A.B.A Crişuri- Un secol de la înfiinţarea primului Departament de Ape din ţară

Barajul Draganul

Au trecut 100 de ani de la înfiinţarea  primului Departament de Ape din ţară, şi 89 de ani de la adoptarea  „Legii regimurilor Apelor”. Sub diverse denumiri şi formule organizatorice, instituţia „Apele Române” a desfăşurat o activitate remarcabilă chiar de la începutul secolului XX. Evoluţia gospodăririi apelor în România a fost influenţată în primul rând de regimul hidrologic al resurselor de apă, dar şi de situaţia politico-socială şi economică a ţării.

Încă din secolul al XVIII-lea, necesitatea măsurilor de apărare împotriva inundaţiilor a condus la construirea stațiilor hidrologice, a digurilor şi acumulărilor nepermanente. În spaţiul hidrografic Crişuri apăreau primele mori de apă cu îndiguirile aferente. În secolul următor, respectiv în anul 1898, apare o primă lege a apelor care prevedea ca principalele cursuri de ape, precum și apele mării, până la distanţa de „o bătaie de tun de la ţărm”, apar ț in domeniului public. Tot în acea perioadă, în judeţul Bihor încep lucrările la Canalul Colector, canal care face şi azi legătura între Crişul Repede şi Crişul Negru.

În 1924, pentru prima dată, gospodărirea apelor era inclusă explicit în textul unei legi. Evidența râurilor, dar și adoptarea unor măsuri de amenajare a cursurilor de apă erau tratate în lege atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ.

Perioada 1924–1974 este o etapă prielnică dezvoltării domeniului apelor. Primele încercări de concepere a unor lucrări hidrotehnice de ansamblu au fost proiecte întocmite cu mijloace proprii de diferiți ingineri români. În 1925, sectorul de gospodărire a apelor este organizat pe bazine hidrografice.

Începând cu anii 1950 se execută primele centrale hidroelectrice, cum ar fi: hidrocentrala Moroeni pe râul Ialomița, hidrocentrala Sadu V pe râul Sadu, lângă Sibiu și hidrocentrala Bicaz de pe râul Bistrița. În anul 1966 se punea în funcţiune primul baraj din bazinul hidrografic Crişuri, şi anume Priza de Apă Oradea. A urmat apoi barajul Leşu, în 1973 şi Drăgan, în anul 1980.

 În 1956 a fost înființat Comitetul de Stat al Apelor (CSA). Era pentru prima oară când se crea în România un organ central care să coordoneze toate problemele legate de ape. Ca urmare a inundațiilor din 1970 s-a pus un accent mai mare pe lucrările de combatere a inundaț iilor, prin îndiguir i pe pr incipalele râuri interioare printre care Someș, Crișuri, Mureș, Argeș. Ialomița, Bârlad și Prut.

Între anii 1974 – 1989, se elaborează primele programe naţionale de gospodărire a apelor, pe termen mediu şi lung, şi se trasează schemele de amenajare ale bazinelor hidrografice, adică se documentează clar unde , cum şi cu ce scop se vor executa lucrări hidrotehnice.

 După 1989 trecerea la un nou sistem a implicat regândirea întregii viziuni de gospodărire a apelor. Astfel, Legea Apelor, aprobată la 25 septembrie 1996 cuprindea numeroase elemente specifice unei economii cu o planificare centralizată. O serie de acte normative nulterioare au impus un nou regim utilizării şi protecţiei apelor. Astfel, în anul 1990 se desfiinţează Consiliul Naţional al Apelor şi se înfiinţează Ministerul Mediului. Până în anul 2010, instituţia care gestionează resursele de apă suferă mai multe modificări organizatorice trecând de la Companie Naţională , la Regie Autonomă şi ulterior la Instituţie Publică cu autofinanţare.

În prezent, vorbim de Administrația Națională Apele Române, instituție publică de interes național care are în subordine unsprezece Administrații Bazinale, Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor precum și Exploatarea Complexă Stânca Costești.

În depresiunea Nușfalău-Balc, precum și aval de localitatea Sălard, râul Barcău a pus adesea probleme. Așa se face că, în anul 1834, în acea zonă, s-a construit un canal, cu o lungime de 29 km, care avea menirea să protejeze împotriva inundațiilor. După inundațiile istorice din 1888, când digul practic a fost rupt, au urmat consolidări și, implicit, prelungirea îndiguirilor. În anul 2010 s-a inaugurat acumularea permanent Suplacu de Barcău. Prin această lucrare s-a redus considerabil pericolul inundațiilor pe sectorul Almașu Mic-Sălard.

“Toate exercițiile de simulare, toate orele petrecute pe teren și toate zilele libere sacrificate de către angajaţi, nu sunt altceva decât devotamentul celor care au înțeles că, a lucra în domeniul gospodăririi apelor este mai mult decât un simplu loc de muncă, este o responsabilitate. În ultimii ani, colectivul A.B.A Crișuri nu a rămas indiferent față de nevoile comunității. Așa se face că, suntem una dintre puținele instuții care susțin  și organizează acțiuni caritabile, educative sau de voluntariat”, susţine Dumitru Voloşeniuc, directorul A.B.A. Crişuri.

Crișul Repede

Între anii 1896-1904, între râurile Crișul Repede și Crișul Negru a fost construit un Canal Colector, având o lungime de 61 km. O altă lucrare importantă este Priza de Apă Oradea, construită în 1966 cu scopul asigurării apei industriale. Remarcându-se potențialul hidroenergetic, pe afluenții Crișului Repede s-au construit în 1973 acumularea Leșu, în 1983 barajele Lugașu și Tileagd, iar în 1992 acumularea Drăgan.

 Crișul Negru

 Primele măsuri pentru îndiguirea și regularizarea râului au fost luate după viiturile istorice din 1830. Lucrările au fost comandate și finanțate de proprietarii de terenuri de la acea vreme, dar fără un studio hidrologic la bază. Așa se explică de ce în anul 1939 debitele crescute de pe tronsonul Talpoș-Zerind au dus la ruperea digului în zona Boiu. În anii 1970-1980 au urmat supraînălțări de diguri și s-au construit polderele Tămașda și Zerindul Mic. În 2012, s-a inaugurat polderul Ginta care are menirea de a proteja de inundații localitățile Cheșea, Cociuba, Tinca, Tăut.

Crișul Alb

 În anul 1855 au fost demarate primele lucrări de amenajare. Astfel, prin corectarea coturilor meandrelor, râul s-a scurtat cu 39 km. Cea mai important ă lucrare hidrotehnică este acumularea Tauț. Crișul Alb este cel mai lung curs de apă din bazin având o lungime de 234 km (pe teritoriul României).

 A.B.A Crişuri în cifre

În cifre, Administrația Bazinală de Apă Crișuri înseamnă: 365 de cursuri de apă, 147 de baraje și 14.860 kmp suprafață bazin hidrografic. Dincolo de cifre, Administrația Bazinală de Apă Crișuri înseamnă devotament, profesionalism și compasiune pentru semeni. În semn de recunoștință, mulțumim tuturor celor care și-au adus și își aduc aportul în domeniul gospodăririi apelor

Postaţi un comentariu