Spaţiul public trebuie să îşi recâştige valoarea

Clujenii trebuie să aibă mai multă grijă de spaţiile publice din oraş, spaţii care sunt fie părăsite, fie insuficient puse în valoare. Este părerea a doi dintre membrii juriului Bienalei de Arhitectură Transilvania 2015, Paola Rizzi (Italia) şi François Meyer (Elveția). Aflaţi pentru câteva zile la Cluj, aceştia au dezvăluit pentru Transilvania Reporter cum arată pentru un urbanist şi pentru un arhitect “la prima vedere” oraşul şi zona Clujului, ce te impresionează plăcut sau mai puţin plăcut, arhitectural, urbanistic şi nu numai.

Paola Rizzi

Urbanistul italian, Paola Rizzi a fost până acum de trei ori în ţara noastră, dar este pentru prima dată când vine la Cluj, iar oraşul i-a lăsat o impresie puternică. „Pot spune că am văzut o mulţime de clădiri cu valoare istorică şi o parte au potenţial, sunt chiar frumoase. Dar cred că la prima impresie e evident că nu sunt prea bine întreţinute. Asta a fost impresia mea generală. Pe de altă parte, din ce am văzut şi la proiectele prezentate la bienală cred că este un potenţial foarte mare de resurse umane şi energie aici faţă de locurile mai vechi din lume, dar probabil nu există destul sprijin pentru ca această energie să înflorească în spaţiile publice”, explică Paola Rizzi.

„Pentru mine a fost o surpriză completă. Până să vin la Cluj nu ştiam nimic despre România sau arhitectura românească. Dar pe drumul de la aeroport la hotel am văzut mai întâi clădirile foarte mari de locuinţe şi apoi centrul, oraşul vechi, care e foarte frumos. Am văzut destul de puţin dar pot spune că am văzut lucruri frumoase, ne-am simţit bine şi e foarte interesant” a completat şi arhitectul elveţian François Meyer.

Arhitectura Clujul între trecut şi viitor

Cei doi au fost impresionaţi de moştenirea arhitecturală a Clujul, chiar dacă au recunoscut că se poate mult mai bine la capitolul întreţinere. „Poţi vedea la Cluj ce vezi în această parte a Europei, o combinaţie între Evul mediu, secolul al XVII-lea, apoi ceva între secolul al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, clădiri care ar putea fi întreţinute mai bine, dar sigur depinde şi de banii care există. Şi bineînţeles există şi „imensele rămăşiţe” ale realismului socialist, imensele cartiere de dormit. Dar chiar şi acolo există un potenţial, calitatea spaţiului şi a locurilor poate fi îmbunătăţită. Mie personal nu îmi displace că există atât de multe stiluri diverse, nu îmi place omogenitatea, dar viaţa în oraş trebuie să aducă împreună această moştenire din trecut şi prezentul, bineînţeles ţinând cont şi de faptul că anii 80 – 90 şi începutul anilor 2000 au lăsat o lipsă în ceea ce priveşte designul spaţiului, atât public, cât şi privat. De aceea cred că există acum o energie uriaşă din partea tinerilor care vin cu iniţiative şi scenarii urbane prin care încearcă să îmbunătăţească acest lucru. Cred că aceste două lucruri trebuie combinate şi pot fi combinate doar începând de la spaţiul public”, explică urbanistul italian.

Cât priveşte transformarea pe care ar trebui să o sufere clădirile construite în epoca comunistă, aici soluţii sunt mai simple decât am crede, este de părere arhitectul François Meyer.

Francois Meyer“Sigur în secolul XX s-a construit foarte mult şi de aceea o problemă chiar globală care nu se leagă numai de arhitectura comunistă este ce are cu adevărat valoare şi ce nu, ce merită păstrat şi ce nu. La Cluj din ce am văzut în cartierele-dormitor sunt şi spaţii pietonale, magazine la parterul blocurilor, pieţe, deci potenţialul este bun. Cred că o simplă înverzire a acestor spaţii ar face o diferenţă estetică mare şi asta e destul de uşor. Ele arată acum ca şi cum  au fost puse deoparte şi nu s-a mai făcut demult nimic în ele”, adaugă Meyer. „Oamenii trebuie să înţeleagă că atât ei aparţin acelui loc, cât şi acel loc le aparţine”, completează Paola Rizzi.

Aceasta spune că a observat foarte rapid că Clujul este un oraş foarte aglomerat, cu foarte multe maşini şi probleme în trafic.“Este într-adevăr aglomerat şi cu multe maşini, un trafic cu probleme, dar această problemă o avem practic în toate marile oraşe europene. Putem să îmbunătăţim mobilitatea prin a oferi căi de acces pe jos, a moderniza continuu transportul în comun, a sprijini sistemele alternative de mobilitate, fie că e vorba de bicicletă sau de car-sharing. Cred că o problemă este şi că pe alocuri oraşul îţi dă impresia că nu este încă finalizat, complet, lipseşte echilibrul între formă şi utilitate”, crede aceasta.

Importantă este însă regândirea spaţiului public care trebuie să reintre mult mai serios în atenţia autorităţilor, urbaniştilor, arhitecţilor şi a comunităţii în general. “ Au fost foarte multe proiecte la bienală, dar doar trei erau pentru spaţii publice. Aşa că pentru noi a fost clar că în Cluj şi Transilvania spaţiul public trebuie să îşi recâştige valoarea, pentru că în prezent acesta nu pare să fie suficient de important pentru arhitecţi şi urbanişti”, explică Meyer.

Ce aduce viitorul

“Nu îmi place să privesc prea departe în viitor şi să îmi imaginez tot felul de fantasme. Dar e important să ştim că în acest secol construim foarte mult şi o mare parte din lucrări sunt renovările, mai ales că nu doar restaurăm ci le dăm o a doua viaţă. Cred că tendinţa cea mai importată în domeniul spaţiilor de locuit în care lucrez eu cu precădere este că oamenii vor mai mult spaţiu. Iar atunci când spaţiul este mic trebuie să construieşti astfel încât acesta să ofere oamenilor toate funcţionalităţile necesare. Şi asta înseamnă mai mult timp de studiu pentru a ajunge la un proiect bun care să satisfacă şi cerinţele clienţilor. Clienţii în general se gândesc doar la prezent şi la ce vor pe moment, dar noi arhitecţii trebuie să ţinem cont că ceea ce construieşti va trebui să fie folosit şi în viitor, pe termen lung. În plus arhitectura are o parte socială. Chiar şi când proiectăm doar o locuinţă pentru un client privat trebuie să ne gândim cum se va integra acea locuinţă în oraş, în zona unde o va construi, în comunitate”, explică Francois Meyer.

“Nu cred că e vorba despre ce lăsăm generaţiilor viitoare ci despre supravieţuirea sistemului şi îmbunătăţirea lui pentru a-l menţine în funcţiune. În ultimii zece ani am observat că lucrăm mult mai mult să peticim, să reparăm după anumite evenimente şi am pierdut din vedere prevenţia. Pentru un urbanist este foarte importantă această preocupare. Colaborarea cu arhitecţii este de aceea foarte importantă, lucrăm pentru oameni, nu contează dacă e public sau privat. Sigur avem nevoie de idei noi, de inovaţie, să experimentăm, dar trebuie şi să ne uităm atent la ce ne înconjoară şi să oferim oamenilor educaţie, informaţii pertinente şi opţiuni”, crede Paola Rizzi.

Oraşul viitorului, oraşul inteligent

Pentru că tot mai mult specialiştii din diferite domenii definesc oraşul viitorului ca un oraş inteligent am încercat să vedem cum văd arhitecţii un asemenea oraş. “Atunci când vorbim despre oraşe inteligente primul lucru care îţi vine în minte este tehnologia, cum o putem folosi într-un mod care să facă sistemul mai eficient. Un oraş inteligent trebuie să creeze un sistem sustenabil şi durabil. Şi toată lumea care locuieşte într-un oraş trebuie să înţeleagă că este parte a oraşului şi totul trebuie să se lege de tot”, crede urbanistul italian.

François Meyer este fondator Meyer François Architecte, şi a obţinut locul 1, secțiunea locuire, la Best Architects 15.

Paola Rizzi este profesor de arhitectură, analiză și proiectare urbană, intervenții de urgentă în spațiul urban și arhitectură sustenabilă la Facoltà di Architettura di Alghero.


Publicitate

Postaţi un comentariu