Ziua Mondială a Sănătăţii: Să vorbim despre depresie

Ziua Mondială a Sănătăţii este marcată în fiecare an la 7 aprilie, începând din 1950. Data a fost stabilită în 1948, când Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a găzduit prima întrunire la nivel mondial dedicată sănătăţii. 

În fiecare an, OMS anunţă o temă care acoperă un domeniu prioritar al sănătăţii publice şi este de interes global. Anul acesta, în scopul conştientizării acestei probleme de sănătate publică şi al îmbunătăţirii nivelului de cunoaştere de către populaţie a mijloacelor prin care poate fi prevenită, Ziua Mondială a Sănătăţii este dedicată depresiei.

Semnale de alarmă

„Prin activităţile preconizate, dorim să sensibilizăm populaţia generală asupra magnitudinii acestei probleme de sănătate publică, asupra recunoaşterii timpurii a simptomelor depresiei, dar şi asupra necesităţii depăşirii barierelor care blochează accesul la ajutorul de specialitate, dintre acestea cea mai importantă fiind stigmatizarea socială asociată afecţiunilor mentale.”, transmite OMS. Iar sloganul ales pentru campanie este un îndemn la dialog: „Depresia: Să stăm de vorbă!”.

Depresia afectează oameni de toate vârstele, din toate categoriile socio-profesionale, în toate ţările. Provoacă suferinţă mentală şi afectează capacitatea oamenilor de a efectua chiar şi cele mai simple sarcini de zi cu zi, uneori având consecinţe devastatoare asupra relaţiilor cu familia şi prietenii ori asupra capacităţii de a-şi câştiga existenţa.

În cel mai rău caz, depresia poate duce la sinucidere. Astăzi, depresia este a doua cauză de deces în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 15 şi 29 de ani, potrivit rapoartelor OMS.

Totuşi, depresia pot fi prevenită şi tratată. O mai bună înţelegere a ceea ce este depresia şi a modului în care poate fi prevenită şi tratată va ajuta la reducerea stigmatului asociat cu această boală, spun medicii. De asemenea, este crucial să se îndrume cât mai multe persoane bolnave spre ajutor de specialitate.

Perspective sumbre

Studiile la nivel mondial arată că impactul depresiei în societate a ajuns la un nivel îngrijorător, cu perspective negative pentru următorii ani. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, 1 din 15 persoane din Europa trece, anual, printr-un episod depresiv major. Dacă sunt luate în calcul şi anxietatea şi toate formele de depresie, se ajunge la o prevalenţă de 4 din 15 persoane. Conform European Depression Association (EDA), 1 din 10 persoane din Uniunea Europeană este afectată de un episod depresiv major de-a lungul vieţii.

Conform Institutului de Management şi Statistică Medicală, aproximativ 12% dintre români suferă, la un moment dat în viaţă, un episod depresiv major.

Un studiu publicat în European Journal of Neurology de către J. Olsen, în 2011, arată că, la nivelul UE, depresia generează costuri de aproape 92 de miliarde de euro în fiecare an. Acestea sunt reprezentate de costuri directe (spitalizare, medicaţie, servicii de psihiatrie şi psihoterapie, servicii sociale) şi costuri indirecte (scăderea productivităţii la locul de muncă, concedii medicale, pensii pe caz de boală, absenteism, şomaj de lungă durată). Conform aceluiaşi studiu, în România costurile depresiei ajung să reprezinte aproximativ 1% din PIB.

Depresia nu e tristeţe

Depresia diferă de modificările obişnuite ale dispoziţiei şi de răspunsurile emoţionale pe termen scurt la provocările vieţii de zi cu zi. Depresia, mai ales atunci când este prezentă pe o lungă perioadă de timp, poate deveni o problemă serioasă de sănătate.

Depresia înseamnă mult mai mult decât tristeţea, este o afectare atât psihică, dar şi fizică a organismului. În momentul în care se ajunge la o formă gravă de depresie, persoana afectată poate să fie imobilizată şi chiar scoasă din toate activităţile economice, sociale şi familiale. Specialiştii ne sfătuiesc să nu negăm boala, să fim conştienţi că ea poate degenera rapid, iar vizita la specialist este benefică.

Depresia poate debuta după pierderea unei persoane dragi, sau după schimbarea activităţii zilnice. Este important să recunoaştem acest lucru, să ne prezentăm la un medic psihiatru sau psiholog, pentru a cere ajutor. Despre asta vorbeşte şi campania, şi sloganul Zilei Mondiale a Sănătăţii: să stăm de vorbă cu familia, dar şi cu un specialist, care să ne ajute să trecem peste această problemă de sănătate.

Boala secolului

Depresia mai este numită şi “boala secolului”, din cauza faptului că afecteză oameni de toate vârstele, că în acest moment este a treia cauză a dizabilităţii în lume şi va deveni, până în 2020, cauza principală a dizabilităţii, dacă rămânem pasivi, după cum avertizează medicii.

Recunoaşterea depresiei este primul pas în tratarea acesteia şi, de multe ori, poate datorită prejudecăţilor şi a stigmatului social încă des întâlnite în ţara noastră (şi nu numai), mulţi oameni sunt reticenţi în a cere ajutor. Un rol foarte important îl au cei din jurul unei persoane afectate de această boală. Cei apropiaţi trebuie să îi asculte, cu atenţie şi răbdare, fără a minimiza sau desconsidera problemele lor personale. Persoanele afectate de depresie trebuie convinse de faptul că nu sunt singuri în această încercare şi că pot fi ajutaţi, că trebuie să recurgă la ajutor profesionist.

Este important să cunoaştem principalele semne: tristeţea patologică, lipsa dorinţei, sentimente de devalorizare, lipsa speranţei şi a unui scop în viaţă sunt printre cele mai vizibile semnale. În condiţiile în care depresia este una dintre cauzele majore ale sinuciderii, necesită diagnosticare urgentă şi instituirea tratamentului corespunzător.

Simptomele depresiei sunt regăsite la nivel emoţional, cognitiv, comportamental şi fizic, iar cauzele pot fi numeroase: un istoric al tulburărilor afective în familie, schimbări bruşte ce apar în viaţa persoanei, evenimente traumatice, stresul cotidian, apariţia unei boli fizice.

Depresia în rândul vedetelor

Depresia afectează oamenii indiferent de statutul social. Există nenumărate cazuri de persoane publice, actori, scriitori, cântăreţi, care s-au sinucis, învinşi fiind de depresie.

Unul dintre aceştia a fost un cunoscut şi îndrăgit actor de la Hollywood, mereu cu zâmbetul pe buze: Robin Williams s-a sinucis prin spânzurare, în 2014, iar soţia lui a dezvăluit că actorul lupta de multă vreme cu depresia.

Unii s-au întrebat ce motiv avea celebrul actor ca să-şi pună capăt zilelor, din moment ce avea orice şi-ar putea dori un om normal: o familie care îl iubea, carieră, talent, faimă, bani.

Dar tocmai această viaţă împlinită i-a accentuat depresia, sentimentul de vinovăţie: ştia că are totul, dar în ciuda acestui lucru el nu se simţea bine, avea impresia că viaţa lui nu are sens. Pentru că aşa se manifestă de fapt boala, indiferent cât de bogat sau celebru este cel care suferă de această afecţiune, a explicat la vremea respectivă Ramani Durvasula, psiholog şi profesor de psihologie la California State University din Los Angeles, citat de presa internaţională.

De altfel, multe vedete care aveau, la prima vedere, o viaţă strălucitoare şi plină de succes au ales să îşi pună capăt zilelor, spre stupefacţia publicului. Unii s-au sinucis când erau în plină glorie, alţii spre apusul carierei. Mulţi erau dezamăgiţi că nu mai pot crea ca altădată – cazul lui Kurt Cobain, solistul trupei Nirvana, care s-a sinucis la 27 de ani, motivând că nu mai simte bucuria de a compune sau de a asculta muzică.

Artişti depresivi

Marilyn Monroe, una dintre cele mai sexy actriţe ale secolului 20 şi imaginea-simbol a anilor ’50-’60, s-a sinucis la 36 de ani, cu o supradoză de barbiturice. Moartea ei este şi astăzi un subiect controversat, pentru că oamenii nu puteau crede că s-a sinucis, în condiţiile în care avea o carieră extraordinară la Hollywood. Totuşi, Marilyn Monroe suferea de depresie. Cu privire la moartea ei s-au făcut numeroase speculaţii, una dintre cele mai răspândite teorii ale conspiraţiei fiind că actriţa ar fi fost ucisă. Şi actorul George Reeves, primul interpret al lui Superman, s-a sinucis, la vârsta de 45 de ani, fiind dezamăgit de “eşecul” din viaţa profesională.

În lumea modei, în 2014 şi-a pus capăt zilelor designerul britanic L’Wren Scott, partenera de viaţă a solistului trupei The Rolling Stones, Mick Jagger. Aceasta fusese afectată de datoriile personale şi ale casei de modă pe care o conducea, potrivit apropiaţilor. În 2010, un alt designer, Alexander McQueen, s-a sinucis, la doar câteva zile după moartea mamei sale. Şi el suferea de depresie, anxietate şi insomnie, şi mai avusese în trecut tentative de sinucidere, în ciuda faptului că avea succes pe plan profesional.

Predispuşi la depresie

Nici scriitorii de succes nu au fost ocoliţi de afecţiunile psihice. Ernest Hemingway (1899-1961), unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori americani din istorie, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, s-a sinucis cu arma sa preferată. Îşi petrecuse ultima parte a vieţii prin spitale, confuz, cu accese de paranoia.

Şi Virginia Woolf (1882-1941), cunoscută scriitoare britanică, a suferit un episod acut de depresie. În urma acestuia, şi-a umplut buzunarele cu pietre şi a intrat în apa râului Ouse, din apropierea casei sale din Sussex. Trupul neînsufleţit a fost găsit aproape o lună mai târziu de soţul ei.  

De altfel, mulţi scriitori celebri au suferit de depresie: Charles Dickens, Tennessee Williams, Eugene O’Neil, Lev Tolstoi, Sylvia Plath sunt doar câteva exemple. Potrivit specialiştilor, artiştii sunt predispuşi spre depresie deoarece sunt mai sensibili şi văd viaţa într-un mod original, unic, greu de înţeles. Ei se confruntă deseori cu respingere din partea altora, nu sunt susţinuţi, se simt singuri, izolaţi şi nu primesc ajutorul şi încurajarea de care ar avea nevoie pentru educaţie şi carieră, deoarece arta nu este o alegere banală, considerată firească, la fel ca alte meserii.

„Depresia este o afecţiune extrem de des întâlnită, cu potenţialul de a distruge vieţi, în ciuda faptului că acest lucru ar putea fi evitat prin tratarea sa corespunzătoare. Credem că, dacă mai mulţi oameni ar fi conştienţi de realităţile depresiei, am avea mai puţin de-a face cu stigmatizarea, iar cei afectaţi de depresie ar cere ajutor încă din fazele incipiente ale bolii, în condiţiile în care intervenţia la timp este fundamentală în tratarea eficientă a depresiei şi prevenirea căderilor ulterioare. Manifestul nostru subliniază acele măsuri-cheie care trebuie luate pentru ca oricine să aibă acces la sprijin eficace, încă din primul moment” – Vincenzo Costigliola, preşedintele European Depression Association. 

CIFRE OMS

1 milion de oameni suferă de depresie în România

40 de milioane de persoane suferă de tulburări depresive în Europa

300 de milioane de persoane afectate la nivel mondial

 [stextbox id=”custom”]

Ce este depresia şi cum se poate trata?

Institutul Naţional de Sănătate Mintală din Statele Unite descrie această tulburare ca fiind o perioadă mai lungă de 2 săptămâni în care o persoană se simte tristă sau arată lipsă de interes pentru orice activitate, la care se adaugă tulburări de somn, alimentaţie, de concentrare sau o percepere diferită a propriei imagini.

De multe ori, primele simptome care apar sunt doar fizice, fără o legătură aparentă cu o tulburare psihică.

Cei care suferă de depresie se simt foarte obosiţi, greoi, le pare imposibil să ducă la capăt chiar şi cele mai banale acţiuni, cum ar fi urcatul unor scări sau aranjarea patului.

Alţii vorbesc despre lipsa oricăror emoţii, de „goliciune” interioară şi de muncă „pe pilot automat”, dar şi de senzaţia unei „apăsări pe piept”.

Pot exista şi simptome fizice – dureri de spate, articulare, de membre, tulburări gastrointestinale, de somn şi modificări de apetit.

[/stextbox]