Zoaie urbane. Subteranele unei gări

Fotografie care redă lipsa de curățenie de la pasajul gării din Cluj-Napoca

Gările au fost, încă de la începuturile lor, locuri de mare mândrie locală. În păienjenișul de linii ferate, nodul câte unei gări marchează memoria călătorului. Intrarea într-un pavilion de gară este ca într-un fel de catedrală. Gara din Veneția, din Sankt Petersburg. Gara din Paris sau gara din Londra sunt și astăzi edificii greu de uitat. Pentru ca drumețul să rămână cu amintirea acelui popas, gara trebuia să-l impresioneze. Majestuoasă, adesea o adevărată operă de artă, puterea, măreția, și frumusețea unui oraș intră în sufletul unui străin, pe poarta Gării.
În România, gările și căile ferate, după o scurtă glorie interbelică, s-au topit în banalul comunist. Reci și gri, scufundate adesea în întuneric, urât mirositoare și pustii, fără geamuri și fără căldură, ele au marcat memoria acelei epoci. Comunismul a fost și un loc care semăna cu gările lui.

Gara din Cluj nu e cine știe ce edificiu de arhitectură. Dar nici de mare rușine n-ar fi. Poartă principală de intrare în marele oraș, până de curând, când aeroportul a devenit mai important, gara s-a târât și ea până spre noi, ca un animal bolnav. Un pic de renovare, un fel de machiaj și câteva porțiuni date împrumut unor lanțuri de magazine, au scos-o la liman.

Pasajul care se încolăcește pe dedesubt s-a renovat cu câțiva ani în urmă. Împărțit între primărie și CFR, pasajului din gară și din fața gării i s-au dat noi utilizări. Acum, te scoate pe sub străzile prea aglomerate, la stația de tramvai, pe peronul gării sau dincolo de calea ferată, într-un vechi cartier al Clujului.

Pasajul acesta ar fi util, dacă n-ar fi un loc murdar și periculos. Cu ani în urmă, când țineam o rubrică de interes local, locuitorii din zona Gării au solicitat sprijinul presei ca să obțină o trecere de pietoni la suprafață: le era pur și simplu groază să intre în pasajul din fața gării! Pasaj administrat de primăria orașului. Urină, gunoaie, miros insuportabil și teama de a fi acostat în bezna de acolo îi făceau pe oameni să ocolească de fapt, pasajul. Trecerea de pietoni s-a făcut, și pentru o vreme a fost la locul ei. Și astăzi, pasajul administrat de Primărie este murdar, plin de urină uscată pe pereți și de băltoace când plouă.

Dar nici pasajul Gării, administrat de CFR nu este mai curat. Am trecut pe sub calea ferată spre Dâmbu Rotund într-o zi de vară la ora 11. Mizerie lipită de gresie și de pereți, în jurul coșurilor de gunoi straturi de murdărie veche, o baltă neagră, mirositoare, trona deasupra gresiei. Treptele scărilor erau pline de pete și gunoaie peste tot. L-am căutat pe șeful Staței CF Cluj.

Nicu Rafa a negat faptul că ar fi mizerie, m-a asigurat că se spală zilnic și că el personal va verifica. L-a convocat pe responsabilul cu curățenia, pe „Vasile”, un domn mărunt și bonom care răspunde robotic: „Se spală, șefu, se spală! Cum să nu?! Și azi dimineață s-a spălat!” Le arăt pozele făcute cu câteva minute înainte. Recunosc că e mizerie. „Poate s-a murdărit acum, dar noi spălăm, nu-i așa Vasile? Haideți că o să mă uit pe camere. Avem camere de filmat și se vede!”, se apără Nicu Rafa. Nu zice nimic despre vreo inspecție zilnică în „subteran”.

Vasile Onigaș este proprietarul firmei Diatours, înființată în 1992 la Bistrița, firmă care a licitat și a câștigat contracte peste contracte de curățenie în gările și trenurile din România. În 2017 se lăuda că are peste 400 de angajati, dar firma figura cu 250. Profitul este unul bun, între 5 și 10% anual. CFR SA București precizează într-un răspuns adresat redacției noastre: „Salubrizarea în stația CF Cluj-Napoca este asigurată de către firma S.C. Diatours S.R.L., pe baza contractului subsecvent de servicii nr. 265/10.10.2018 (valabil până la 09.10.2019), valoarea contractului fiind de 21.806,63 lei/lună și 261.679,56 lei/an.”

Un calcul simplu arată că firma aceasta încasează peste 1000 de lei pe zi într-o lună (21 de zile lucrătoare) pentru curățenia gării și a pasajului.
Comunicatul oferă și detalii: „Șeful stației verifică și confirmă zilnic prestațiile firmei de curățenie”, se afirmă în informarea trimisă Transilvania Reporter. „Procentul mediu zilnic realizat acordat de către șeful stației se situează între 98% și 100%. Imaginile filmate de camerele de supraveghere confirmă faptul că în stația CF Cluj Napoca se efectuează curățenia.”

Dar șefii de la București pasează, prevăzători, eventuala mizerie din pasaj pe seama trecătorilor: „Pasajul pietonal menționat de dumneavoastră”, continuă comunicatul, „face legătura între o stradă pe care se găsește un supermaket și de cealaltă parte gara CFR. Afluxul de persoane care traversează prin pasajul pietonal de pe o stradă pe alta, pe sub liniile CF, nu permite menținerea curățeniei optime în acest pasaj, fapt reflectat de scăderea procentelor medii zilnice realizate acordate. Din păcate, condițiile tehnico-economice ale Sucursalei Regionale CF Cluj nu pot asigura desemnarea unei persoane, care să urmărească comportamentul neadecvat al trecătorilor și care să igienizeze permanent pasajul.”

Fotografiile făcute în pasaj confirmă mizeria. Deși primesc imagini, capturi video cu oameni care fac curățenie, mizeria e acolo. Vasile Onigaș este responsabil cu curățenia și-n trenuri. Nu pot să nu-mi amintesc de veceurile groazei, de mizeria lipicioasă de pe banchetele din compartimente. Mirosul greu. Ar trebui să intre în vocabular ca „mirosul de tren”. Geamurile prin care nu vezi niciodată limpede.

După două săptămâni

Două săptămâni mai târziu trec prin pasaj și fac din nou fotografii. Încă mai este mizerie, dar se aud mașinile de spălat. Este ora 11 și doi lucrători mânuiesc mașinăria cu oarecare stângăcie. Unul a fost angajat de câteva zile. Celălalt, mai vechi și mai în vârstă se plânge că murdăria „nu se duce”. „Frecăm cu mașina aiasta, doamnă, și petele nu se duce. E greu că s-a lipit negreala și nu iasă. Nu iasă! Aicea vine apă din jos, din pământ, se infiltrează. Ni, ce negreală o rămas!” Îmi arată detergentul, spuma, mașina spălând. Dar nu e mulțumit nici el.

Hărnicitul de moment

În jurul și în miezul Gării trăiesc și fac afaceri de ani de zile oameni care sunt martori supuși ai locului. „Se spăla rar de tot”, îmi spune unul dintre ei, „o dată la două luni, poate și o dată pe lună, dar nu, mai rar… Dar acum, nu știu de ce, spală săptămânal. M-am bucurat , că altfel, uitați cum se învechește mizeria, e și mai greu de curățat. Mai înainte, vai ce mă certam și eu cu ei, nici coșurile de gunoi nu le goleau la timp. Acum văd că s-au hărnicit și m-am bucurat.”

mizerie pasaj mizerie pasaj 2 mizerie pasaj 3 curatenie pasaj 1 curatenie pasaj 2
<
>
După sesizările făcute, angajații firmei de curățenie responsabilă de pasaj s-au apucat să facă curat

Postaţi un comentariu