Un an mai lung decât veacul. Scurtă retrospectivă politică pentru 2018

 

Din punct de vedere politic, 2018 a fost un an pe cât de tensionat, pe atât de belicos. O mulțime de drepte au purtat victorii pe tot mapamondul. În Europa, alegerile prezidențiale și tensiunile politice interne pun presiune peste consensul politic centrist european, pe măsură ce dreapta câștigă alegeri de la vest la est. Brexit-ul bate la ușă, merkelismul se apropie de final, Franța e zguduită de protestele Gilets Jaunes, în Italia se află la guvernare populismul de dreapta, iar politica autoritară și iliberală a lui Orban a înspăimântat UE scoțând și cetățenii maghiari în stradă. Pe glob, fostul lider militar Jair Bolsonaro a câștigat președinția Braziiliei, Columbia i-a oferit mandatul de lider politic lui Ivan Duque, iar în Rusia, Vladimir Putin se află la al patrulea mandat de președinte.

De prin lume adunate

Anul acesta s-a remarcat prin câteva alegeri prezidențiale sau parlamentare, care au menținut vie atenția și dezbaterile din presa internațională. În luna martie, în Rusia, Vladimir Putin a fost reconfirmat prin vot popular ca președinte al Rusiei pentru a patra oară. Opțiunea electorală pentru partide și lideri de dreapta a fost o constantă de-a lungul întregului an pe scena politică internațională. De exemplu, în Columbia, la alegerile din mai, tânăru lider al dreptei elitiste locale, Ivan Duque, a câștigat alegerile prezidențiale. O lună mai târziu, în Mexic, candidatul Mișcării de Regenerare Națională (MORENA), Andres Manuel Lopez Obrador a devenit noul președinte al statului aflat la granița cu SUA, în plină criză umanitară și migratorie. În octombrie, tot în America Latină, mai precis în Brazilia, candidatul de extremă dreapta, Jair Messias Bolsonaro (PSL), a câștigat alegerile învingându-l pe reprezentantul Partidului Muncitorilor, Fernando Haddad.

Și pentru Statele Unite ale Americii, 2018 a fost un an plin de tensiuni politice, atât în ceea ce privește politica domestică, cât și pe plan extern. După tensiunile politice din prima jumătate a anului dintre SUA și Coreea de Nord, în luna iunie, în Singapore, președintele Donald Trump s-a întâlnit cu liderul nord-coreean, Kim Jong Un. În prim-planul discuțiilor dintre cei doi s-au aflat mai ales chestiunile legate de politica nucleară a Coreei de Nord și implicarea militară și politică a Statelor Unite în regiune. O altă acțiune controversată a liderului american a fost și retragerea Statelor Unire din Pactul nuclear încheiat cu Iranul, ceea ce a și redeschis conflictul internațional dintre cele două state.

Pe măsură ce 2018 se apropia de sfârșit, mai multe voci din zona economiei și a sistemului bancar au început să tragă semnale de alarmă cu privire la o posibilă nouă criză economică globală. În acest climat, politica economică a Statelor Unite a fost modificată sub mandatul prezidențial al lui Donald Trump, care a optat pentru o intensificare a măsurilor economice protecționiste. Mai mult, atât 2018, cât și 2019 par să fie decisivi în ceea ce privește noul război comercial (trade war) dintre China și Statele Unite.

Deși 2018 s-a caracterizat printr-o escaladare a tensiunilor politice interne și internaționale pe tot globul, au existat și câteva evenimente cu caracter pozitiv, precum încheierea unui tratat de pace între Etiopia și Eritrea, dar și globalizarea mișcării metoo (șieu), care luptă împotriva violenței de gen și militează pentru egalitate între genuri și respectarea drepturilor civile și politice, indiferent de sex, orientare religioasă sau apartenență politică sau etnică.

Însă, la nivel global au rămas nerezolvate și s-au intensificat crizele umanitare din sudul și estul global. De la migrația de masă pornită din Honduras către Statele Unite până la decesele în masă cauzate de foametea din Yemen, trecând prin criza umanitară din Syria, Congo, Republica Africană Centrală, câteva milioane de oameni suferă de pe urma migrației forțate, a sărăciei sistemice și a pagubelor sociale și materiale create de război, atât în Orientul Mijlociu, cât și în Africa de Nord, dar și Orinetul îndepărat sau America Latină.

Europa în prim plan

Nici pentru Europa anul 2018 nu a fost mai liniștit, mai ales că o mulțime de mișcări, partide și lideri de dreapta au câștigat alegeri sau și-au reconfirmat poziția de forță în mai multe state europene. În martie 2018, la alegerile parlamentare din Italia centrul democrat și liberal a fost învins de două partide politice, unul populist (M5S), iar celălalt de dreapta naționalistă (Lega Nord). În iunie s-a format guvernul de alianță alcătuit de cele două mișcări politice învingătoare, iar premier a fost numit Giuseppe Conte. Liderul Lega, Matteo Salvini a devenit Ministru de interne, iar Luigi di Maio, lider al M5S, este noul ministru al muncii și dezvoltării economice. Politica salvianiană s-a remarcat prin dure măsuri autoritare și represive anti-imigrație, iar M5S au încercat să impună pe agenda politică chestiunea venitului minim universal garantat.

La nivel UE, au continuat discuțiile în vederea Brexit-ului, ce ar urma să aibă loc anul viitor în martie 2019, în timp ce la presedinția Consiliului Europei se va afla chiar România. Nici în Franța lucrurile nu sunt mai calme, protestele Gilets Jaunes atrăgând din ce în ce mai mulți sustinători, ciocnirile cu forțele de ordine intensificându-se ca anvergură și violență, iar măsurile propuse de Emanuel Macron rămânând în continuare nesatisfăcătoare pentru protestatari. Ceea ce a pornit ca o mișcare populară de contestare a unei măsuri guvernamentale de creștere a prețului la carburanți s-a transformat într-o veritabilă „insurecție generală“, dificil de caracterizat chiar și de către specialiștii politologi, a cărei ultimă miză ar putea fi chiar transformarea radicală a politicilor economice neoliberale macroniste și întărirea statului asistențial și a programelor și măsurilor de securitate socială.

100 de ani de România

În România, anul 2018 a fost anul centenarului, dar și al contestărilor la adresa partidului de guvernământ și ale politicilor și măsurilor sale. Au fost proteste tot anul, de intensitate și resort diverse, care au repus pe agenda politică realitatea conflictelor sociale și a diferențelor ideologice ireconciliabile. Nici UE nu a fost mai îngăduitoare cu România, țara noastră obținând un negativ raport MCV, care atenționa în legătură cu pericolele unor modificări ale legilor justiției și denunța compromisul politic în lupta împotriva corupției. Această atenționare este cu atât mai gravă cu cât survine cu doar câteva luni înainte ca România să prea președinția Consiliului Europei.

Mai multe rapoarte și studii referitoare al situația economică și a forței de muncă românești au captat atenția publică pe tot parcursul anului, mai ales din perspectiva unei disparități dintre cele două. România a înregistrat anul acesta cea mai semnificativă, procentual, creștere economică din Uniune, PIB-ul național crescând cu aproape 6%, iar industriile prelucrătoare, de nișă sau cercetare și invovare, pentru a da doar câteva exemple, s-au dezvoltat semnificativ. De cealaltă parte, rapoartele cu privire la situația forței de muncă arată că mai mult de un sfert dintre români sunt remunerați în continuare cu salariul minim, iar mai mult de 80% dintre salarii nu depășesc suma de 2050 de lei. În 2018, aproape o treime dintre români sunt încă dependenți din punct de vedere al supraviețurii de agricultura de subzistență, iar aproape 40% dintre copii trăesc fie sub, fie puțin peste limita sărăciei și a vulnerabilității sociale. Numărul total al emigranților români a ajuns anul acesta la 4,5 milioane, iar rata natalității rămâne în continuare negativă.

Din punct de vedere al regiunilor, anul acesta Transilvania a fost fruntașă, Clujul, Alba sau Timișul fiind lideri în topul dezvoltării economice și al concentrării forței de muncă, aflate doar în urma Bucureștiului. În luna decembrie, conflictul dintre capitală și provincii a fost reaprins de către proiectul Alianței Vestului, încheiată între primarii Clujului, Timișoarei, Oradiei și Aradului. Cei patru primari pregătesc o serie de programe de cooperare, atât la nivel economic și politic, cât și din punctul de vedere al dezvoltării infrastructurii.