Iisus, aşteptat la sfârşitul lumii de la Cluj

Unul dintre cele mai resimţite sfârşituri ale lumii urma să pornească de la Cluj

Aici România, 21.12.2012, ora 13.11. A fost sfârşitul lumii! Cam aşa ar fi urmat să sune probabil un mesaj radiofonic care anunţa ora exactă a sfârşitului lumii pe care am cunoscut-o până acum. Acela a fost sfârşitul lumii de anul trecut. Dar şi în anul în curs, 2013, lumea are un sfârşit anunţat, la fel cum, mai izolat sau la scară planetară, cam în fiecare an este pe undeva în lume câte un sfârşit propovăduit.

”Sfârşitul lumii” din 2013 ar urma să fie cauzat de cometa ISON, care va fi foarte apropiată de Soare în noiembrie sau decembrie acest an. Dar şi de o profeţie a lui Nostradamus, care anunţa că sfârşitul va fi atunci când pe cer vor fi doi sori, cometa ISON fiind asimilată în acest caz unui al doilea Soare. Nostradamus a prezis ca papa care îl va înlocui pe Benedict XVI va “fugi din Roma” în decembrie, când cerul va avea doi sori. Acesta lucru este legat de zvonurile anterioare ca Papa Francis, cel de-al 266 şi cel din prezent papă al Biserici Catolice, va fi ultimul papă numit.

Regele s-a mutat la Cluj să-l aştepte pe Iisus

21.12.2012 şi data din 2013 nu sunt singurele în care era aşteptat sfârşitul lumii. Au existat în istorie multe asemenea date, iar câteva dintre ele au avut legătură directă cu Clujul. Una dintre aceste date este chiar foarte spectaculoasă: în 1570, în biserica din centrul Clujului, era aşteptată a doua venire a lui Cristos.

Istoricul Tudor Sălăgean, directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj, spune că inclusiv regele Ioan Sigismund s-a stabilit la Cluj în acel an: „În 1570 era aşteptată a doua venire a lui Iisus Cristos aici, la Cluj. Francisc David, clujeanul nostru, a profeţit în 1568 că în 1570 va avea loc la Cluj, în biserica din centrul oraşului, a doua venire a Mântuitorului. Practic, tot o apocalipsă, o judecată din urmă. Şi predicţia aceasta a avut ecou, în sensul că s-a mutat la Cluj regele Ioan Sigismund în persoană şi au venit savanţi şi credincioşi reformaţi din toată Europa Centrală şi au aşteptat tot anul 1570 a doua venire. Şi după ce nu s-a mai întâmplat, în 1571, Francisc David a ţinut faimoasa predică prin care îi refuza lui Iisus Cristos orice rol divin şi de acolo s-a născut unitarianismul radical, care e caracteristic Clujului”.

Tot legată de zonă este şi o altă predicţie, care anunţa sfârşitul lumii abia în 2694. „Pentru Transilvania avem prognoza lui Johann Heinrich Alstedius, care în 1627 a prognozat că sfârşitul lumii va avea loc în 2694, dar ultima mie de ani de ani înainte de sfârşitul lumii ar fi urmat să înceapă în 1694 şi a avut un ecou destul de mare această predicţie, în sensul că din 1694 avem prima informaţie despre un sas transilvănean care a emigrat în America chiar ca urmare a acestei predicţii. Pentru că  vroia să trăiască într-un mediu curat şi în care să poată avea şanse sporite de a obţine mântuirea”, povesteşte Tudor Sălăgean.

Alstedius era profesor la Colegiul academic din Alba Iulia, era un foarte mare savant, cel mai mare specialist în Biblie din secolele 17-19. El a publicat o carte în 1627, cu doi ani înainte de e veni în Transilvania, dar scrierile sale au avut rezonanţă mai târziu. Alstedius a murit în 1638 şi în 1642 s-a constatat că el prognozase izbucnirea războiului civil şi a revoluţiei engleze. Aşa a ajuns să-i fie traduse scrierile şi să-i devină celebre. Peste timp, sasul Johann Kelp i-a devenit adept şi a decis să plece în America, unde să aştepte sfârşitul lumii, anunţat de Alstedius.

Sfârşituri fără sfârşit

În istorie au existat multe asemenea momente care se anunţau fatidice pentru omenire. Tudor Sălăgean trece în revistă câteva dintre ele: „Una dintre cele mai recente predicţii care a creat o vâlvă mondială a fost în 1899, când se aştepta impactul Pământului cu o cometă, pe 1 noiembrie. Această predicţie fusese făcută de un foarte mare geolog şi om de ştiinţă din epocă, Rudolf Phalb, şi avem menţiuni de pe întreg mapamondul legat de temerea foarte intensă care a fost resimţită în societate în legătură cu momentul respectiv. Mai demult au fost temeri legate de anul 1000, apoi legate de anul 1033, când se împlineau 1000 de ani de la crucificarea Mântuitorului. Există şi din Evul mediu mărturii că aceste momente au fost primite cu destul de multă emoţie, dar nu avem chiar foarte multe detalii din perioada respectivă”.

Tudor Sălăgean spune că, potrivit consemnărilor istorice, n-au fost făcute pregătiri speciale pentru anunţatele sfârşituri, însă a existat o stare de emoţie puternică în rândul populaţiei. A fost suspendată activitatea unor şcoli, oamenii nu mai mergeau la serviciu, unele instituţii şi-au oprit activitatea: „Probabil că spaima aceasta de finaluri apocaliptice face parte din condiţia umană şi au fost multe momente de-a lungul istoriei în care au fost resimţite asemenea temeri. Acum probabil se crede că predicţiile mayaşe sunt mult mai intens receptate decât cele anterioare, dar întotdeauna predicţiile de acest gen legate de apocalipsă sau sfârşitul lumii au fost foarte intens receptate şi au creat probleme serioase în epocile respective”.

O apocalipsă mai specială

Predicţiile privind Judecata de apoi apar regulat. De-a lungul timpului, nenumărate surse, de la OZN-uri până la culte evanghelice, au indicat zilele în care lumea ar fi trebuit să se sfârşească. Cu toate acestea, apocalipsa maiaşă se deosebeşte de toate celelalte. Apocalipsa maiaşă este una de tip „democrat”, susţin experţii în studierea religiilor. Majoritatea grupurilor apocaliptice s-au grupat în jurul unui lider care spunea predici şi susţinea că are inspiraţie divină. În schimb, convingerea că lumea se va sfârşi pe 21 decembrie 2012 a apărut absolut online. Experţii susţin că este vorba de un fenomen aproape evolutiv în care doar o parte dintre ideile cu privire la apocalipsă au supravieţuit, în timp ce altele nu au fost acceptate. Cu toate acestea, cercetătorii susţin că actualele predicţii referitoare la Apocalipsa sunt similare cu versiunile precedente care presupuneau că lumea va intra într-un declin major şi nu va mai putea fi salvată. Ideile legate de apocalipsă sunt vechii de mii de ani. În civilizaţia europeană ele au rădăcini în Persia. Religia persană, numită zoroastrism, includea credinţe legate de luptele dintre puterile binelui şi cele ale răului, războaie ce ar fi trebuit să culmineze cu sfârşitul lumii. În primul mileniu, apocalipsele ratate au apărut cu regularitate, mai ales la sfârşit de secol.

În era modernă, mulţi dintre profeţi au continuat să predice versiuni actualizate ale apocalipsei creştine, caracterizată prin judecata de apoi. Un exemplu proeminent este cel al lui Harold Camping, predicatorul de la radio, care a captat atenţia americanilor în 2011 când a amplasat un panou prin care avertiza că sfârşitul lumii va avea loc pe 21 mai a aceluiaşi an.

Alţii au combinat fascinaţia culturală vestică cu ideile creştine. Un exemplu proeminent a fost cel al lui Dorothy Martin, o casnică din Chicago care, în 1954, susţinea că în ziua de 21 decembrie va avea loc un potop din care doar adevăraţii credincioşi vor fi salvaţi de către OZN-uri.

Miturile legate de acest eveniment sunt similare cu cele ale lui Dorothy Martin, în sensul că nu văd sfârşitul lumii din punct de vedere biblic. Cei care cred în această apocalipsa sunt inspiraţi de calendarul maiaş care se bazează pe un ciclu de 144.000 de ani numit b’ak’tun.

Ziua de 21 decembrie 2012 reprezintă sfârşitul celui de-al 13-lea b’ak’tuns, dată ce ar fi putut fi considerată, de către maiaşi, drept un ciclu complet de creare. Cu toate acestea, din partea maiaşilor, nu au existat predicţii apocaliptice asociate cu acea zi.

Lorenzo DiTommaso, profesor la Universitatea Concordia din Montreal, explică de ce acest fenomen nu se aseamănă cu un altul. „Cei care cred că apocalipsa va veni anul acesta sunt motivaţi de o lipsă de satisfacţie legată de ceea ce se întâmplă în lume şi de senzaţia că problemele nu mai pot fi remediate de inteligenţa umană”, susţine DiTommaso. (descoperă.ro, sursa: Live Science)

 


Publicitate

Postaţi un comentariu