictură murală, vitralii, expertiza structurală şi proiectul la nivel de studiu de fezabilitate, în ceea ce priveşte refuncţionalizarea, punerea în valoare a elementelor evolutive arhitectonice, consolidarea şi noul concept pentru dotarea cu instalaţii de apă-canal, termice, instalaţii electrice şi de joasă tensiune. Aceste lucrări au fost începute la sfârşitul anului 2012 şi sunt programate să se termine la sfârşitul anului 2013.

Mănăstire cu muzeu

„Ineditul proiectului de restaurare este dat de reconvertirea funcţiunii ansamblului architectural, creându-se o simbioză între valorile culturale şi mănăstirea propriu-zisă. Datorită faptului că numărul de călugări este restrâns, surplusul de spaţiu va găzdui un mic muzeu al Ordinului Franciscan. De asemenea, va fi creat un Studio Artistic, care se doreşte un spaţiu polivalent pentru artă şi arhitectură, incluzând spaţii pentru pedagogia muzeală şi ateliere de conservare-restaurare”, a declarat arhitectul Guttmann Szabolcs, preşedinte Ordinului Arhitecților din România, filiala Transilvania.

Specialiştii susţin că, datorită multiplelor straturi construite de-a lungul vremii în subsolul mănăstirii, acesta va deveni un spaţiu ideal pentru prezentarea vestigiilor arheologice, de la perioada romană până în Evul Mediu şi perioada barocă.

„Materialele speciale de restaurare furnizate de compania noastră au reprezentat reale soluţii pentru restaurarea în cauză. Produsele pe bază de var hidraulic natural s-au folosit la o serie de intervenţii deosebit de importante: injectare, matare fisuri şi crăpături structurale, finisare a suprafeţelor zidăriei, asigurându-se o compatibilitate ridicată cu materialele istorice originale”, a declarat Cezar Margine, responsabil  marketing Tasullo, companie care a asigurat materialele de construcţie. De altfel materialele produse de această companie au fost folosite datorită calităţilor specifice la importante lucrări de restaurare la Arena din Verona, Piaţa Sfântul Petru din Vatican, Colosseumul roman sau clădirea Universității Oxford din Marea Britanie.

„Straturi” de istorie

Istoricul mănăstirii din Piaţa Muzeului începe în secolul al XI-lea, când pe acest loc a fost ridicată o biserică romano-catolică, distrusă însă în întregime de către tătari în 1241, anul marii invazii. În locul ei s-a construit actuala biserică, în perioada 1260-1290, în stil romanic târziu. Călugării dominicani au lărgit biserica în secolul al XV-lea, folosind elemente gotice şi au ridicat o mănăstire, cu sprijinul guvernatorului Ioan (Iancu) de Hunedoara. Alungarea catolicilor de către protestanţi în 1556 a coincis cu schimbarea funcţiunii mănăstirii, în şcoală protestantă și, parţial, locuinţa reginei Ungariei în exil, Izabella.

Odată cu instaurarea dominaţiei Habsburgice, mănăstirea a revenit cultului romano-catolic şi a fost folosită de iezuiţi, până când aceştia au finalizat construcţia propriei biserici şi a colegiului Convictus Nobilium. Biserica a fost cedată franciscanilor în 1725, iar câţiva ani mai târziu aceştia au început o restaurare a monumentului prin care au fost reboltite interioarele în stil baroc şi construit turnul monumental de pe faţada vestică. Mănăstirea era cunoscută şi pentru vestita sa bibliotecă, iar în prima parte a secolului al XX-lea ca sediu al tipografiei “Sfântul Bonaventura”. La începutul secolului al XX-lea a fost restaurată într-o formulă neo-gotică. În perioada comunistă, clădirea a adăpostit Liceul de Muzică „Sigismund Toduţă”, iar din 1990 biserica a redevenit mănăstire.


Publicitate

Postaţi un comentariu