Traducerea cărţii „Scrisoare unui copil nicicând născut”a fost lansată la Cluj, în cadrul unui spectacol-omagiu adus Orianei Fallaci

Foto: Dan Bodea

Lansarea variantei în limba română a cărţii „Scrisoare unui copil nicicând născut” scrisă în 1975 de faimoasa scriitoare italiană Oriana Fallaci, în traducerea lui Constantin Ivaneș, a avut loc vineri, 29 septembrie, la Cluj-Napoca, în incinta Muzeului de Artă din Cluj-Napoca, sala Tonitza.

Evenimentul s-a dorit a fi mai mult decât o lansare de carte: un spectacol, o dezbatere, un omagiu, după cum a spus în cuvântul de deschidere al serii, Constantin Ivaneș, cel care prin modul în care a tradus acest volum a primit permisiunea familiei de a folosi drepturile de autor. Astfel, dezbaterea „Între două secole, o Conștiință: Oriana Fallaci” și spectacolul-omagiu audio-video „Mărturii ale demnității unui Om: Oriana Fallaci”, realizat de Constantin Ivaneș, au creionat pentru cei care au îndrăgit-o pe scriitoarea italiană, portretul femeii puternice, care s-a descoperit pe sine mai ales prin intermediul acțiunilor de rezistență la care a luat parte, deloc puține pe parcusul vieții sale, portretul femeii care a vrut să schimbe lumea și nu în ultimul timp, portretul scriitoarei împrumutate pe alocuri, jurnalismului.

Foto: Dan Bodea

Constantin Ivaneș / Foto: Dan Bodea

„Priviţi, vă rog, fotografia ei. Jurnalistul total. Linia întâi, e uluitor. În ciuda adversităţilor vieţii, cu ea mai nemilioasă decât cu alţii, Oriana a demonstrat că puterile sporesc în luptă. Cum anume și-a sporit această putere, s-au întrebat cronicari, prieteni, neprieteni, pentru că și din această ultimă categorie au fost destui. Da, inamici. M-am întrebat şi eu şi mă întreb încă. Această putere vine din dârzenia de spirit și din adevăr. Vine de la tatăl ei Eduardo. Acesta a iubit adevărul și dreptatea, iar aceste virtuți au trecut la Oriana. La 14 ani, Oriana ducea manifeste pe bicicletă. În ochii contemporanilor este numită acum cea nesupusă. Nesupus nu se poate traduce decât dintr-o serie de cuvinte precum: dârz, neîngenunchiat, neînfricat, demn, cutezător, liber, curajos”, a spus Constantin Ivaneș, traducătorul cărții.

Acesta a ales să păstreze pentru ilustrarea volumului tradus în limba română, coperta inițială a volumului, cea pe care și-a dorit-o Oriana, o copertă extrem de simplă.

Foto: Dan Bodea

Excelența Sa, ambasadorul României în Germania, Emil Hurezeanu, a fost cel care a prefațat volumul tradus în limba română. Ambasadorul a mărturisit că, citind cărțile autoarei, și-a dat seama că are multe lucru în comun cu aceasta.

Emil Hurezeanu/ Foto: Dan Bodea

„Oriana Fallaci era o mare ziaristă, o ziaristă care scria tot timpul. Ea face parte dintr-o categorie de oameni care nu mai există, din categoria celor aflați mereu în mijlocul evenimentelor, care, la rândul lor, par create pentru ei, înainte de a exista. Textul, fie el și jurnalistic avea o importanță covârșitoare. Jurnaliști care să modifice viziuni au existat puțini, dar ea ilustrează această categorie. Oriana a fost în Italia marilor tulburări politice un om cu principii de stânga, un  umanist literar cu convingeri profunde de stânga. Nu s-a abătut de la această cale. Venea din Toscana. Îi cunoaștea pe politicieni așa cum erau. E un autor care descoperă lumea și o schimbă. A realizat interviuri chiar și cu personaje pe care le detesta, chiar și din sfera politică. Nu tot timpul este vorba despre atitudine, ci și despre altitudine. Oriana a fost o icoană a rezistenței”, a spus Emil Hurezeanu.

Vasile Dîncu, sociolog și scriitor, a vorbit despre rolul jurnalismului, despre dezamăgirea pe care o trăiește vizavi ceea ce se întâmplă în media zilelor noastre, dar și despre modul în care Oriana s-a implus atât în literatură, cât și în presă. 

Vasile Dîncu / Foto: Dan Bodea

„Am crezut la un moment dat că jurnalismul poate schimba lumea. Astăzi nu mai am încredere în jurnalism, sunt dezamăgit de rolul pe care îl are acum. Războiul civil există, există în fiecare seară, un război pe care presa îl orchestrează pe nonsubiecte, pe canalele de teviziune. Poate acesta este unul dintre motivele pentru care mulți oameni vin la o întâlnire cu un om al rezistenției, așa cum este Oriana. Voi vorbi despre carte din perspectiva estetică. Oriana a avut o cultură a rezistenței în familie. De altfel chiar ea spune că tot ceea ce reprezintă ea s-a creat în timpul rezistenței. În carte veți descoperi temele rezistenței. Cartea de față nu este una scrisă de un jurnalist, ci un eseu de o deosebită profunzime. Este un eseu filosofic despre viață, regăsit din păcate în toate manualele de feminism. Mulți susțin că este o carte despre avort. Nu este adevărat. Fătul e o metaforă a sensului vieții, iar cartea nu este feministă deloc. Este o lucrare despre suferința de a trăi în libertate, în democrație. Nu aș vorbi despre Oriana ca jurnalist, întrucât aceștia sunt supuși clipei, ci ca un gânditor al epocii. Nu am citit ceva atât de frumos de la Micul Prinț. Aici este viață și este viața noastră”, a spus Vasile Dîncu.

Cartea a apărut în cadrul Editurii Școala Ardeleană și face parte din Colecția Longseller 2017, fiind un volum recomandat de Revista Sinteza.

Urmăriți în continuare o galerie foto realizată de Dan Bodea:


Publicitate

Postaţi un comentariu