Tradiţii pascale în lume – ouă, iepuraşi, mâncare

Paştele este una dintre cele mai mari sărbători ale anului, cea mai mare, pentru mulţi creştini. Simbolurile şi semnificaţii acestei sărbători sunt acelaşi în întreaga lume, însă în fiecare regiune există obiceiuri şi tradiţii diferite, dezvoltate în timp.

“Clopotele zburătoare” din Franţa

În Franţa, celebrarea Paştelui începe din Vinerea Mare, când clopotele tac – şi vor rămâne tăcute timp de trei zile, până duminica, în semn de doliu.

Francezii au înlocuit iepuraşul cu peşti şi clopoţei. Peştii francezi de Paşte poartă denumirea de “Peşti de aprilie” şi apar în casele franceze încă de la 1 aprilie, copiii încercând să îi păcălească pe adulţi lipidu-le pe spate hărţii cu peşti desenaţi. Tot de Paşte, copiii se implică într-un joc în care aruncă ouăle în aer – cine a scăpat primul oul, a pierdut concursul. De asemenea, copiii caută cu frenezie ouă de ciocolată, ascunse de adulţi prin casă ori în jurul acesteia.

O altă tradiţie importantă în Franţa este denumită “Clopotele zburătoare”. Catolicii francezi cred că în Vinerea Mare toate clopotele zboară la Vatican , întorcându-se în prima zi de Paşte, aducând cu ele o mulţime de ouă de ciocolată.

Tăcerea clopotelor

Şi în Italia clopotele se opresc, încă din Joia Mare, până duminica. La fel încearcă şi oamenii să fie, mai tăcuţi şi mai smeriţi. În dimineaţa zilei de duminică, se aud din nou clopotele, care-i anunţă pe oameni că Iisus a înviat. La fel ca şi în Franţa, copiii italieni caută în dimineaţa de Paşte ouă ascunse prin casă ori prin grădină. În timpul Postului, femeile pun grâu la încolţit, într-un loc întunecat din casă – pentru ca iarba să crească aproape albă, nu verde, ca de obicei. Ulterior, aceasta va fi folosită pentru decorarea bisericilor în zilele premergătoare Paştelui.

Dacă în alte ţări duminica Floriilor mai este numită „Ziua palmierului”, în Italia copacul ce simbolizează victoria vieţii asupra morţii este măslinul, şi nu palmierul. Italienii duc la biserică de Florii ramuri de măslin pentru a fi sfinţite. După ce toţi oamenii s-au adunat în biserică, se închid uşile, care simbolizează porţile Ierusalimului. Preoţii ciocănesc de trei ori şi uşile se deschid, iar oamenii flutură ramurile, comemorând astfel intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim.

În Vinerea Mare, multe biserici reconstituie ritualul spălării picioarelor. Se aleg 12 bărbaţi săraci din parohie, care îi reprezintă pe cei 12 apostoli, iar preotul le spală picioarele, la fel cum a făcut Iisus. Prima zi de Paşte este o zi de sărbătoare, de fericire şi speranţă renăscută. Oamenii se ospătează cu produse tradiţionale, dintre care cea mai importantă este friptura de miel, consumată împreună cu o salată de ouă fierte.

Săptămâna Sfântă din Spania

În Spania, săptămâna premergătoare Paştelui este la fel importantă ca şi sărbătoarea în sine. Spaniolii consideră că Postul Mare este o perioadă de meditaţie, rugăciune şi privaţiuni, care-i purifică pe oameni şi îi pregăteşte pentru miracolul Învierii.

Denumită de catolici Săptămâna Sfântă şi de ortodocşi cea a Patimilor, celebrarea ei în Spania e încărcată de semnificaţii puternice. Se organizează o procesiune tradiţională, ce datează încă din secolul 13 şi pune în scenă momentele importante ce precedă minunea Învierii. La acest eveniment participă cu bucurie persoane de toate vârstele. Cei care poartă pe umeri cortegiile sunt numiţi Costaleros şi poartă glugi. Persoanele care însoţesc alaiul poartă doliu, bărbaţii costume negre, iar femeile tradiţionalele mantii din dantelă (mantilla) cu rozarii. Copiii caută să primească ceară de la lumânările înalte, purtate de Nazarenos, primind câteva picături în schimbul bomboanelor. Cu cât mingea lor de ceară va fi mai mare la final, cu atât vor fi mai norocoşi.

În duminica Floriilor, oamenii merg la biserică, iar copiii duc ramuri şi frunze de palmier, pentru a fi binecuvântate de preot. Băieţii au ramuri simple, iar fetele duc unele ornate cu bomboane şi beteală. În Sâmbăta Mare, toată lumea merge la biserică, iar duminica se ia masa în familie şi se merge în vizită la rude.

Focurile de Paşte şi vrăjitoarele

În Germania, Paştele se numeşte “Ostern”, termen care ar proveni de la o zeiţă anglo-saxonă din antichitate, numită “Eastre”, “Eostre”, ori “Ostara”. În această ţară sunt populari copacii de Paşte, copăcei micuţi sau ramuri, care sunt împodobiţi cu ouă de Paşti. Tot acum, copiii se întrec în rostogolirea ouălor colorate pe pante din iarbă sau le ciocnesc la capetele ascuţite. Cel al cărui ou nu s-a spart, îl obţine şi pe cel spart.

În unele regiuni din nordul Germaniei, se organizează un mare foc de Paşte, în jurul căruia se adună oamenii din întreaga comunitate. Focul de Paşte arde, în mod simbolic, toate rămăşiţele iernii şi sentimentele rele. Acest obicei există şi în Olanda.

În Olanda se organizează carnavaluri înainte de începerea postului, evenimente organizate cu grijă, cu mult timp înainte – încă din din anul anterior, în cea de-a 11 zi a celei de-a 11 luni, un consiliu de 11 persoane se întâlneşte pentru a pune la cale programul serbărilor, în fiecare oraş.

În prima zi de Paşte, şi olandezii iau masa în familie, iar gospodinele îşi aranjează cu grijă casele, împodobindu-le cu ouă colorate şi flori de primăvară. Nelipsită din meniul tradiţional al olandezilor este „Paasbrood”, un fel de pâine dulce cu struguri şi stafide.

În Suedia există mai multe superstiţii legate de Săptămâna Patimilor: se crede că vrăjitoarele au o putere deosebită în această perioadă, în special cele de magie neagră. Cu o zi înainte de Paşte, băieţii şi fetele se îmbracă în vrăjitoare şi merg la vecini, cărora le lasă vederi de Paşte, pentru care primesc bani sau dulciuri. În partea de vest a ţării există obiceiul să se lase scrisoarea în cutia poştală sau sub uşă, expeditorul rămânând necunoscut. Ouăle fierte şi vopsite nu lipsesc de pe masa de Paşte.

În alte zone, în amintirea patimilor lui Iisus, tinerii “se biciuiesc” în mod simbolic în Vinerea Mare, cu nuiele de mesteacăn împodobite.

Grecia şi Rusia

De pe masa de Paşti a grecilor nu trebuie să lipsească mielul, pâinea, ouăle şi salatele. În aceste zile se mănâncă o pâine specială, numită pâinea lui Iisus. În centrul pâinii este marcată o cruce, iar pe margini este decorată cu ornamente sub formă de ouă.

Prima ceremonie importantă are loc în Vinerea Mare, ziua coborârii trupului Mântuitorului de pe cruce. Catafalcul este scos din altar şi purtat pe străzile oraşului, urmat de credincioşi cu lumânările aprinse. Sâmbăta Mare este dedicată pregătirilor, iar atmosfera generală este de voioşie şi bună dispoziţie, toată lumea aşteptând cu nerăbdare Învierea. Bisericile sunt decorate de sărbătoare, iar oamenii sosesc pe înserat, cu lumânări, iar la miezul nopţii iau lumină şi îşi spun “Christos a înviat!” (în limba greacă, “Christos anesti!”).

Şi ruşii merg la biserică în noaptea de sâmbătă spre duminică; uşa lăcaşului de cult stă închisă până la miezul nopţii, când preotul o deschide şi iese spunând “Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat!”. Credincioşii răspund “Adevărat a înviat!”. Ouăle se vopsesc în roşu, culoare ce simbolizează sângele lui Hristos, iar oamenii le sparg folosind cuie, tot în mod simbolic. De Paşte, ruşii coc prăjituri tradiţionale, cunoscute sub denumirea de “kulich” şi fac “pascha”, pe care o aduc la biserică, pentru binecuvântare.

Bulgaria şi Ungaria

Obiceiurile sunt asemănătoare şi în Bulgaria. La miezul nopţii dintre sâmbătă şi duminică, oamenii se adună la biserică, aducând ouă roşii şi paine. La masă, oamenii ciocnesc ouă, iar cel care rămâne cu oul întreg va avea un an plin de noroc.

În Joia Mare, ca şi la noi, se vopsesc ouăle. Tradiţia cere ca fiecare gospodar să ducă un ou roşu la biserică, să îl sfinţească de Înviere şi apoi să îl îngroape în vie. Se desparte astfel, în mod simbolic, de toate relele şi necazurile pe care le-a avut în anul precedent. În Vinerea Mare se cumpără oale şi farfurii noi şi se plantează dovlecei, pentru ca noua recoltă să fie mai “dulce”, iar fetele tinere fac, pentru prima dată în viaţă lor, gogoşi cu miere şi zahăr.

În Ungaria, săptămâna care precede Paştele este pentru gospodine o perioadă foarte încărcată, pe lângă curăţenia de primăvară, acum este vremea când se coc prăjiturile tradiţionale. La sate, ouăle fierte sunt vopsite în diverse culori şi pictate de mână, cu motive geometrice şi florale. Duminica, cei mici găsesc sub pat cadourile de Paşte; urmează un mic-dejun tradiţional, cu ouă de Paşte, şuncă şi kalács, un fel de pâine dulce cu ou, nuci şi ciocolată fierbinte. A doua zi de Paşte, băieţii stropesc fetele cu parfum sau cu apă parfumată şi îşi urează noroc unii altora, iar fetele le dau în dar ouă vopsite. Aceasta este ziua ospitalităţii, aşa că sunt aşteptaţi vizitatorii. Obiceiul se întâlneşte şi în Bulgaria.

Israel şi Egipt

Paştele în Israel are o semnificaţie specială, deoarece ritualurile creştine au rădăcini în tradiţiile evreieşti. Celebrarea Paştelui evreiesc, ce comemorează exodul evreilor din captivitate, în Egipt, a fost legată de Paşte (în ebraică “Pasach”) de la început.

Astfel, de Paşte, credincioşii creştini din întreaga lume se adună în Oraşul Sfânt, Ierusalim. Sunt organizate mai multe procesiuni, care urmează drumul lui Iisus la Golgota. Traseul este numit “Douăsprezece Staţii ale Crucii“ şi este urmat de turişti din diferite părţi ale lumii, care vin să ia parte la această procesiune.
În Egipt, Postul Mare dureaza 55 de zile, timp în care se consuma doar fructe şi legume. Duminica, bisericile sunt împodobite cu ramuri de palmier şi flori, iar copiii primesc ramuri de palmier udate cu apă sfinţită, pe care le duc acasă şi le păstrează tot anul. Luni, în cea de-a doua zi de Paşte, se sărbătoreşte un vechi festival al primăverii – oamenii ies în parc, în grădinile publice şi fac schimb de ouă colorate.

SUA şi Mexic

Potrivit tradiţiei americane, Iepuraşul de Paşti va lăsa fiecărei familii cu copii, câte un coş de Paşti, plin cu ouă de ciocolată şi alte bunătăţi pentru fiecare copil din casă. Se organizează adevărate “vânători de comori” – în căutarea ouălor de ciocolată aduse de iepuraş pornesc în special micuţii, dar şi adulţii se prind în joc.

Pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, Paştele este sărbătorit în diferite moduri, pentru că oamenii aparţin mai multor confesiuni religioase. În marile oraşe au loc parade, iar oamenii ies pe străzi îmbrăcaţi în haine noi. Paradele sunt de obicei conduse de o persoană care duce o lumânare sau o cruce.

Podoabe specifice sărbătorii pot fi zărite peste tot, în diverse forme. Iepuraşul de Paşte şi ouăle de lemn au fost introduse în SUA de coloniştii germani, în jurul anului 1700. Între multele tradiţii împrumutate, cea mai populară pare a fi decorarea copacilor cu ouă de Paşte. 

În Mexic, sărbătoarea de Paşte ţine două săptămâni, fiind împărţită în Săptămâna Sfântă – Semana Santa, semnificând ultimele zile ale lui Iisus – şi Pascua, Învierea lui Iisus, ce reprezintă totodată şi eliberarea de sacrificiile impuse de post. Fiecare comunitate sărbătoreşte acest eveniment în funcţie de influenţele religioase, însă cel mai emoţionant moment, în săptămâna sfântă, îl constituie punerea în scenă a evenimentelor specifice, precum ultima cină, trădarea, judecata, în unele oraşe întâlnindu-se chiar şi răstignirea.

Chile, Brazilia, Filipine

În Chile, duminica Floriilor este cunoscuta sub denumirea de Duminica Palmierului sau “Domingo de Ramos”. Ceremonia specifică se desfăşoară sub forma unei procesiuni. Palmierul este o plantă plină de semnificaţii: simbolizează victoria, bucuria şi pacea. Palmierul a fost întotdeauna considerat copacul vieţii şi copac divin, dat fiind faptul că trăieşte aproximativ 300 de ani.

Şi în Brazilia, Săptămâna Mare începe cu o ceremonie de binecuvântare a ramurilor de palmier, care sunt împletite în diferite modele complicate, reprezentând cruci, steaguri, litere şi alte obiecte asemănătoare. Străzile sunt împodobite, iar o procesiune de oameni circulă încet prin tot oraşul, purtând statuete reprezentând pe Fecioara Maria şi Iisus Hristos.

În Filipine are loc Festivalul Moriones in Marinduque, care îi evocă pe soldaţii romani cruzi, participanţi la crucificarea lui Iisus Hristos. Ritualul Postului Mare din Pampanga, localitate aflată în regiunea San Pedro, este o sărbătoare specifică, ce presupune participarea sătenilor la un act de auto-flagelare, în care unii dintre ei sunt “răstigniţi” pe cruce.

 

Obiceiul vopsirii ouălor a apărut din timpuri străvechi, fiind întâlnit la chinezi, cu 2000 de ani înainte de naşterea lui Iisus Christos. Pe atunci, ouăle erau oferite-n dar, fiind considerate simbol al echilibrului, creaţiei, al vieţii şi al reînnoirii naturii.
Acest obicei al vopsirii ouălor s-a transmis apoi creştinilor şi încă este practicat în ţările din Europa şi Asia. Dacă în unele locuri obiceiul s-a restrâns ori a dispărut, la noi a fost transformat într-o adevărată artă.

Iepuraşul, ca simbol al Paştelui şi cel care aduce cadouri copiilor, a apărut în Germania, unde a fost menţionat în cărţi încă din secolul 16.

Iepuraşul este un simbol al fertilităţii de provenienţă păgână şi este asociat zeiţei Eastre, căreia îi era dedicată luna aprilie (sau chiar întregul anotimp, primăvara). Ca personaj care aduce mici cadouri copiilor, a fost inclus în tradiţiile pascale începand din secolul 19.

Tot în Germania au fost făcute primele figurine din ciocolată şi zahăr, iar de acolo s-a răspândit tradiţia în Europa şi în Statele Unite.

La început, iepuraşul aducea numai ouă colorate, pe care le ascundea prin casă ori prin grădină – obicei care încă s-a păstrat, în multe ţări. Treptat, însă, au apărut şi dulciurile – ouăle de ciocolată, mai ales – iar acum iepuraşul aduce cadouri tot mai consistente, şi nu numai copiilor, ci tuturor membrilor familiei.