Soluţia pentru un oraş mai puţin aglomerat: inovaţiile de mobilitate!

Adi Dohotaru / Foto: arhiva personală

Interviu cu activistul Adi Dohotaru, realizat de Ruxandra Hurezean

– Ce ar trebui să facem cu un oraș aglomerat precum Clujul? Sunt zile în care circulația se blochează pur și simplu.

– Este clar că trebuie o schimbare majoră la nivel de mentalitate în termeni de mobilitate, să trecem de la automobilul personal la transportul public, dar e o reformă pe care administrația locală nu o încurajează nici la nivel de mesaj, nici la nivel de politici publice. Administrația vrea să îi mulțumească pe toți, dar ajunge să nemulțumească pe toată lumea. Strategia cea mai chibzuită este de a oferi servicii publice de calitate pentru a încuraja cetățenii să folosească transportul în comun, bicicleta sau mersul pe jos, așa cum au făcut destule orașe occidentale. Nu trebuie să inovăm major, ci doar să ne adaptăm la tendințe de mobilitate sustenabilă existente de câteva decenii în alte locuri. Dar în loc să avem astfel de discuții despre o mobilitate durabilă și mai ieftină,   adică transport în comun și trafic nemotorizat, apar constant fumigene electorale extrem de costisitoare despre metrou, monorail pe Someș, tunel sub oraș sau un râu navigabil.

 – Cum vi se pare strategia de mobilitate urbană realizată de autorităţi anul trecut? Care credeți că sunt motivele pentru care aceasta nu a fost pusă în practică?

– Strategia este destul de bună, deși cred că putea să fie și mai ambițioasă în privința transportului public. Oricum, planul de mobilitate propune ca până în 2030 să existe dimineața pentru fiecare trei călătorii efectuate cu  mașina privată patru călătorii cu transportul public. Deci, e un raport de 1, 33 în favoarea transportului în comun. Totuși, la ritmul de implementare al politicilor publice actuale, nici măcar la acel raport nu vom ajunge. Dacă e să fac referire și la alte strategii, eu n-am mai participat la realizarea strategiei de dezvoltare a orașului în perioada 2014-2020 pentru că am citit strategia anterioară din perioada 2006-2013 și doar 10% din obiective au fost realizate. Așa că am preferat să mă mențin în opoziție, să protestez când e cazul și să vin cu soluții doar când primăria e realmente deschisă, dincolo de declarații.

Un cadru bun pentru schimbare este propunerea pe care am făcut-o mai multe asociații, ideea de a candida pentru titlul de Capitală Verde a Europei. Strategia pe mobilitate are și ea o propunere generoasă, un Birou pentru inovații în mobilitate. Și la dezbaterile pe strategie, am cerut înființarea acestui birou, dar nu am primit un răspuns, sper ca în viitorul apropiat să se rezolve problema și să fie oameni competenți acolo. Cred că la momentul actual, administrația, chiar dacă are destule intenții bune, are o capacitate slabă de implementare a obiectivelor. Politicile nu se vor schimba nici după 2020, după 16 ani de administrație PDL-PNL-UDMR, dacă nu apar oameni noi, mai deschiși la viziuni alternative de dezvoltare a orașului.

 – Cum am putea rezolva acest gen de probleme prin educație? V-ați gândit la inițierea unei campanii pentru promovarea unei campanii de mers pe jos sau cu bicicleta sau ceva similar?

– Oamenii se schimbă nu doar prin educație, ci și politici publice raționale, decise în urma unui dialog larg, nu mimat. Sunt zeci de mii de reclame în Cluj, de ce nu ar fi câteva sute realizate cu sprijinul administrației pentru a încuraja transportul public și traficul nemotorizat? Este loc: pe panouri publicitare neocupate, pe autobuze, pe net, în publicațiile locale etc. Acesta e doar un exemplu, pot fi multe altele în zona de educație cetățenească.

În activitatea mea, am pus accentul nu doar pe transportul în comun, ci și pe traficul nemotorizat. Dau doar câteva exemple. În partea de est a orașului, am propus pe linia unor urbaniști anteriori ca Vasile Mitrea, Parcul Est-Între Lacuri, de peste 60 de hectare, de 5 ori mai mare ca Parcul Central. Am calculat 10 km de piste pietonale și cicliste, dintre cele mai lungi din Cluj, care să facă legătura între Someșeni și Între Lacuri cu Gheorgheni spre centrul orașului. Primăria a zis da la parc în urma unei petiții cu 3.000 de semnatari, dar prea puțin se vede din parc: fostul cartodrom care se transformă în bază sportivă sau aleea din jurul primului lac pe care am pietonalizat-o prin presiuni publice. În partea de vest a orașului, am propus unirea Parcului Rozelor și a Parcului Babeș, dar și în general a spațiilor verzi din oraș care nu sunt legate de Someș din cauza gardurilor sau porților rămase închise.  Am mai propus universităților și primăriei să accepte o legătură alternativă la traficul motorizat între Mănăștur și centru. Ideea e ca de pe str. Câmpului să se meargă spre Campusul USAMV, prin campus, apoi pe str. Haşdeu să fie o bandă specială pentru pietoni și bicicliști, urmând să intrăm pe str. Clinicilor prin Campusul Haşdeu. Pentru ca acest traseu să se întâmple e necesar ca primăria să negocieze cu universitățile, iar universitățile să fie de acord să avem mai multe porți și mai puține garduri. Singurul lucru pe care l-am reușit cu USAMV și primăria e să fie de acord să deschidă o mică parte din campus, care acum e cel mai mare parc din cartierul Zorilor și unul dintre cele mai frumoase spații verzi ale orașului.

În afară de propunerile acestea punctuale, mă bucur să fiu unul dintre participanții la marșurile bicicliste, dar și unul dintre inițiatorii unei variante mai radicale de marș: critical mass-ul. Văd mult potențial de schimbare prin astfel de acțiuni, suntem mult mai mulți bicicliști de cât acum 10 ani.

Dar sunt și destui alții care își cumpără mașini și de aceea traficul este infernal în oraș. Între astfel de opțiuni diferite de viață trebuie să reglementeze situația autoritățile și să încurajeze un anumit tip de mobilitate în fața altuia.


Publicitate

Postaţi un comentariu