„Visul american” al sportului, trăit de un clujean medaliat olimpic

Dragomir Cioroslan a câștigat bronzul olimpic la Los Angeles, în 1984 (Foto: Dan Bodea)
eepurl.com

Despre Dragomir Cioroslan nu prea găsești știri în presa românească. Wikipedia ne spune că este un fost halterofil și că câștigat bronzul olimpic la Los Angeles, în 1984, la acea ediție „cu cântec”, pe care au boicotat-o 14 țări din Blocul Sovietic. Undeva, prin această zonă, însă încep știrile în limba engleză despre halterofilul român Dragomir Cioroslan, care după retragere a fost chiar și vicepreședintele Federației Internaționale de Haltere. Astăzi, Cioroslan este director al departamentului de Dezvoltare și Relații internaționale din cadrul Comitetului Olimpic al SUA. Dacă sporturile ar avea și ele un „american dream” așa cum au oamenii, Dra­gomir Cioroslan s-ar putea mândri cu faptul că a dus halterele spre acest vis, transformându-l într-un sport în care, tot mai des, americanii excelează și câștigă medalii olimpice, în timp ce, la nivel de mase, nu mai este de mult timp perceput ca un sport al muncitorilor.

Chiar dacă este clujean și unul dintre puținii care a adus acasă o medalie olimpică, Cioroslan nu are magnetismul vedetelor sportive cu care suntem obișnuiți. De câteva ori pe an, Dragomir Cioroslan vine acasă, în România, iar de această dată l-am întâlnit la meciurile de tenis pe care echipa de Cupa Davis le-a jucat la Cluj-Napoca împotriva Marocului. După 15 ani ca sportiv și alți 18 ca oficial, Cioroslan trăiește în continuare cu pasiune orice sport cu care intră în contact, astfel că a rămas în domeniu chiar și după ce s-a retras.

A fost membru al Biroului Executiv al Federației Internaționale de Haltere din 1999 până în 2005, din 2005 a fost vicepreședintele federației până în anul 2013. Atunci a candidat pentru funcția de președinte, a pierdut alegerile și ulterior s-a concentrat pe activitatea profesională, el având în cadrul Comitetului Olimpic American poziția de director al strategiei internaționale. Rolul său în sportul american este să găsească oamenii potriviți pentru a reprezenta interesele sportului ame­rican în relația cu federațiile internaționale, dar și cu comitele olimpice ale altor țări, inclusiv România.

„Răspunderile mele se împart în trei cate­gorii: sunt punctul de comunicare și interfața cu cele 206 comitete olimpice internaționale. A doua linie de răspundere este legată de ajutorul dat federațiilor sportive americane care sunt în număr de 47 și cu ele trebuie să avem parteneriate eficiente și apoi parteneriate cu toate federațiile internaționale. A treia responsabilitate este legată de a aduce în SUA competiții puternice din sporturile olimpice”, spune el.

Halterofilul Dragomir Cioroslan, în acțiune.

Visul american din tată-n fiu

Chiar dacă s-a născut într-o Românie profund marcată de limitările impuse de comunism, Dragomir Cioroslan a avut mereu o relație specială cu Statele Unite ale Americii. Până să fie locul în care a câștigat prima lui medalie olimpică, SUA era pentru Cioros­lan un loc din poveștile bunicii lui, care îi vorbea despre stră-străbunicul său, Vasile. În 1881, Vasile și alți patru clujeni s-au numărat printre primii clujeni care au emigrat în Statele Unite. În timp, povestea a devenit o adevărată legendă, la care tânărul Dragomir visa fără să spere că s-ar putea transforma în realitate și în cazul lui.

Ellis Island este simbolul american al imigrației și locul în care, la începutul secolului XX, au ajuns peste 12 milioane de oameni.

„Stăbunicii mei au ajuns în Ellis Island, au stat acolo o perioadă și apoi stră-străbunicul meu a mers în Ohio, unde s-a stabilit. Apoi a ajuns în Detroit, a lucrat pentru Oficiul Poștal al Statelor Unite și a murit în 1933. Nu a mai ajuns niciodată acasă. Bunica îmi spunea despre el și totul era ca un basm. Aveam o poză de la înmormântarea lui și era multă lume acolo. Părea că a fost o persoană importantă în comunitate. Nu am dat nicio atenție până când chiar am ajuns în SUA și am descoperit cât de importante sunt pentru ei alte culturi”, explică el.

Halterele l-au dus pe Cioroslan în mijlocul visului american, în „Orașul îngerilor”, iar visul a continuat după Revoluție, când clujeanul s-a stabilit definitiv peste Ocean. În 1996, românul era antrenorul lotului olimpic de haltere la Jocurile Olimpice din Atlanta, iar unul dintre sportivii săi a terminat pe locul 5, performanță record pentru americani în această ramură sportivă. În timp, Cioroslan s-a îndreptat spre latura diplomatică a sportului, acolo unde activează și acum. Înaintea mandatului său, SUA erau pe locul 9 în clasamentul țărilor cu cele mai multe campionate mondiale organizate. Astăzi, SUA este pe primul loc în acest clasament, iar schimbarea a venit inclusiv datorită perspectivei internaționale pe care fostul halterofil a adus-o în SUA.

„Cred că am adus o perspectivă culturală cu iz internațional. Dacă o țară are tot ce îi trebuie, este influentă, are resurse și este independentă, asta nu este totuși suficient pentru a funcționa optim în sistemul sportiv internațional.  Trebuie să te integrezi și să fii un partener acceptat și activ. Acestea au fost, de altfel, misiunea mea și a echipei mele, dorindu-ne să fim de încredere și să contribuim. Piața americană de sport este una uriașă și este o motivație în plus să organizezi acolo un campionat mondial”. Dincolo de perspectivă însă, pasiunea americanilor pentru sport a reprezentat motorul ce a împins înainte trenul performanței. La fel s-a întâmplat și cu halterele, un sport care până în urmă cu ceva ani era văzut ca fiind un sport el est-europenilor. Astăzi, americanii au performanțe și medalii la marile competiții de haltere. Halterele reprezintă un sport universal.

„Există multă competență și multă pasiune pentru sport acolo. Au fost o țară sportivă încă de la început și au fost țară fondatoare a Comitetului Olimpic Internațional. Pentru o rațiune pe care eu poate nu o pot explica, idealurile olimpice li s-au potrivit ca o mănușă la toate nivelurile. Olimpismul și visul olimpic probabil s-au suprapus cu însuși visul american, iar pasiunea a rămas și astăzi. Halterele reprezintă imaginea oamenilor sănătoși și e normal să fie un sport de bază chiar și pentru alte sporturi. Este un sport de sănătate și cea mai recomandată rețetă medicală pentru persoanele care suferă de osteoporoză. Sunt zeci și sute de aplicabilități și, odată ce s-a ieșit din zona de confort, în SUA a crescut foarte mult. Sper ca, în timp, asta să se schimbe, iar în România se vede asta. Am avut succes atunci, în 1984 și succesul continuă și astăzi, când halterele aduc medalii la fiecare ediție de jocuri olimpice. Halterele nu mai trebuie să fie doar un sport al muncitorilor, ci un sport al tuturor. Sunt 37 de milioane de americani care fac haltere pentru fitness, pentru că o formă de haltere face oricine care merge la sală”, mai spune Dragomir Cioroslan.

A fost membru al Biroului Executiv al Federației Internaționale de Haltere din 1999 până în 2005, iar din 2005 a fost vicepreședintele federației până în anul 2013 (Foto: Dan Bodea)

Ajutor pentru cei de acasă

De fiecare dată când se întoarce în România, și mai ales la Cluj-Napoca, Dragomir Cioroslan se întâlnește cu oficiali din sportul românesc în încercarea de a ajuta acest sector. Sunt multe lucruri care nu merg, dar Cioroslan a învățat să pună accentul pe acele aspecte care ar putea reprezenta fundația pentru un proiect național de succes în sport.

„În 2007 am avut inițiativa unei cooperări între COSR și Comitetul Olim­pic American. Dincolo de asta, mă întâlnesc de două-trei ori pe an cu actualul președinte și încercăm să ne ajutăm unii pe alții, pentru că și noi avem de învățat de la COSR. Mai mult, aș vrea să și ajut, pentru că România mi-a dat o viață la care nu aș fi sperat și poate nici nu aș fi meritat-o. Aici am crescut, aici am învățat ce este sportul, ce este succesul, ce înseamnă să muncești din greu. Vă pot spune totuși câteva lucruri care pot forma baza unei construcții bune în sport. România are tradiții, a avut și mai are performanțe de marcă la competițiile majore, pentru că are talent și antrenori dedicați. România are o atitudine față de sport pe care ceilalți, la nivel internațional, o apreciază. Toate acestea trebuie însă să fie transformate în succese efective, iar asta ține deja de organizarea internă, de management, de identificare strategică a resurselor și de viziune”, explică clujeanul.

 

Artizanul unei revoluții vestimentare în haltere

În anul 2011, halterofila Kulsoom Abdullah se afla în imposibilitatea de a-și reprezenta țara natală, Pakistanul, în competițiile internaționale. Motivul era legat de probleme de vestimentația: sportiva cu cetățenie americană nu putea purta la concurs vestimentația cerută de legea musulmană pentru femei. Totul s-a schimbat pentru Kulsoom Abdullah după intervenția lui Dragomir Cioroslan, directorul pentru relații internaționale din cadrul Comitetului Olimpic Sportiv din Statele Unite ale Americii. El a fost cel care ad dus cazul halterofilei cu orgini pakistaneze pe ordinea de zi a Federației Internaționale de Haltere. Ajutorul acordat de către americani a fost cu atât mai surprinzător cu cât sportiva nu concurase niciodată pentru țara în care se antrena și al cărei cetățean era. Cu toate acestea, schimbarea de regulament i-a permis să reprezinte ulterior Pakistanul și, în esență, să reprezinte exemplul viu al unui precedent de succes pentru alte femei musulmane care își doresc o carieră în sport, chiar și la cel mai înalt nivel.

Dragomir Cioroslana fost cel care a dus cazul halterofilei cu orgini pakistaneze pe ordinea de zi a Federației Internaționale de Haltere.

 

 

 

Postaţi un comentariu