Teatrele ‘Ţăndărică’ şi ‘Ion Creangă’, invitate la Festivalul de teatru pentru copii ‘Arcadia’

Teatrul 'Ţăndărică' va susţine, de două ori, spectacolul 'Povestea porcului'

Prima ediţie a Festivalului de teatru pentru copii ‘Arcadia’ va aduce la Oradea, în perioada 7-13 octombrie, trupe celebre şi îndrăgite de păpuşari din ţară, precum Teatrul de animaţie ‘Ţăndărică’ sau Teatrul ‘Ion Creangă’ din Bucureşti.

‘Dorinţa noastră, a Trupei Arcadia, este ca, prin acest festival, să aducem bucurie publicului nostru micuţ, cu spectacole noi, venite şi din alte părţi. Noi încercăm să creăm, în fiecare an, premiere şi spectacole noi, dar e un moment de bucurie şi pentru copii şi pentru noi, ca organizatori, să avem invitaţi cu spectacole din ţară’, a declarat, pentru AGERPRES, directorul festivalului, Florin Silaghi.

Programul festivalului va cuprinde, pe parcursul a şapte zile, una-două reprezentanţii pe zi, momente de magie, parada păpuşilor şi a personajelor, o expoziţie de păpuşi şi lansarea cărţii ‘Despre arta păpuşarilor români. Dialoguri cu maeştrii scenei’, de Toma Hogea.

Copiii şi însoţitorii acestora vor putea viziona spectacolul ‘Frumoasa şi bestia’ – al Trupei orădene ‘Arcadia’, Teatrul de marionete din Arad va prezenta ‘Pinochio’, în format 3D, iar Teatrul ‘Ion Creangă’ va oferi copiilor în vârstă de până la patru ani, un spectacol inedit, ‘Seminţe Semi’, jucat cu micii spectatori pe scenă. Din Alba Iulia, Teatrul ‘Prichindel’ va interpreta piesa ‘Micii Muşchetari’, iar duminică, Teatrul ‘Ţăndărică’ va susţine, de două ori, spectacolul ‘Povestea porcului’.

Pe toată perioada festivalului, în foaierul Sălii Arcadia, unde vor avea loc toate reprezentaţiile, va fi o expoziţie de păpuşi noi şi vechi şi schiţe scenografice semnate de scenograful inovator al anilor 60-70, Paul Fux, un nume de referinţă în domeniu.

Actorii orădeni ai Trupei Arcadia şi voluntari de la Teatrul Regina Maria, (în subordinea căruia se află Teatrul Arcadia), vor parcurge zilnic un traseu central într-o Paradă a păpuşilor şi a personajelor, pentru a face cunoscut evenimentul.

Potrivit lui Florin Silaghi, ideea acestui festival a pornit de la ‘dorinţa arzătoare de a se face auziţi şi văzuţi în ţară’, de a reintra în circuitul festivalier de profil.
Conform acestuia, ‘doar aşa, văzând alte spectacole, şi mergând la alte festivaluri, o trupă de teatru, indiferent că-i de păpuşi sau teatru dramatic, poate să evolueze şi poate să vadă care sunt tendinţele şi pe lângă aceasta, doar la festivaluri, artiştii din diferite colţuri ale ţării se pot întâlni ca să păstreze vie arta actorului păpuşar’.

Daniel Vulcu, managerul general al Teatrului Regina Maria, a completat că festivalul pentru copii este, în primul rând, o idee de management, într-un program amplu al instituţiei, în care s-au propus spectacole valoroase care au impus actorii orădeni pe scena naţională a teatrelor de păpuşi.

Festivalul de Teatru pentru Copii face parte din prima ediţie a Festivalului internaţional de teatru de la Oradea, alături de Festivalul de Teatru Scurt (20-29 septembrie) şi Festivalul de Teatru Circ (25-27 septembrie).


Publicitate

1 Comentariu

  1. Sammy spune:

    Mi-am dus fetita de 1 an si 10 luni la acest spectacol si am cumparat 3 bilete (cu locurile, bineinteles, in fata)- pentru copil si pentru noi, parintii. Copilul a fost cuminte, a aplaudat, a savurat spectacolul in ciuda varstei fragede. Nu stiu daca a inteles mare lucru, probabil nu, noi ne-am dus pentru atmosfera si pentru a-i crea o obisnuinta. Ne-am imbracat cu totii frumos, respectind ocazia si stradania actorilor si am adus si flori. Era primul spectacol din viata copilului meu si voiam sa ii arat ca le poate multumi actorilor oferindu-le flori. Erau niste flori de vara- garoafe si margarete- desprinse din sezonul respectiv si care miroseau si frumos, dar nu erau flori scumpe (ne-am gandit ca, na, poate copilul nu e aruncat de pe scena daca nu le ofera chiar orhidee-tigru; in plus, trebuia sa fie suficiente pentru 10+ actori, si mie chiar imi plac florile de sezon- toamna cumpar crizanteme proaspete, spre exemplu). La final au mai fost cam 2 copii care au oferit cate un buchetel cate unui actor si copilul meu, ghidat de mine- la 1 an si 10 luni era o bucatica de om, nu se putea urca singur pe scena si nu avea habar de uzante. Fetita a inceput sa distribuie florile desprinse de mine din buchetul mare, asa ochiometric, ca sa trecem pe la fiecare actor. Vulpea si Motanul au fost foarte draguti, am mai trecut de 1-2 actori, trecuse sub un minut cand aud de la Pinocchio (caruia nici nu ii venise randul): ‘Haideti, Doamna, ca nu stam aici pana maine!’ Repet, abia se terminase piesa si venisera actorii la rampa sa salute publicul…pana la urma cat ii ia unei mame sa imparta rapid niste flori intre 4-5 persoane cate fusesera pana atunci la rand in formatie…am belit niste ochi, nevenindu-mi sa cred ce aud. Pinocchio se uita cu tupeu la mine si inainte de a apuca sa schitez vreun gest continua: ‘Haideti ca nu numai Dvs. aveti copii, am si eu unul acasa care ma asteapta chiar in acest moment. Hai odata, mai repede, mai repede’. Ca in transa si absolut socata de acest tupeu monstruos si antitetic oricarei calitati de actor la Ion Creanga, am facut ceea ce as fi vrut sa fac mai putin: i-am inmanat lui Pinocchio toate florile (desi as fi vrut ca fetita mea sa treaca si pe la cei 2-3 actori ramasi, sa le zambeasca si sa constientizeze ca ei sunt cei care au jucat pe scena si ca le multumim) si am murmurat: ‘Ma rog, eu incercam sa imi invat copilul sa aprecieze actorii’. Si Pinocchio, multumit ca gata, a castigat o patrime de secunda: ‘Lasati ca apreciaza, apreciaza’. Am intors spatele si am plecat- cu fetita in brate, ca sa nu mai consume timpul pretios cat ar fi mers pe piciorusele ei inspre iesire- cu un imens gust amar in gura si cu o senzatie de a fi fost supusa unui tupeu de dimensiuni de-a dreptul obscene. E de remarcat ca nici unul din actorii din generatia veche- nu tu vulpea, nu tu greierele, nu tu motanul si tot asa- nu au avut aceasta iesire, repet, antitetica oricarei conditii de actor la teatrul pentru copii. Pacatele mele, de ce n-a fost Halic cea cu comportament de neam prost simtindu-se buricul pamantului?! Ei bine, pentru ca pe actorii din generatia veche ii caracterizeaza distinctia, profesionalismul, rafinamentul, dar mai ales DRAGOSTEA de teatru si de COPII. De unde a tunat si l-a adunat pe acest Pinocchio tinerel (o tanara doamna) plin de el si de ifose- habar nu am. Ce stiu e ca trebuie sa ai o inima de precupeata ca sa faci asa ceva unui sufletel de 1 an care iti intinde niste flori. Degeaba e tot talentul. Mi-a facut o impresie ATAT DE URATA incat am tinut sa postez acest review chiar dupa aproape 8 luni. Si voi urmari mereu sa vad in ce spectacole joaca aceasta doamna, ca sa le evit. Daca nu ii face placere ca un copil sa se urce pe scena sa ii inmaneze flori nu doar ei, ci si colegilor D-ei, sa lase locul altcuiva si sa mearga sa lucreze undeva unde poate fi agresiva cu clientii si le poate inchide usa in nas ca a batut ceasul de inchidere. Un butic, un ghiseu de schimb ceva. Iar in caz ca am fost ‘beneficiarii’ acestui comportament pentru ca am adus garoafe si margarete in loc de crini japonezi si orhidee gigant (nu s-a exprimat in acest sens, dar comportamentul te face sa te gandesti la toate alea) sa se faca, stiu eu, stripteuza, mai sunt chestii unde iti aduce lumea flori scumpe, lanturi de aur etc. La TEATRUL PENTRU COPII conteaza COPIII, nu considerentele Dvs.

Postaţi un comentariu