Reflecții asupra veșniciei. Profesorul Ioan Chirilă: „Eu cred că universitatea este unitate în adevăr, iar ea trebuie să producă și știință și bunăstare“

Copilăria, iubirea, comunitatea, educația, universitatea, dar și teme mai delicate precum moartea, întrebările despre teologie și viața religioasă sunt doar câteva dintre răspunsurile pe care Ioan Chirilă le oferă spre dialog în cartea sa A învăța să trăiești veșnicia. Un dialog cu Sandu Frunză, apărută la editura Școala Ardeleană. Cartea a fost lansată joi, 12 decembrie, în prezența unor personalități ale vieții academice și intelectuale clujene: filosoful Aurel Codoban, sociologul Vasile Dâncu și poetul Ion Mureșan, alături de autorii cărții, profesorul universitar Ioan Chirilă și profesorul universitar Sandu Frunză. Intervențiile serii au vizat mai multe aspecte ale cărții, la fel cum s-a discutat și despre proiectul pentru universitate al autorului Ioan Chirilă.

Pentru Ioan Chirilă răspunsurile sale au venit din perspectiva construirii unui om și a modului în care viața trebuie să devină un tezaur al lucrurilor bune. Din această perspectivă a construcției de consens, profesorul universitar a adresat și viziunea sa pentru un proiect al comunității universitare clujene. „Când mă gândesc la construcție universitară eu pornesc de la gândul că în ceea ce mă privește am avut de învățat de la toți. Ceea ce am luat de la ei a fost în primul rând omenia. Toți cei pe care i-am întâlnit au fost modele pentru mine și nu mi-am părăsit niciodată prietenii. Eu cred că universitatea este unitate în adevăr, iar ea trebuie să producă atât știință, cât și bunăstare. Cât privește veșnicia, eu văd asta într-un sens foarte simplu: timp plin de iubire“, a mărturisit cu sinceritate Ioan Chirilă.

Co-autorul Sandu Frunză a vorbit primul pentru a oferi o cheie de lectură acestui exercițiu dialogic de hermeneutică a vieții cotidiene, explicând cum „cartea se așează pe ideea de învățătură, să învățăm să trăim veșnicia în condițiile vieții reale. Cartea este vie, o povestire liberă. Citind cartea ai impresia că Ioan Chirilă vorbește cu tine, creându-se astfel un moment de intimitate între cititor și povestitor, între cel care caută să înțeleagă și cel care mărturisește. Cartea este și una de istorie a ideilor, mai ales că Ioan Chirilă este și un creator de instituții și de cadre de dezvoltare personală, profesională și spirituală“, a spus Sandu Frunză.

Privilegiata meteodă sociologică, histoire de vie, dar și despre proiectul de renaștere și management al universității au fost temele asupra cărora Vasile Dâncu s-a oprit în intervenția sa, care a fost punctată și de reamintirea unor momente frumoase ale istoriei prieteniei sale cu profesorul Chirilă. „Este clar din cartea lui că într-adevăr își proiectează viața în veșnicie. Am fost foarte curios asupra viziunii sale morale asupra lumii, mai ales că mereu aud în jurul meu persoane care deplâng starea actuală, coruperea și lipsa unui orizont tangibil al salvării. Profesorul Chirilă nu o ia pe această cale. El explică că a trăi îndumnezeirea este foarte simplu. Să trăiți frumos, asta spune. Trăiește în acord cu sufletul tău. Cel mai rău este că trăim secvențial și fragmentăm veșnicia. Trebuie să trăim integral, să facem cu spune autorul, adică să dăm la o parte piatra de mormânt de la intrarea inimii noastre“, a spus sociologul.

Tema proiectului cultural al renașterii Universității Babeș-Bolyai, precum și rolul important în comunitatea academică și susținerea de care se bucură Ioan Chirilă, unul dintre candidații pentu funcția de rector al universității clujene, a fost și ea atinsă de Vasile Dâncu.

„Universitatea are nevoie de o platformă comună de înțelegere, comunicare și empatie și este necesară căutarea unor locuri de consens, la fel de necesară pentru universitate fiind și căutarea esențialului. Ioan Chirilă vede lucrurile din perspectiva unei antropologii integrale, luând mult din grădina deliciilor celorlalte științe, proiectul său fiind și unul de respiritualizare a lumii noastre intelectuale. Profesorul Chirilă nu crede în repartiționare intelectuală. Toate acestea fiind adecvate unui proiect menit să ne scoată din criza prin care trec universitățile la ora actuală“, a conchis Vasile Dâncu.

De la hermenutica comunicării și memoria trecutului a pornit filosoful Aurel Codoban, care a discutat cartea din perspectiva intenției sale de a oferi un cadru de dialog autentic între cititor și autori. „Cărțile sunt comunicare. Ea este bună atunci când cei care comunică nu sunt nici total diferiți, nici total identici. Comunitatea de comunicare, ceea ce face prezentă această comunitate, aceasta este esența vieții noastre. Atunci când se vorbește despre trecut, asta se întâmplă într-o manieră neclară, fiindcă doar trăind înțelegem, înțelegem de fapt cu viața noastră. Cartea funcționează împreună cu universitatea și invers. Este adevărat că există o criză a universității, fiindcă această medialitate este problematică azi. Apoi, mai este și acest adevăr că noi nu avem curajul de a trăi viața în veșnicie, suntem de fapt zgârciți cu timpul nostru“, a afirmat Aurel Codoban.