Cum au ajuns copiii români cei mai fericiţi din lume

Foto: Dan Bodea

Rezultatele unui studiu efectuat la nivel mondial, în coordonarea unor specialişti de la Universitatea din York, stârnesc uimire la câteva săptămâni de la publicarea acestuia. Studiul arată că, în lume,  nivelul de satisfacţie personală, ca şi cel de încredere în sine, sunt cele mai ridicate la copiii români cu vârste între 10 şi 12 ani. Studiul, care poate fi consultat online aici, a inclus 15 ţări alese astfel încât să asigure diversitatea geografică, economică de profil etnic şi socio-cultural.

În România, coordonatorii Sergiu Bălţătescu şi Claudia Orvat, de la  Departamentul de sociologie și asistență socială al Universităţii din Oradea, au inclus în proiect 4115 copii. În total, studiul „Children’s views on their lives and well-being in 15 countries: A report on the Children’s Worlds survey, 2013-14 “ a intervievat 53.164 de copii din Algeria, Columbia, Estonia, Etiopia Germania, Israel, Nepal, Norvegia, Polonia, România, Africa de Sud, Coreea de Sud, Spania, Turcia şi Anglia.

Fericiţi şi încrezători, astfel se autodefinesc copiii români din grupa de vârstă 10-12 ani. Din răspunsurile lor reiese că sunt în fapt copiii cei mai fericiţi din lume şi mai încrezători în sine şi privinţa viitorului lor. Într-un interviu pentru presa engleză, în care încearcă să explice de ce copiii români sunt mai satisfăcuţi de viaţă decât copiii germani, în timp ce la adulţi e pe dos, coordonatorii români  spun: „nivelul mediu de fericire în cazul copiilor nu este corelat cu PIB-ul, respectiv cu bogăția țării.  Părinții încearcă să îi protejeze pe copii de serioasele dificultăți economice. Ca urmare, la nivel individual, venitul familiei nu este printre cele mai înalte indicatoare de predicție a fericirii copiilor.

Când încercăm să prezicem fericirea copiilor, rezultatele studiului arată că libertatea de a-și petrece timpul în felul în care își doresc este cel mai bun indicator pentru fericirea lor”.

Aşa se explică de ce copiii români sunt mai fericiţi decât alţii chiar dacă sunt mai jos de mijlocul clasamentului în ce priveşte lucrurile de care ar avea nevoie (telefon, televizor, cameră de studiu, acces la internet, la automobilul părinţilor, etc.). Lipsa lucrurilor este compensată de locuri fruntaşe în clasamentul satisfacţiei în familie, mulţumirii faţă de şcoală, faţă de cunoştinţele acumulate în şcoală şi faţă de profesori. Sintetizând, studiul arată reţeta fericirii la 12 ani. O familie grijulie cu nevoile copilului, timp liber la dispoziţie, un sistem educaţional nu foarte solicitant. Aceeaşi reţetă care, la vârsta adultă, îi coboară pe români pe penultimul loc în Europa în privinţa satisfacţiei faţă de viaţă.

Nivelul de fericire al copiilor nu este corelat cu PIB-ul

Rezultatele sunt într-un fel surprinzătoare dat fiind faptul că satisfacția vieții adulților din România este mult mai scăzută decât cea a adulților din Germania. Există anumite comentarii cu privire la condițiile în care a fost realizat studiul.

Cea mai mare parte a copiilor care au participat la studiu, din toate cele 15 țări cuprinse în studiu, își evaluează în mod foarte pozitiv propria viață. Peste 76% dintre copii, în medie, au oferit punctaj de 9 și 10 la întrebările privind satisfacția vieții. În acest context putem spune că mediile nu sunt foarte importante (într-adevăr, în interiorul grupului care a realizat studiu, am concluzionat că, dată fiind distribuția eterogenă a răspunsurilor, acestea sunt comparabile doar din punctul de vedere al anumitor indicatori). Astfel, dacă Germania a obținut un punctaj mai slab decât România, deși acest lucru indică un anumit trend, între aceste țări nu există o așa mare diferență.

Cu toate acestea, rezultatele sunt surprinzătoare la nivel național dat fiind că, în contradicție cu rezultatele privind adulții, nivelul mediu de fericire în cazul copiilor nu este corelat cu PIB-ul, respectiv cu bogăția țării. Încerc să explic că părinții încearcă să îi protejeze pe copii de serioasele dificultăți economice. Ca urmare, la nivel individual, venitul familiei nu este printre cele mai înalte indicatoare de predicție a fericirii copiilor.

Când încercăm să prezicem fericirea copiilor, rezultatele studiului arată că libertatea de a-și petrece timpul în felul în care își doresc este cel mai bun indicator pentru fericirea lor. Acest lucru ar putea explica faptul că în țările cuprinse în selecția noastră cu sisteme economice foarte competitive, unde sistemul educațional este mult mai solicitant, copiii se simt mult mai stresați de școală. Astfel, copiilor le place mai puțin să meargă la școală și unele dintre notele obținute sunt mai mici (a se vedea cazul Coreei, dar de asemenea cazul Angliei sau Germaniei).

O altă explicație la care ne-am gândit este în ceea ce privește diferența dintre calitatea vieții acasă și calitatea vieții la școală. În țările cu venit foarte scăzut, copiii se simt privilegiați să meargă la școală și condițiile la școală sunt mai bune decât cele de acasă, în timp ce în țările avansate din punct de vedere economic, unde practic toți copiii beneficiază de educație, faptul de a merge la școală este un lucru obișnuit și chiar monoton, în timp ce acasă calitatea vieții este, desigur, mai ridicată. Ca rezultat, copiilor le place mai puțin să meargă la școală și faptul că au nevoie de ore suplimentare, pentru a fi competitivi la școală, îi presează și ca urmare îi face nefericiți. Într-un fel este similar cu revoluția din SUA și din alte țări dezvoltate în ceea ce privește condițiile de muncă după cel de-al doilea Război Mondial, când afluența populației muncitoare a făcut presiuni asupra îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru a se potrivi cu condițiile mult mai bune pe care le aveau acasă.

Precum a fost mișcarea privind calitatea vieții la locul de muncă, acest lucru ar putea atrage atenția asupra unei atente reexaminări a metodelor educaționale, pentru a crește calitatea experienței școlare a copiilor și satisfacția lor la școală.

În ultimul rând nu putem exclude o tendință națională (în interpretarea noțiunilor de satisfacție și fericire), deși acest lucru nu poate explica de ce adulții români au un nivel scăzut de satisfacție și fericire.

Ar trebui spus că aceste explicații sunt doar de încercare și că ne aflăm doar la începutul înțelegerii surselor de fericire ale copiilor. Proiecte precum Childern’s Worlds (Lumile copiilor) încurajează aceste surse de informații, de asemenea oferindu-le copiilor ocazia de a-și exprima sentimentele cu privire la viața lor, chiar dacă rezultatele pot părea incomode la prima vedere.

Ne-am gândit la diferențele dintre metodele educaționale. Se pare că în sistemele educaționale competitive, copiii sunt considerați a fi mult mai atenți și critici cu privire la condițiile lor de viață. Din contră, în sistemele educaționale precum este cel din România metodele de predare sunt mult mai descriptive și copiii nu învață gândirea critică la vârste fragede. Ca urmare ei tind să devină mult mai pozitivi în gândire.

Sergiu Baltăţescu, profesor de sociologie, Claudia Oșvat, Profesor asociat în asistență socială, Departamentul de sociologie și asistență socială, Universitatea din Oradea, România.


Publicitate

Postaţi un comentariu