Un restaurant cu specific canadian, victimă colaterală a „furtunilor fiscale” românești

În engleză, expresia „off the wall” denumește o acțiune aflată undeva pe linia extrem de subțire dintre nebunie curată și curaj dus la extrem. În Cluj-Napoca, „Off the wall” era până de curând numele unui restaurant cu specific canadian, care însă zilele acestea se pregătește să coboare literalmente de pe pereții mediului de business românesc. „Schimbările fiscale introduse de guvern anul trecut au pus în încurcătură multe afaceri mici, printre care și pe noi”, este o parte a mesajului postat pe pagina localului, în care l-am găsit miercuri și pe antreprenorul Oliver Ryffel, un canadian cu origini elvețiene, care a luat pe stomacul gol un pahar de viziune economică românească, după care a ajuns direct sub masă.

În timp ce alți antreprenori își fac planuri pentru următorul trimestru, Oliver și câțiva angajați demontează câteva dintre piesele de mobilier rămase prin restaurantul al cărui proprietar era până de curând. Pentru el, visul românesc de business tocmai s-a încheiat. Off the Wall s-a deschis în iunie 2014 și a fost ideea a doi canadieni din Edmonton, respectiv Calgary. Cu puțin peste 40.000 de euro, Oliver și partenerul său au închiriat un spațiu pe strada Georges Clemenceau din centrul orașului și au pus pe picioare un local cu specific canadian, care la începutul lunii se va închide în mod oficial.

 „Mi-a plăcut foarte mult să călătoresc și să merg în locuri despre care nu știam neapărat mare lucru. Am fost în general curios în legătură cu estul Europei și peisajele din România tot timpul mi-au lăsat impresia că aș fi în Elveția sau în Canada. Oamenii sunt prietenoși, Clujul a părut tot timpul un loc plin de energie și mi-a lăsat impresia că aș putea să trăiesc aici dacă aș găsi o oportunitate. Acea oportunitate a părut să fie deschiderea unui restaurant Industria de servicii se dezvolta atunci foarte rapid și avantajul României față de Canada era că nu aveai atunci nevoie de atât de mulți bani pentru a deschide un local. Tot timpul am visat să dețin un restaurant, dar în Canada asta ar fi costat foarte mult. Discutând cu prietenii mi-am dat seama că aș putea face asta la Cluj, cu 30-40 de mii de euro, dacă îmi joc cărțile corect. Am cercetat piața, am vrut să vedem dacă am avea furnizori locali pentru că ne doream să lucrăm cu ferme din zone și să îi ajutăm și pe alții, și ne-am asumat riscul”, explică Oliver.

Ideea unui bistro cu specific canadian era de fapt ideea unui restaurant prietenos, fără fițe și cu mâncare bună. Încă de la început, Oliver a decis să se bazeze pe producătorii locali, de la care cumpăra mare parte a materiilor prime. O idee care, avea să descopere el mai târziu, l-a costat dintr-un anumit punct de vedere.

„Am încercat să facem un bistro specific canadian. Adică un restaurant cu bucătăria deschisă, cu mâncăruri bune, proaspete, preparate de la 0 de către bucătarii noștri cu ingrediente produse locale, un ambient cald și prietenos fără să fie pretențios în vreun fel. Am vrut să facem un restaurant așa cum ne-am dori să fie un local în care să mergem noi foarte des”, spune afaceristul canadian.

Trezirea la realitate

Oliver lasă impresia unui om optimist și capabil să culeagă suficient de multe date din piață, astfel încât aplicarea în piață a ideii lui să nu fie ca un joc de ruletă. Așa a făcut și în cazul „Off the wall”. Ce nu a luat în calcul Oliver a fost faptul că economia românească nu funcționează după modele clasice, în care predictibilitatea este ceva normal și nu doar un vis frumos al antreprenorilor. Deși își făcuse un plan solid, schimbările fiscale i-au dat business-ul peste cap și în doar câteva luni lucrurile au luat-o razna.

„În mare parte, lucrurile au mers foarte bine. Normal că a durat până să afle lumea de noi și să ne construim o reputație, dar la finalul lui 2016 îmi amintesc că eram foarte încântat de felul în care merg lucrurile și de direcția pe care o avem. Apoi, în 2017, a apărut un nou pachet de taxe care ne-a dat mari bătăi de cap. Le-am considerat atunci simple probleme peste care vom trece făcând ajustări. Se aplicau doar restaurantelor și hotelurilor și veneau să înlocuiască taxa pe venituri. Nu mai conta câți bani făceai sau măcar dacă aveai profit și plăteai o anumită sumă de bani ce rezulta dintr-o formula pe care am aflat-o la vreo câteva luni de când deja plăteam și nu am priceput-o nici până azi. Se ținea cont zona în care localul era amplasat și cum noi eram în centru, plăteam mai mult decât un local aflat în altă zonă, pentru că se considera că noi facem mai mulți bani doar pentru că suntem în zona centrală. Ceea ce nu era deloc așa. Apoi conta suprafața și alte lucruri”.

„Față de ce plătisem în anul anterior, taxele au crescut atunci de aproape patru ori”, spune Oliver, pentru care 2018 a început cu alte modificări ce i-au dat mai tare peste cap planurile oricum șubrezite.

„Apoi, în acest an, am aflat că pentru angajații part time trebuie să plătim taxe așa cum am plăti dacă angajații ar fi full-time. Asta însemna alți 3000-4000 de lei în taxe, ceea ce pentru noi este foarte mult, fiind un business relativ mic”.

În mod clasic, în astfel de situații, încerci să reglezi balanța cu ajutorul furnizorilor de care ești legat. Dacă erai în relații bune cu ei și sunt oameni înțelegători, îi amâni câteva luni, pentru a pentru a putea funcționa și a plăti angajații. Când însă lucrezi cu alte businessuri ce trăiesc de la o lună la alta, cum a fost cazul lui Oliver, lucrurile se complică și nu poți amâna oameni care oricum trec prin aceleași probleme ca și tine.

„Am încercat pentru o perioadă să mai amânăm furnizori și alte facturi, dar pentru că nu vedeam o variantă prin care lucrurile să se îndrepte în mod concret, mi-am dat seama că ne aflăm într-o groapă din care nu putem să ieșim. Am încercat să găsim un partener de afaceri, au fost câțiva interesați, dar până la urmă situația nu s-a schimbat, pentru că nimeni nu vrea să își asume multe riscuri într-o astfel de perioadă. Așa că a trebuit să închidem. În Canada, dacă salariul este la nivelul minimului pe economie, nu plătești taxe. Apoi, dacă nu faci profit, nu plătești taxe. În România, dacă ești la început și în primul an ești pe minus, trebuie să plătești taxe, ceea ce nu te prea ajută pe termen lung”, explică Oliver.

„Pare că în ultimul an statul încearcă să adune cât mai mulți bani pentru el”, Oliver Ryffel.

Privind în urmă, Oliver regretă în primul rând faptul că trebuie să renunțe la angajații lui, alături de care s-a simțit ca în familie. Am glumit cu Oliver și l-am întrebat dacă printre lucrurile pe care le-ar schimba în felul în care a abordat acest business ar fi să schimbe țara în care l-a deschis. Deloc radical în gândire, Oliver spune că ar face-o din nou, dar cu ceva mai multă măsură.

„Cu siguranță sunt lucruri pe care le-am învățat despre mediul de business din România. Dacă aș lua-o de la capăt, cred că aș începe cu un local mai mic. Poate nu chiar un restaurant de mari dimensiuni, ci local mic care apoi să se extindă pe măsură ce devine tot mai cunoscut. Aș lua lucrurile ceva mai ușor, cu mai puțin angajați. De asemenea, aș insista mai mult pe ideea de obține fonduri europene. La acea vreme, nimeni din cercul meu de apropiați nu știa exact cum aș putea obține acei bani pentru un restaurant și pentru că aveam banii am decis să facem lucrurile așa cum le-am făcut. Dacă aveam acele fonduri, poate că banii noștri ar fi putut să rămână ca o plasă de siguranță pentru vremuri grele”, crede Oliver Ryffel.

Canadianul cu origini elvețiene este acum pregătit să ia o pauză forțată și ia în calcul chiar și ideea de a se angaja. Când toți românii se pregătesc să plece în Canada, Oliver vrea totuși să rămână la Cluj.

„Am aici o casă și m-am căsătorit cu o româncă, așa că am de gând să rămân în România. Probabil îmi voi lua câteva luni libere în care să văd ce oportunități apar pentru mine. Poate, pentru o perioadă, voi lucra ca angajat. Ar fi o experiență utilă să scap de stres, să am un salariu pe care să îl primesc lunar și să fiu de cealaltă parte a afacerilor”, mai spune el.