Invitaţie la un zâmbet de copil al nimănui

O mână de oameni cu aplecare spre necazurile altor oameni, mai ales copii. Asociaţia clujeană Alfa Grup şi casa de copii Maria Gabriel organizează evenimentul caritabil „Licitaţia ART FOR BROKEN HEART”, în 26 iunie, de la ora 19, 00, în Parcul Central, sala Cazinoului.

„În jurul nostru plâng multe inimi frânte ale copiilor orfani ce-şi duc viaţa în Centrele de Plasament sau Casele de tip Familial din Cluj-Napoca. Suntem siguri că suferinţa lor te sensibilizează. Dar nu este de ajuns să simţi compasiune pentru ei. Ei au nevoie ca tu să acţionezi: banii tăi pot susţine meditaţiile unui copil pentru a reuşi în viaţă, banii tăi pot încuraja un copil să-şi valorifice talentele artistice, banii tăi pot susţine achiziţia unor pamperşi speciali pentru cei cu dizabilităţi, banii tăi îi pot face să zâmbească din nou pe aceşti copilaşi încercaţi. Te aşteptăm cu drag să achiziţionezi un tablou sau un alt obiect de artă creat de artişti ai Clujului, studenţi sau chiar copii talentaţi. Toţi banii strânsi vor fi folosiţi pentru acoperirea nevoilor acestor copii. Tot aici îi vei putea cunoaşte pe o parte din ei, precum şi proiectele derulate de asociaţie în sprijinul copiilor abandonaţi, proiecte în care te poţi implica şi tu”, se arată într-o invitaţie a organizatorilor licitaţiei caritabile.

Directorul executiv al Asociaţiei Alfa Grup, Adela Baghiu, ne oferă mai multe detalii:

 

Rep: Cine este Alfa Grup şi cu ce se ocupă?

 

Adela Baghiu: Asociaţia e deschisă anul trecut, în mai. Membrii fondatori lucrează în domeniu de mai mulţi ani. Cam toate proiectele noastre sunt adresate copiilor. Am început în Dragu, Sălaj, acolo e o comunitate de romi, se fac cursuri cu ei, li se duce hrană. Acesta e un prim proiect al nostru, iar aici pe Cluj, împreună cu colegele mele, avem două proiecte mai mari şi planuri pentru altele. Unul dintre ele se adresează copiilor abandonaţi în spitale, copii abandonaţi la Pediatrie IV, secţia de distrofici. Acolo sunt copii mici, majoritatea de doi ani, mare parte dintre ei mici, mici, abandonaţi, cu probleme grave de sănătate, majoritatea cu probleme pe digestiv. Acolo colega mea Alina, care s-a implicat foarte mult, a reuşit să formeze o echipă de 12 voluntare care vizitează permanent copiii, îi iau în braţe, sunt îmbrăcaţi, se joacă cu ei. Prin sponsorii noştri am demarat lucrările să le facem un parc, că ei nu aveau unde să iasă afară. Sunt copilaşi la doi ani care nu ştiau să stea în fund, copilaşi care respingeau atingerile şi se credea că sunt autişti, dar respingeau atingerile pentru că au fost abandonaţi şi n-au fost obişnuiţi cu atingerile. Acum, copiii abia aşteaptă vizitele. Simţim că am ajutat, dar mai e mult…

Un alt proiect, care e şi de mai mare amploare şi care ne solicită şi mai mult, inclusiv cu resurse, e cel cu copilaşii din centrele de plasament. Am pornit de la a încerca să le găsim familii de suflet, care nu neapărat să-i înfieze, pentru că sunt şi copii mari, pe care nimeni nu-i mai înfiază. În momentul de faţă avem 12 copii, care sunt frecvent scoşi în familie. Sunt luaţi în weekenduri în familie –avem, de exemplu, trei fraţi, care sunt duşi la ţară tot în al doilea week-end. S-au schimbat foarte mult, se schimbă motivaţia lor. Copiilor din centrul de plasament nu le lipsesc lucruri materiale, nu le lipseşte mâncarea, nu le lipsesc hainele; le lipseşte foarte mult afectivitatea. Oricât de mult s-ar strădui cei din centre –şi sunt acolo oameni foarte dedicaţi-, e greu să reuşeşti în fiecare zi să vorbeşti cu ei, să te ocupi de ei. E greu şi când ai unul sau doi copii ai tăi. Le lipseşte inclusiv ideea de familie, sentimentul că aparţin de cineva. Deci, sunt care-s scoşi individual în familii, sunt care-s scoşi de către adulţi în oraş sau pe care noi îi scoatem foarte des în grup, cel puţin o dată pe săptămână. Îi scoatem la pizza, la film, la diferite petreceri în aer liber. Avem un grup de tătici care săptămânal scot băieţii la fotbal, la bowling, deja s-a creat aşa o relaţie frumoasă între ei, şi-au dat drumul copiii. Apoi îi ajutăm individual. Sunt copii talentaţi la muzică. Am vorbit cu profesor de canto, sunt copii care vor să facă un instrument, am vorbit să facă pian, chitară. Toate aceste lucruri le acoperim în momentul de faţă prin sponsori, încercăm să găsim familii dornice să susţină un copil, mai mulţi copii etc. Avem de exemplu la unul dintre centrele de plasament, case de tip familial, persoane cu handicap, copii, chiar şi adulţi, mulţi în scaune cu rotile, mintea lor e la maximum cinci ani. Pentru ei cea mai mare nevoie în momentul de faţă a fost să-i ajutăm cu ceva să se distreze afară, le-am făcut rost de maşinuţe, de trambuline de sărit, scutece –care le sunt asigurate într-o anumită măsură de stat. Tot acolo, copiii reacţionează foarte bine la petreceri gen scamator, cu chitare. Avem copii pe care-i susţinem cu meditaţii, care dau bacalaureatul sau care termină clasa a 8-a şi au admitere. Nevoile-s mari, dar cea mai mare e nevoia de socializare.

 

Rep: Cum poate fi rezolvată această nevoie pe termen mai lung?

 

AB: Încercăm să găsim familii de suflet care sunt dispuse să meargă pe termen lung cu un copil; ne gândim că o familie de suflet o să-l ajute şi în momentul în care trebuie să iasă din sistem şi să-şi ia viaţa în mâini. Au fost cazuri fericite de copii care au avut pe cineva care s-a legat de ei şi copiii aceia au avut o şansă în viaţă. Sunt copii cu bursă de merit, sunt centre în care sunt nu ştiu câţi studenţi.

 

Rep: În aceste zile pregătiţi un eveniment prin care vreţi să-i ajutaţi pe aceşti copii…

 

AB: Evenimentul e pe 26 iunie, la ora 19.00, în clădirea Cazinoului din Parcul Central. E organizat împreună cu o casă de tip familial, Maria Gabriel. Acolo sunt nişte fete foarte talentate, fac nişte lucruri minunate, poşete din reviste, din hârtie împletită, lucrează în arta decupajului, pictează, tot felul de activităţi de genul acesta. Împreună cu ele facem o licitaţie de obiecte de artă, pornind de la tablouri. Avem 40 de tablouri donate, atât de pictori deja consacraţi, cât şi de studenţi, elevi. Avem nişte lucrări extrem de frumoase, pictură, gravură, toate tehnicile. Vor fi licitate inclusiv obiecte făcute de fetele din centrul Maria Gabriel; ele fac inclusiv bijuterii de argint cu pietre Swarovski, vor fi licitate nişte poşete drăguţe făcute de ele şi fetele vor veni şi vor lucra direct la eveniment. Va fi şi un concert susţinut de copii.

 

Rep: Ce vă aşteptaţi să obţineţi şi pentru ce?

 

AB: Nu îndrăznim să avem aşteptări, dar sperăm undeva la 20.000 de lei. Cu banii obţinuţi vrem să acoperim o parte din excursiile de care au nevoie, să organizăm drumeţii în vara aceasta.

 

Rep: Pentru câţi copii?

 

AB: Undeva de ordinul zecilor, depinde de bani. Vrem sigur să-i scoatem pe cei de la Pinocchio, unde sunt în jur de 20 de copii, inclusiv pe cei de la case familiale, care şi ei sunt deplasabili, chiar dacă în cărucioare. Dacă reuşim să adunăm mai mulţi bani, vor fi şi mai mulţi copii care vor pleca în vara aceasta în excursii. Pe de altă parte, încercăm să obţinem şi sponsorizări directe pentru excursii.

 

Rep: Cum reacţionează oamenii, potenţialii sponsori?

 

AB: De când lucrez în acest domeniu, ce m-a surprins foarte tare e că întâlneşti foarte mulţi oameni care vor să facă bine. Din păcate, mulţi sunt speriaţi, pentru că s-au întâmplat atât de multe prostii în domeniul acesta, strângându-se bani pentru ceva şi folosindu-se pentru altceva. Dar pe măsură ce lumea ne cunoaşte prinde încredere. Chiar credem că se poate face bine. Pot să vă zic că multe lucruri le-am făcut fără nici un ban şi au ieşit lucruri şi s-au întâmplat lucruri şi au venit banii. Acum am aplicat inclusiv pentru fonduri europene. Ce ne bucură cel mai tare e faptul că vedem rezultate. Simt că în momentul de faţă tot ce am făcut până acum a fost ca să pot să fac lucrul acesta, să pot să mă ocup de astfel de copii. Mă împlineşte, îmi place.