Fumatul în școli, un fenomen dificil de combătut

De ce fumează elevii? Evident: de filtru” este o glumă care circulă pe internet, în special pe forumurile care au ca subiect fumatul. Replica vine din partea elevilor, unii dintre aceștia făcând parte din ciclul gimnazial. Mulți elevii recunosc pe aceste forumuri, unde nu trebuie să își dea numele real, că au început să fumeze cu mult timp înainte de a ajunge liceeni, deși conștientizează faptul că acest obicei nu este unul sănătos. Conform mărturiilor mascate de nickname-uri haioase, principalele cauze pentru care școlarii încep să fumeze este anturajul din care fac parte sau curiozitate. Chiar dacă în incinta școlii și în curtea unității de învățământ fumatul este interzis, elevii găsesc mereu locuri „alternative” pentru a-și satisface „pofta de țigară”. Fie fumează în fața școlii, fie în imediata apropiere a școlii, fie în anumite localuri unde petrec mai mult decât 10 minute cât ține pauza. Nu este de negligat nici deja celebrul fumat în toaletă, care este destul de dificil de combătut.

Acest obicei este de departe unul specific elevilor rebeli, mulți dintre cei care încep să fumeze, fiind elevi silitori, cu note bune, conștienți de pericolele la care se supun. Profesorii dau vin pe părinți pentru că le oferă elevilor un exemplu negativ acasă, părinții dau vina pe profesori pentru că nu îi „păzesc” suficient de bine la școală de fumul nociv. La mijloc sunt elevii care, la rândul lor și-ar dori să fie lăsați în pace, pentru că ești sunt convinși că știu ce au de făcut.Nu cred că este vina părinților. Eu una m-am apucat de fumat din simplă curiozitate în clasa a șaptea, fiind conștientă de faptul că nu e bine și că îmi face rău. Unii se apucă de fumat și din cauza anturajului. Sunt multe cauze și nu trebuie să învinovățim părinții pentru greșelile noastre”, scrie o elevă pe un forum dedicat fumatului.

Nu ar mai fi cool dacă ar fi permis

Acesta nu mai este un subiect tabu în zilele noastre. Dacă mergeți în orice clasă, jumătate dintre elevi fumează. Unii recunosc, alții nu. În pauze, acest lucru se vede clar. Fumătorii abia așteaptă pauza pentru a se întâlni cu ceilalți fumptori din alte clase și pentru a fuma măcar o țigară. Dacă se strâng mai mulți, cred că se consideră mai puternici și cred că nu are nimeni ce să le facă. Și cam așa și este. Pofesorii deja știu locurile respective, dar trec pe lângă, de multe ori cu indiferență. Să duci 20 de persoane, de exemplu, la direcțiune e prea de tot. Și eu am fumat. Cred cu dacă acest obicei nu ar mai fi interzis, nu ar mai fi la fel de cool și mai multă lume s-ar opri din fumat. Poate că ar testa, dar nu s-ar apuca serios. Ce nu e interzis, nu e la fel de tentant”, este de părere o elevă de liceu. „Părerea mea este că nu ar trebui să se fumeze în școală. Eu m-am lăsat destul de recent și culmea, după ce m-am lăsat eu s-a desființat fumoarul din cadrul școlii. Cred că era singurul fumoar legal din Cluj. Decizia de desființare e una bună. Sunt mulți copii care nu sunt fumători, dar însoțindu-i mereu pe colegii lor la țigară, până la urmă vor ceda tentații. Gașca îi determină să devină fumători, în mod indirect. Noi nu putem ieși din curtea școlii până la ora 13:00, ceea ce însemna că trebuia să ne cumpărăm țigările înainte de a merge la școală. Eu m-am lăsat pur și simplu. Am înțeles că nu e un obicei sănătos, că e o dependență care nu îmi duce nimic bun. Nu vreau să fiu sclava unui lucru material. Vreau să am libertate”, a spus o elevă a Colegiul Național Pedagogic „Gheorghe Lazăr”.

IMG_3462

Eu sunt în clasa a șasea. Mai bine de jumătate din colegii mei fumează. Stâng bani în pauză pentru țigări. Sunt o gașcă destul de mare. Ei i-aș spune, știu exact unde fumează. Au un loc secret, dar le-am promis dobitocilor că nu spun nimic. Am încercat și eu să fmez, dar nu îmi place. Îmi miros toate hainele. Colegul de bancă fumează. Cred că destul d emult. Îl simt când vine dimineața la școală. Mă deranjează mirosul. I-am tot spus să nu mai fumeze, dar el zice că nu miroase”, a spus un elev.

În fiecare unitate de învățământ gimnazială sau liceală sau în imediata apropiere, există un loc „oficial” pentru fumat, dar asupra căruia plutește un nor mare de fum și nepăsare. „Decât să iasă să fumeze în afara școlii, să îi calce vreo mașină sau să pățească ceva, mai bine stau în curte. Oricum ei fumează, fie că îi urmărim sau nu. Dacă ne transformăm în sperietori, ei vor găsi alte metode prin care să fumeze în timpul cursurilor. Nicicum nu e bine. Dacă le spui la oră că nu e bine, nu sunt atenți, dacă le interzici, tocmai din această cauză vor fuma mai mult. Încercăm să îi facem să conștientizeze singuri că nu e bine ce fac, iar schimbarea să pornească de la ei”, este de părere un cadru didactic.

Elevii nu au vicii, au cedat tentației

Directorul Colegiului Național „Emil Racoviță”, Constantin Corega, este indignat de faptul că magazinele din jurul școlii vând țigări și mai ales că acestea ajung, în cea mai mare parte la elevi. „Dacă cineva ar dori într-adevăr să ajute elevul ar aplica cu seriozitate legile și nu le-ar mai permite comercianților din jurul unităților de învățământ să vândă țigări și mai ales elevilor. Toate magazinele din preajma școlii vând țigări. În cazul acesta nu are trebui sancționcționat elevul, ci patronul magazinului respectiv”, crede acesta.

Eu m-am lăsat de fumat. Și elevii se lasă, așa încet. Eu fiind profesor de fizică mereu spun că orice fenomen este diferit în funcție de cel care îl privește. Elevii au un consiliul lor, dezbat în cadrul acestuia problemele legate de fumat, au acțiuni împotriva fumatului. Din păcate însă, școala nu este singurul loc în care elevii încep să fumeze. Ei petrec aici în medie șase ore, adică 20 % din timpul unei săptămâni. Sunt alte locuri în care tentația este mult mai mare și în care tinerii își petrec o bună pare din timpul liber. Școala nu poate face prea multe lucruri: sunt campanii de prevenire, discutăm cu părinții, dăm sancțiuni conform regulamentului atunci când e cazul. Profesorii trebuie să fie un exemplu pentru elevi și să nu fumeze de față cu elevii. În cadrul instituției avem un spațiu amenajat pentru profesorii fumători, dar acesta este departe de ochii elevilor. Conform regulamentului, fumatul este interzis în cadrul școlii. Profesorii și elevii de serviciu au datoria de a consemna cazurile pe care le întâlnesc în timpul programului lor. Persoanele care fumează vor fi sancționate. De asemenea, se discută cu elevii respectivi de față cu părinții. Psihologul școlar nu se poate ocupa de toți cei 1000 de elevi, de exemplu, dar cu siguranță subiectul este dezbătut și în cadrul cabinetului său. Nu putem spune că elevii noștri au vicii. Putem spune mai degrabă că avem copii care au cedat tentației. Aceștia sunt preocupați de învățat, participă la competiții, au rezultate foarte bune la învățătură. Fumatul nu reprezintă o prioritate, nu e o preocupare atât de evidentă în rândul elevilor noștri”, a spus pentru Transilvania Reporter, Constantin Corega.

Reprezentanții Liceului Gheorghe Șincai susțin că se confruntă, de asemena cu această problemă, dar nu s-au înregistrat cazuri excepționale, iar situația nu a ieșit de sub control. Conform regulamentului, fumatul este interzis în cadrul unității, iar elevii de aici sunt mai feriți de tentații, întrucât în jurul unității școlare nu există magazine sau chioșcuri care să comercializeze tutun. Cei care sunt prinși sunt sancționați. Întâi primesc o mustrare verbală, apoi o mustrare scrisă, după care li se scade nota la purtare. Se organizează anual acțiuni de prevenție în colaborare cu asociațiie de specialitate din oraș. Fiecare diriginte alocă un anumit timp acestui subiect.

IMG_3459

Nu se întâmplă să vină elevii să îmi ceară sfaturi pentru a se lăsa de fumat. Nu ajung până acolo, să simtă că sunt dependenți. Eu îi tot întreb dacă au încercat vreodată să se lase. Ei spun că e prea târziu. Probabil nu au voință suficientă sau nivel de drog ajunge deja la o anumită concentrație, pentru că sunt unii care fumează de mici și simt că le cere corpul. Mă deranjează și mă doare când îi văd atât de tineri și inconștienți. Mă simt legată de mâini de parcă, mă simt neajutorată și singură în lupta pentru acest viciu care s-a răspânit atât de tare în lumea lor, în școli, dar nu numai, și după masa fumează, în timpul liber. Când se întâlnesc, pentru o parte din ei e ceva normal. Nu pot să generalizez, dar e o distracție care a prins foarte bine și se transformă, dacă nu e deja, în ceva normal. Părinții sunt uneori vinovați pentru că fumează în fața lor. Nu se fac suficiente lucruri. În școală, fiecare luptă individual. Am fost la anumite ore de dirigenție, am dicutat cu elevii, dar nu sunt atenți, fac mișto. Aș vrea să fac mai mult. Pe vremuri îmi duceam elevii la filme, era un centru special unde mergeam cu ei să vizioneze filme special făcute și aveau un impact mai mare asupra lor, decât poveștile cu nu e voie. Lucrurile interactive sunt mult mai de impact asupra lor. Inmportant e să nu se apuce, pentru că apoi este mult mai greu să te lași. Ei cred că cu aceste gesturi și acțiuni sunt mai maturi. Când ajung să își dea seama că îi afectează, e de multe ori prea târziu”, consideră un cadru medical care își desfășoară activitatea într-un liceu din oraș.

Pe de altă parte, psihologii par să fie ceva mai solicitați în ceea ce privește acest aspect. „Mai discutăm despre acest aspect, dar mai mult cu cei care nu fumeazp și care doresc să îi determine pe ceilalți să se lase. O elevă, de exemplu m-a întrebat cum să îl determine pe prietenul ei să se lase de țigări. I-a aruncat câteva pachete, și-a aprins zece lei în fața lui, după care i-a spus prietenului că la fiecare țigară pe care o fumează el, va fuma și ea una. Cu greu am convins-o să renunțe la acest lucru. I-am explicat că în acest mod va începe și ea să fumeze. Am încercat să abordăm o altă strategie. Vom vedea dacă va da sau nu roade”, spune un psiholog școlar.

Consiliul Județean al Elevilor Cluj (CJE CLUJ) nu susține fumatul sau consumul băuturilor alcoolice, în special la minori. Situația este cât se poate de serioasă, având în vedere că tot mai mulți elevi minori devin dependenți de astfel de substanțe. Mulți dintre aceștia nu cunosc rezultatele negative care apar pe parcurs, consumând doar pentru a fi integrați social în anumite anturaje de prieteni. La nivel județean, CJE Cluj va desfășura anul acesta campanii de informare cu privire la acest subiect, dar și întâlniri cu elevii la nivel școlar. Suntem conștienți de situația actuală și vom face demersuri astfel încât să îi informăm pe elevi cu privire riscurile la care se expun. Este nevoie de comunicare și conștientizare în rândul tinerilor. În următoarea perioadă vom organiza întâlniri non-formale între elevi, unde această temă va fi dezbătută pe larg”, a declarat Mușat Vladian, președintele Consiliului Județean al Elevilor Cluj.

O campanie inedită – „Lasă-mă să te las”

Victor Miron, inițiatorul campaniei „Cărțile pe față”, a citit în premieră, joi, în cadrul Clubului de lectură „Vocea cititorului” (Mint Bistro) textul „Lasă-mă să te las”, un text în care autorul vorbește despre o metodă inedită prin care un tânăr s-a lăsat de fumat: cu ajutorul baloanelor de săpun.

1782558_325892707614747_2406227491519512561_o

Textul este o ficțiune, dar una extrem de interesantă. Personajul principal este invitat la fostul său liceu pentru a povesti cum s-a lăsat de fumat. Uite un mic fragment: „Încă e pauza de masă și văd câțiva elevi cum au ieșit după colț să fumeze. Noi, în Alba Iulia, ieșeam în parcul din fața școlii și trăgeam câte o pipă. Era cool, mai ales că de multe ori poștăleam câte o țigară stând în cerc. Fumam așa repede că, pe când ne întorceam spre ore eram cu toții amețiți și pe mine mă durea un pic capul. Să nu mai spun ce frumos miroseam! Acum îmi dau seama de ce prietena mea de atunci nu voia să mă pupe în pauze. Credeam că nu îi place să-și arate afecțiunea în public, dar abia acum înțeleg cum e ca un nefumător să simtă respirația unui om care tocmai a stins o țigară. E ca o briză de scrumieră. Nu îmi vine să cred că am ajuns să fiu invitat să le vorbesc liceenilor despre cum m-am lăsat eu de fumat. Mai ales că eu fumam un pachet pe zi până acum un an și ceva. Nu știu ce a fost în mintea celor care m-au invitat.”

Prin intermediul ficțiunii putem citi gândurile oamenilor, fie ele și personaje. Din acest motiv povestea este prezentată din perspectiva mai multor stakeholderi. Mai mult este prezentată la prezent, sub forma gândurilor care le trec prin minte personajelor. „După cum vă spuneam, eu am tot încercat să mă las de fumat. Am luat țigară electronică, am folosit plasturi, am încercat chiar și hipnoză, și față în față și chiar și ascultând înregistrări pe net. Cu hipnoză am reușit să mă las vreo două luni de zile. Am căzut din nou în plasa fumatului savurând ceva țigări de foi la un chef. La un moment dat mă resemnasem. Nu mai aveam chef să mă stresez și să mă învinovățesc că fumez. Mi-am dat seama că ăsta sunt, așa slab și fără voință, dar nu mai voiam să mă simt de tot rahatul și am acceptat că o să dau toată viața cel puțin 100 de euro pe lună, pe țigări. Și ce că aș putea să fac altceva cu banii ăia? Nu conta că aș putea să- îi folosesc să stau în chirie și să scap așa de statul cu ai mei. Până la urmă e bine la mama acasă, face curat și de mâncare, spală hainele. Și ce dacă nu am intimitate și trebuie să aștept ca ei  să plece în weekend la țară ca să pot chema o tipă la mine? De fapt, din nou, mi-am dat seama de cât de bine e să stai singur abia după ce am făcut asta. Am stat câteva săptămâni la un văr mai mare, în alt oraș, într-o vară și de- atunci nu m-am mai putut adapta la statul cu părinții, dar aveam deja 24 de ani. Dar nici asta nu m-a făcut să mă las de fumat. Fumam și când m-am mutat de acasă. M-am lăsat de fumat cu ajutorul baloanelor de săpun, asta v-am spus deja, dar nu din cauza lor”, spune David, personajul cărții. Dacă ești tânăr și fumezi, crede-mă că sunt atât de multe alte lucruri frumoase pe care poți să le faci ca să ai viața mai frumoasă. Ai grijă de corpul tău! Este singurul pe care îl ai în această viață. Iar dacă te plictisești, în loc să aprinzi o țigară, mai bine suflă în baloane de săpun”, se arată în postfața viitoarei cărți, semnată de dr. Hedi Hoka.


Publicitate

Postaţi un comentariu