Regiune sau națiune? Alianțe, aliați și proiecte în an electoral.

Ultimele luni ale anului 2018 au fost presărate cu o serie de contre între reprezentanții administrațiilor locale și regionale și membrii guvernului și ai administrației naționale, pe diferite teme, precum: întârzierea lucrărilor de construcție și finalizare a autostrăzilor, chestiunea spitalelor regionale, starea nesatisfăcătoare a transportului feroviar, capacitatea redusă de absorbție a fondurilor europene, infrastructură deficitară, etc. Printr-un gest deopotrivă politic, dar și rezultat al unui calcul economic și social, mai mulți primari din Transilvania și din zona Vestului și-au dat mâna și au format deja două alianțe diferite, cea a Vestului și cea a Transilvaniei de Nord.

Dacă politica de la centru rămâne sceptică și acuză primarii aliați că ar fi vorba de jocuri politice anti-guvernamentale, primarii se apără susținând necesitatea cooperării între orașe și regiuni în vederea creșterii economice și a îmbunătățirii infrastructurii, dar și a realizării unor ample lucrări de utilitate publică și socială. Dincolo de contre politice, mai importantă pentru dezbatere rămâne problema modelului dezvoltării regionale și a inechităților economic-sociale produse de acesta, precum și implicațiile sale asupra creșterii economice naționale.

Referitor la regionalizare, alianțe și dezvoltare economico-socială, Florin Faje, lector la Facultatea de Sociologie și doctor în sociologie și antropologie socială la CEU, consideră că: „Inițiative precum recent anunțatele „Alianța Vestului” sau „Transilvania de Nord” sunt simptomatice pentru incongruența dintre modelul de dezvoltare regională promovat de către UE și dezvoltarea globală, cu ample consecințe regionale și locale, a capitalismului contemporan. Pe de o parte, UE a introdus de câteva decenii bune regiunile drept spații predilecte ale dezvoltării economice și sociale. Însă, în accepțiunea UE, regiunile au fost, în primul rând, definite și înțelese ca unități geografic-administrative angajate într-o competiție tot mai acerbă pentru investiții de capital și fonduri europene. Pe de altă parte, dezvoltarea în cadrul sistemului capitalist e relativ modest afectată de considerente geografice sau administrative, fiind determinată de factori precum disponibilitatea, calificarea și costul forței de muncă; reglementări fiscale; dinamici geopolitice și altele. Astfel, geografia și temporalitatea dezvoltării capitaliste produce sistematic decalaje interregionale atât în interiorul, cât și în afara granițelor naționale“, susține Florin Faje.

În ceea ce privește crearea acestor alianțe, a Vestului și a Transilvaniei de Nord, și relația lor cu incongruența dintre cele două tipuri de dezvoltare, doctorul în antropologie socială a adăugat că:

„Incongruența dintre aceste două tipuri de dezvoltare regională, cel administrativ-politic al UE și cel capitalist, produce sistematic o ruptură între deziderate politice de recuperare a decalajelor și realități economice de accentuare a lor. Acesta este zona în care inițiative precum cele menționate își capătă sensul. Primarii reuniți în „Alianța Vestului”, chemați să gestioneze orașe și regiuni care au beneficiat de pe urma dezvoltării economice capitaliste contemporane, se regăsesc în situația de a-și vedea perspectivele de creștere diminuate fără o mai bună integrare regională. În acest sens, Timișoara, Aradul, Clujul și Oradea solicită o autonomie crescută în privința deciziilor regionale. Deloc surprinzător atunci, că Baia Mare, Satu Mare și Zalăul reacționează și propun un fel de Ligă a Doua a dezvoltării, a celor mai degrabă uitați și ocoliți de dinamicile economice capitaliste. Marea problemă rămâne de a integra aceste noi inițiative regionale, ceea ce ar necesita o minimală preocupare legată de consecințele sociale ale dezvoltării. Adică, nu doar locuri de muncă, drumuri, poduri, platforme industriale, ci și ce fel de locuri de muncă, drumuri și poduri care servesc cui, platforme industriale oferite în ce condiții“, a mai afirmat lectorul UBB, Florin Faje.

 

Câte regiuni, atâtea alianțe. Planuri și proiecte

După modelul Alianței Vestului, a apărut o nouă alianță, de data aceasta între consiliile județene ale județelor Sălaj, Satu Mare, Maramureș și Bistrița-Năsăud, a primarilor municipiilor Baia Mare, Satu Mare, Zalău și Bistrița, dar și alți primari și orașe din județ. Alianța, denumită Provincia Transilvania de Nord va fi lansată până în 15 ianuarie 2019, iar scopul său este dezvoltarea economică armonioasă a zonei și a puterii economice a statului în întregime, în contextul unei competitivități globale mai crescute. Primarul din Baia Mare, Cătălin Cherecheș a declarat că: „nu dorim să apăream ca o replică a Alianței Vestului, nu suntem un proiect cu tentă politică, ne dorim doar dezvoltarea Transilvaniei de Nord“, a spus primarul băimărean. În cadrul structurii de cooperare, se vor face studii de fezabilitate pentru infrastructura rutieră şi feroviară, care apoi vor fi trimise la Bucureşti, pentru avizare. Alianța nu va avea un lider, ci va funcționa pe sistemul cooperării și colegialității. Părțile componente ale structurii se vor putea exprima prin vot, în mod democratic, prin intermediul unui sistem informatic. Unul dintre proiectele noii alianțe vizează chiar construcția unei bucăți de autostradă între Baia Mare și satu Mare, care se va prelungi înspre Baia Sprie și Sighetu Marmației. Noua structură de cooperare regională va beneficia de două lansări, una la București și una la Bruxelles.

Alianța Provincia Transilvania de Nord a fost imediat comparată cu Alianța Vestului, deja încheiată între primarii orașelor Cluj-Napoca, Timișoara, Arad și Oradea. Un prim pas important al acestei alianțe vestice ar urma să fie făcut chiar în prima parte a acestui an, când, conform declarațiilor primarului orădean, Ilie Bolojan, ar urma să se înființeze o asociație prin intermediul căreia alianța să poată accesa fonduri europene pentru proiecte mai mari de infrastructură. Prioritățile alianței vestice vizează implementarea proiectului Autostrada Transilvania, urgentarea construcției autostrăzii ViaCarpathia, dezvoltarea unei legături feroviare de mare viteză între cele patru orașe, finalizarea tronsoanelor de centură și construcția a două spitale regionale la Timișoara și Cluj Napoca.

Info
 În literatura de specialitate, regionalismul se referă la trei componente distincte: la mișcările care cer autonomie teritorială în cadrul unor state unitare, la organizarea unui stat central pe o bază regională pentru crearea politicilor sale, inclusiv cele de dezvoltare regională, la descentralizare politică și autonomie regională. Prima componentă ar putea fi înțeleasă ca regionalism bottom-up (de jos în sus), cel de-al doilea ca regionalism top-down (de sus în jos) sau regionalizare, pe când cea de-a treia componentă reprezintă un răspuns la prima. Începând cu anii ‛80 a apărut noul regionalism, care a fost generat de schimbările economice, de transformările statelor-națiune, de globalizare și integrare europeană. Globalizarea, împreună cu revoluțiile din zona comunicării și ascensiunea noilor tehnologii și mijloace de producție au condus la o de-teritorializare a economiei și la fracturarea regională a dezvoltării economice. Acestei mișcări de de-teritorializare îi răspunde una complementară de-teritorializare a vieții economice, politice și culturale. Așadar, politicile naționale de dezvoltare regională, în contextul statelor în care regiunile erau privite drept complementare, au fost înlocuite cu un model al unui regionalism competitiv, în care fiecare regiune este lăsată să răzbată prin propriile forțe și în competiție cu alte regiuni. Gradul de inegalitate a dezvoltării regionale a crescut exponențial în Europa, și pretutindeni, după adoptarea acestui model de guvernele centrale, deși trebuie spus și că, în cadrul acestei competiții, mai avantajate sunt acele regiuni care au deja, sau construiesc, instituțiile potrivite pentru a promova cooperarea socială și producția de bunuri publice.

Postaţi un comentariu